Isostar Arhive - Gio Live

decembrie 16, 2017februarie 28, 2024

Cel mai lung sezon dintotdeauna si 6 discipline in 2017 !

Sezonul 2017 a fost … Foaiaiaiaiaiii ! 😀

In primul rand, a fost primul sezon din viata mea in care m-am antrenat full-time, ca la carte. Pana acum in fiecare an o parte din timp il ocupa scoala care nu imi permitea sa acord atentie antrenamentului asa cum as fi vrut. In anul 2 de facultate am vrut sa renunt la scoala din acest motiv. Era prea mare lupta in capul meu ca nu dau 100% nici la scoala si nici in sport. In cele din urma am incheiat cei 4 ani de inginerie si ma bucur ca am ales aceasta varianta. O valoare importanta pentru mine este sa duc lucrurile incepute pana la final.

Pe de alta parte, planul meu de antrenament pentru primul varf de forma din 2017 arata in felul urmator:

sezon

adica din 180 de zile de antrenament pana la primul varf de forma, am ratat doar 7 zile.

Daca pana acum recordul de competitii a fost in 2014, cand am participat la 30 de competitii, in 2017 am luat startul la 34 de „intreceri” 🙂 O treaba deloc usoara, echivalentul a 4 luni cu 2 competitii in fiecare weekend, dar in aceeasi masura o experienta inedita, absolut de fiecare data cand auzeam 5,4,3,2,1 aveam o stare de Carpe Diem si eram recunoscator ca sunt acolo. Printre toate aceste competitii s-au numarat 6 discipline sportive:

Mountainbike
Ciclism de sosea
Duathlon
Enduro
Ciclocross
Triathlon

Am o mare bucurie cad ma uit in urma la anul 2017, am savurat fiecare competitie si sunt bucuros ca am ajuns din nou la concursuri cu traditie, cum ar fi Baia Mare unde in 2011 reuseam un loc 2 la general fiind junior. Pe langa rezultat, zona este superba, traseul te duce prin statiunea izvoare unde anul acesta am nimerit o ceata care a dat o nota si mai interesanta concursului. Ultimii 20 de km din cei 80 de traseu au fost cireasa de pe tort, cu sectiuni bogate in single-trail. Apoi Geiger marathon, unde am optat in premiera pentru varianta lunga, era planificat acum 2 ani, insa am avut o accidentare care nu mi-a permis sa ma pregatesc corespunzator. Geiger este un concurs la care am participat prima data in 2009.

Apoi Medias Maraton, chiar daca s-a aflat la prima editie, pentru mine a fost a 3-a sau a 4-a in imprejurimile orasului si mi-a placut sa revad zonele, de data aceasta in conditii mult mai bune, care iti ofereau „loc” sa savurezi traseul.

Liman Bike Race care este primul concurs la care am participat oficial si pe care l-am incheiat. Cred ca nu am lipsit in niciun an, iar organizatorii ne primesc cu aceeasi bunatate si caldura cu care ne-au obisnuit de 8 ani la rand. Un concurs mic, organizat din suflet, de oameni deosebiti, iar toate acestea se simt. Veniti sa ii cunoasteti si ne vedem la Liman si in 2018 !

A fost in sfarsit un an in care m-am simtit capabil la cel mai important concurs de o zi, de sosea din tara, e vorba de Cupa Max Ausnit unde pentru prima data din cele 4 participari am obtinut podium si am fost multumit de forma si cum au decurs lucrurile, usor surprins spre final de adversari care stiau exact cat mai este pana la finish. Asa e cand te prezinti fara temele facute, la o competitie de sosea. Nu te iarta nimeni, n-au mama, n-au tata soselarii. 😀

O alta surpriza la care nu ma asteptam a fost sa ajung in postura de a adjudeca a 3-a victorie in clasamentul general la Cozia Mtb, care a fost cel mai greu concurs de 50 de km din cate am participat pana acum.

Mi-a placut contratimpul de pe muntele mic, unde am castigat tricoul cu buline, competitiile de la Timisoara, unde chiar si la campie, organizatorii au reusit sa ne incante cu traseele pregatite.

Un loc „aparte” ca sa spun asa, a avut si Transilvania Bike Trails, prima editie pentru mine, unde am experimentat ce inseamna sa parcurgi 80 de km in cea mai slabita forma in care m-am prezentat la start vreodata, datorita unei toxiinfectii alimentare. Cu toate acestea am incheiat competitia pe un onorabil loc 150.

Sa nu uitam de concursul de suflet pentru ca este la 1 km de locul in care scriu acum acest articol, Metal Enduro, concursul la care am dat o mica mana de ajutor in organizare, alaturi de aceeasi oameni care ne-au oferit ocazia sa gustam din mtb la Banat Marathon. Dupa ce a inceput o serie de 8 editii BMM, a introdus o noua disciplina in Romania (enduro), Bike attack a venit anul acesta cu un nou plus experientei de bike si voi reda cu exact cuvintele lui Catalin:

„Ce poate să fie mai fain decât o zi de dat pe poteci și mers la limită? Bineînțeles că două zile de dat pe poteci și mers la limită!” 😀

Fara sa laud aceasta competitie gratuit, chiar a fost o placere sa fim seara la un party asa de multi biciclisti din toate colturile tarii. La un singur eveniment am mai trait sentimentul acesta, la Moon Time Bike, care s-a intamplat in aceeasi zi.

As putea sa iti povestesc despre fiecare competitie, insa nu avem destul vin si nici foc de tabara.

Una peste alta, pana in acest moment, statisticile mele arata un total de exact 160 de concursuri la care am participat in ultimii 9 ani. Doamne ajuta, ca a fost totul bine ! 🙂

Uite si alte statistici in 2017:

cea mai grea competitie: Duathlon Baru Mare (primul duathlon)
cel mai lung concurs de mtb: Geiger Mtb – 82 km cu 3200 m
cel mai dificil concurs de mtb distanta medie (50 km) : Cozia mtb – 52 km cu 2300m
cea mai faina competitie: Metal Enduro (2 zile)
surpriza anului pentru mine: din Gica’ contra, am ajuns la CX Cup.
cel mai fain traseu: Pff aici e greu, alege tu te rog intre:

– Medias Bike Maraton

– Mtb Baia Mare

– Geiger Maraton

– Imprezzio Marathon

km parcursi : aproximativ 8000 cu 117.000m.

Cum arata sezonul 2017 in imagini ?

Multumesc celor care au facut posibil acest sezon:

Cannondale Romania pentru suportul din acest an.
Salomon Romania pentru că alergatul e mai plăcut în pantofii voştri !
Isostar Romania pentru o colaborare care a durat 7 ani. Multumesc !
Garmin pentru toate datele despre antrenamente de pe 810 !
Adidas pentru ochelarii inteligenti.
Thule – pentru cel mai bun suport de biciclete, comod, masina ramane curata, consum redus, chin mai putin pentru bratele obosite dupa o saptamana grea !
Carcover Racing Team pentru un nou inceput !
Celor 3 adversari si prieteni cu care m-am intalnit cel mai des si nu m-au lasat sa ma distrez de unul singur: Mititelu Andrei, Paul Muntean si Roli Schmidt. A fost o placere sa concurez cu voi !
Tuturor acelora dintre voi care au contribuit in vreun fel la buna desfasurare a acestui sezon pentru mine, stiti voi si eu care sunteti, va multumesc ! 😀
Nu in ultimul rand, iti multumesc tie pentru că ai fost alaturi de mine acest sezon ! Apreciez !

Sa ne revedem sanatosi in 2018 !

octombrie 15, 2017februarie 28, 2024

Unul din cele mai reusite evenimente in 2017 – Metal Enduro !

In ultima perioada incerc sa evit acest cliseu cu „cel mai”, insa pe buna dreptate ca este adevarat cand il folosesc, simt asta si nu stiu inca cum sa exprim altcumva.

In ultimele ocazii am spus ca am scos la vanzare „cel mai” usor full-suspension de aluminiu pe care am pus eu mana. ( true, te invit sa il incerci si tu )

Apoi a fost „cea mai grea zi din sezonul 2017” – adevarat din nou, nu am mai participat niciodata la duathlon, cu atat mai putin la un duathlon si un concurs de mtb in aceeasi zi.

Ti-am mai prezentat si „cea mai inteligenta pereche de ochelari” pe care am avut-o. Pai, o pereche de ochelari care se adapteaza la lumina cand esti la umbra, cand e ceata, cand esti pe bike si intri in padure sau cand e soare la ora 14:00 in iulie si intri in tunel apoi, mi se pare foarte eficienta spre deosebire de acum 5 ani cand aveam nevoie de o pereche de ochelari cu 3 lentile pentru toate aceste situatii.

Revenind la oile noastre si la articolul de astazi, titlul acestui articol nu imi apartine, ci l-am auzit de la mai multi oameni cu care am stat de vorba in timpul celor 2 zile la Metal Enduro. Pe trasee, in timp ce urcam, chiar si seara la party auzeam ca e cel mai frumos eveniment de anul acesta.

De ce ?

„Pentru ca, ce poate să fie mai fain decât o zi de dat pe poteci și mers la limită? Raspuns: două zile de dat pe poteci și mers la limită!”

– Cătălin Gavrilă, interviu pentru Dirtbike.ro

In 2 randuri, despre asta a fost Metal Enduro 2017.

Au fost 2 zile cu 8 poteci unele dintre ele create de la zero, aranjate si pregatite pentru cei aproape 100 de concurenti.

Personal, am participat o singura data din cele 4 editii precedente, iar de atunci mi-am promis ca nu voi mai participa pana cand nu voi avea o bicicleta corespunzatoare. Anul acesta mi-am cumparat special pentru Metal Enduro un full-suspension, dar vazand cat de multe lucruri sunt de facut in organizarea acestui concurs si stiind ca oricum nu voi fi printre primii, am decis sa fac un compromis care sa imi permita sa fiu util si echipei Bike Attack si in acelasi timp sa stiu in ce timp reusesc sa parcurg trasele. Astfel, am fost inchizator de traseu si am pedalat cum am stiut eu mai bine. Principalul meu obiectiv a fost sa abordez cat mai multe sectiuni din traseu si sa progresez fata de nivelul actual de tehnica.

Ultima saptamana m-a scos destul de mult din zona de confort, am parcurs sectiuni prin care nu am trecut niciodata si am progresat la tehnica si curaj mai mult decat am facut-o in toate competitiile din 2017 la un loc. Intr-un final, dupa cele 2 zile de concurs timpii parcursi pe cele 8 speciale arata ca as fi la 1 minut de top 10 in categoria Hobby, dupa o cazatura si 2 opriri sa pun lantul la loc.

Nu-i rau deloc, as spune !

Sunt foarte bucuros ca am cazut doar o singura data in cele 8 speciale, fara nimic serios, cu toate ca de-a lungul traseelor au fost o multime de portiuni tehnice. Am vazut cum e sa zbori de-a dreptul pe primul jump de pe PS.8 – Poezie si in aer am avut timp si de-o rima. L-a antrenament am parcurs perfect sectiunea, insa in concurs viteza a fost mult mai mare. A fost ultima speciala si am ajuns la finalul competitiei cu bine, la fel si ceilalti prieteni, printre care Andrei Carciag care duce traditia mai departe si castiga pentru a 3-a oara consecutiv categoria Hobby ! Tot in aceasta categorie a fost si Adelin Preda pe locul 4 la 7 secunde de locul 3, unul din oamenii care a creat unul dintre trasee. Ne-am bucurat cu totii, la fel ca pentru Halep, cand am vazut ca la categoria Masters Elite a castigat locul 1 Sorin Vacaru, un resitean de-al nostru care stie cu ce se mananca acest sport.

Competitia a fost castigata din nou la general de Sorin Parau care practica acest sport de 19 ani, urmat de Arpad Kelemen. Spectacolul a fost oferit si de juniorii care au facut o cursa incredibila, avandul castigator pe Matei Moisil care la 16 ani va reprezenta Romania in Cupa Mondiala. Thumbs up !

Daca tot am inceput sa iti prezint numele probelor, sa continui si cu celelalte. Au fost asa:

🚴 PS1 – InVĂŢ
🚴 PS2 – Uzină
🚴 PS3 – drigoVĂŢ
🚴 PS4 – Fluturelu
🚴 PS5 – Combinata
🚴 PS6 – Ps6carei5
🚴 PS7 – Canada
🚴 PS8 – Poezie

La majoritatea sectiunilor trebuia sa arunci un ochi de mai multe ori ca sa alegi trasa buna pentru tine. In urma cu o saptamana, la rock-gardenul de pe PS 6 am stat aproximativ 30 de minute sa il parcurg de 2 ori. A fost ceva mai dificil pentru ca bolovanii erau putin umezi, insa a meritat pentru ca a 2-a oara cand am parcurs zona respectiva, era uscat si am reusit sa parcurg micul canion integral fara probleme.

Alta portiune interesanta de pe PS. 4 – Fluturelu’

Toate cele 8 probe mi-au placut si fiecare a avut specificul sau. Portiuni de viteza prin padure, din cand in cand o curba stransa, portiuni valurite in zig-zag cu mici sarituri sau mai mari pentru cei curajosi si cu experienta, poteci abrupte unde simteam ca daca sar vreun jump prind o viteza pe care nu o mai pot controla. Pentru prima oara dupa o coborare ma dureau picioarele, nu bratele.

Au fost portiuni abrupte pe pietris cu treceri printre bolovani care iti taiau respiratia, portiuni de pedalat unde calitatile de XC s-au activat. Toate acestea pe o vreme superba cu soare de toamna, in mijlocul lunii octombrie.

Un party cu un mic concert, intre cele 2 zile a mai completat tabloul Metal Enduro 2017 ! A fost competitia cu nr 28 anul acesta pentru mine si nu pot decat sa fiu bucuros ca sezonul s-a incheiat cu o competitie acasa la Resita. Recordul ramane totusi sezonul 2014 cu 30 de competitii. In caz ca esti curios, aici poti vedea care au fost competitiile la care am participat si rezultatele mele. A fost un an incredibil, sunt recunoscator pentru tot ce s-a intamplat pana acum !

Curand voi incepe pregatirea pentru noul sezon cu programul complet de antrenament Giocoach. Daca esti curios sa afli mai multe si vrei sa ne antrenam impreuna in 2018, te invit in grupul nostru de facebook: Giocoach.

Ne vedem la Metal Enduro 2018, mai pregatiti si mai curajosi, sa depasim alte limite si sa ne dam mai fain la vale !

Multumesc celor care au fost alaturi de mine pe parcursul sezonului 2017:

Cannondale Romania pentru că mă susţineţi în ceea ce fac !
Salomon Romania pentru că alergatul e mai plăcut în pantofii voştri !
Thule – pentru cel mai bun suport de biciclete, comod, masina ramane curata, consum redus, chin mai putin pentru bratele obosite dupa o competitie grea !
Isostar Romania pentru nutritia pe bicicleta !
Garmin pentru că anul ăsta am pedalat aproape 7300 de km cu Garmin 810 !
Adidas pentru ochelarii cu care fac faţă la umbră, pe ceaţă, la soare si in tunele!
Ţie pentru că ma citesti si pentru ca esti alaturi de mine !

– The End –

PS: Vezi ultimele articole despre:

august 21, 2017octombrie 21, 2017

Geiger & Transilvania Bike Race: Incoronarea Regelui !

Bine ai revenit !

Saptamana trecuta am fost in concediu prin tara. Imi place cand reusesc sa leg 2 concursuri si sa calatoresc toata saptamana dintre cele 2 evenimente. Bineinteles nu ar fi fost posibil fara prieteni, iar daca citesti asta si ai contribuit in vreun fel, iti multumesc ! Si daca nu, si doar citesti, tot iti multumesc ! 😀

Prima oprire: Geiger Mtb Challenge si prima premiera: traseul lung prima oara de cand ma dau (cam tarziu stiu). Era planificat acum 2 ani, dar accidentarea aia m-a scos din carti. Trecand peste asta, Sibiul este un oras care merita vazut o data pe an. Mereu se intampla ceva in piata mare acolo. Cand am ajuns noi erau dansuri populare cum n-am mai vazut. Iti bucurau ochiul si urechea.

Sarbi, Romani, Turci si Aradeni 🙂

Sa revenim la rotile noastre.

Dimineata la start: 80 km cu 2850 m ( au fost de fapt 3200, bineveniti de altfel, doar de aia am venitm, sa cataram, plat avem si la Timisoara ).

Pentru prima oara intr-un concurs, poate si din cauza ca era ceva nou si putin de temut din auzite, am mers in ritmul meu propriu, fara sa ma iau dupa nimeni. Si am patit asa cum facem toti de altfel, m-am subestimat. Dar mai bine asa decat sa ajung la final si sa ma tin cu mainile de radacini ca sa mai urc.

La 9:30 a fost startul, iar dupa ce am ridicat privirea eram deja pe prima coborare tehnica ce o stiam de la XCP, unde am tinut de frane si tot prindeam viteza. De data asta a fost mai bine, un sant pe mijloc nu ne-a mai permis sa stam pe biciclete asa ca am facut primul push-bike al zilei. A urmat prima urcare lunga unde m-am incalzit si l-am prins chiar in varf pe tovarasul Maus, ca sa nu il mai vad in 50 m apoi pe coborare.

Ca sa scurtam un pic si sa nu iti povestesc fiecare parte a traseului, a urmat una din cele mai faine coborari pe care te poti da. La un moment dat eram pe la mijlocul traseului, dupa 2 ore 43 de la start si ma gandeam : „Na, acum incepe competitia de fapt !”.

Au fost si zone super abrupte unde nici arbitrul, fost Elite si de-al locului, nu cobora, asa ca m-am conformat si m-am dat jos. Altii nu au facut ca mine, dar au facut flick-uri si au iesit din cursa. A urmat apoi ultima urcare unde am inceput sa ma simt tot mai bine, sa sprintez si sa ma apropii de cei din fata, ca sa descopar apoi ca erau de fapt fete de la traseul lor :))

In varf am ajuns la ultimele portiuni tehnice unde era super super distractiv printre bolovani cu full-ul. Intre timp am ajuns la ultimii 5 km pe traseul de XCO, nu ma mai surprindea nicio urcare care aparea, eram pregatit pentru orice si totul a culminat cu Flow-trackul de la final care m-a convins ca Geiger Mtb Challenge da cu tine de toti peretii, te scutura, te pune sa impingi bicicleta in sus si in jos, iar la final te saruta si te imbratiseaza.

Un loc 4 la categorie, destul de bun pentru primul an de antrenament :)). Felicitari lui Romica Vestemean pentru o cursa foarte buna si 2 titluri de vicecampion.

A 2-a zi am incercat sa urc pe Trans, am reusit doar pana la jumate pentru ca s-a pus ploaia, apoi am fugit la Brasov pentru o zi. Daca n-am reusit Vf. Balea, atunci mi-am incercat puterile cu Vf. Tampa:

Dupa Brasov, ca orice om perseverent m-am intors pe Trans impreuna cu Iulian si am reusit sa cuceresc …

mai degraba aglomeratia de masini decat varful :))) Sfat: Nu mergeti acolo cand sunt zile libere pentru toti !

( Da, prima oara in viata pe bicicleta pe Trans )

Dupa inca o zi petrecuta in Sibiu, am purces spre unul din frumoasele noastre orase medievale: Medias ! Unde am avut placerea sa cunosc si sa fiu gazduit de Marius Rus, un om tare deosebit, care m-a surprins tare placut. Marius alearga la maratoane si tocmai a incheiat pe 7 la general la 2×2. GG tovarasu’! In prima seara in Medias, am intalnit la un pahar de vin si o poveste mai multi oameni tare faini printre care si pe Alexandra Cioc careia trebuie sa ii spun un mare Multumesc ! si care ne asteapta la Maraton Medias in 9 septembrie.

Am mai petrecut o zi in plus in Medias incercand sa ma recuperez dupa o toxiinfectie alimentara ce tinea deja de 2-3 zile sperand sa fiu apt pentru Transilvania Bike Trails. Am reusit cat de cat, in sensul ca nu mai aveam frisoane, dar tot ma simteam in continuare ca un rege fiind nevoit sa urc destul de des pe tron, ca doar Mediasul este oras medieval cu regi si printese 🙂

Pe vineri am ajuns in Sighisoara unde am descoperit prima oara cetatea Sighisoarei. Ma holbam pe pereti si pe placile unde scria 1600, ma plimbam pe stradutele pavate cu piatra si incercam sa imi imaginez ce se intampla exact acolo in urma cu 400 de ani si cat de norocosi suntem ca avem un raspuns la intrebarea asta, spre deosebire de Americani.

Dupa ce am luat-o la vale de pe cetate am luat drumul spre Saschiz, unde dupa 5 km de pedalat cu bagaje dupa mine si tot transpirat, vad ca opreste o duba pe dreapta si se dau jos Claudiu si Feri Sarosi de la Geiger. Instant mi se pune un zambet pe fata si nu imi vine sa cred cat de norocos sunt sa am asa prieteni la 370 de km de casa. Ajungem toti 3 la Saschiz, ne campam intr-o zona super faina de camping alaturi de o multime de oameni biciclisti. La un moment dat chiar povesteam si am realizat deodata cu totii ca desi sunt vreo 50 de corturi la un loc, nu se aude nicio manea :))) Ceva ciudat. De fapt Transilvania Bike Trails sorteaza oamenii si ne ofera o experienta deosebita atat pe bike cat si in camping.

In dimineata cursei pe la ora 5, ce sa vezi, m-au prins ca sunt rege si am fost nevoit sa urc din nou pe tron si am inteles ca toate incercarile mele din ultimele zile au fost in zadar. Se apropie ora de start, iar eu eram total paralel. Cu jumatate de ora inainte de start am luat prima gustare a zilei: o banana si cu asta aveam sa pedalez 80 de km cu 1700m.

Ora 10: Bam !

Plec si eu de undeva din al 10-lea rand, dupa Elite, dupa amatori licentiati si dupa alte 5 randuri doar de amatori.

Incerc sa pedalez si eu cumva si resimt imediat efectul ultimelor zile. Parca mergeam cu spatele, caci treceau toti pe langa mine.

M-am gandit ca mi-am facut mult mai rau ca am participat, dar obiectivul era sa vin sa vad traseul, asa ca astazi exact asta voi face.

Dupa 5 km de asfalt si drum forestier, intram pe vestita poteca care chiar se vede ca este muncita si te poarta frumos prin padure, printre copaci, zeci de km. Asta era in acelasi timp si unul dintre dezavantaje: ca era poteca, adica nu puteai sa depasesti. La un moment dat eram la vale, singura portiune unde as fi putut sa depasesc si eu pe cineva in conditiile de fata si cautam un loc unde sa trec de cel din fata si nu gaseam. Apoi am renuntat si doar am mers dupa el si am incercat sa savurez traseul, ca doar pentru aia venisem. De concurat nu mai era vorba, decat poate pt ultimul loc. Chiar ma gandeam ca de data asta s-ar putea ca nr de concurs (143) sa fie si pozitia in clasament. Avea sa fie mai rau.

Au continuat zonele faine din traseu presarate ici-colo cu cate-o biserica fortificata prin care treceam si unde era si punct de alimentare. Ca niciodata m-am oprit in toate punctele, m-am intins, m-am pus pe iarba, am reusit sa mananc doar portocale, altceva nu-mi facea bine nici la privit.

A fost singurul concurs in care nu am intrecut pe nimeni. Ba mint! A fost un concurent pe care l-am depasit. ( vorbea la telefon 🙂 Dar si-a recuperat pozitia la un moment dat cand…

Cred ca am ajuns in cea mai vestita cetate (Viscri) si bineinteles ca si-au dat seama cine sunt si iata-ma iarasi nevoit sa urc pe tron. In timpul concursului, oameni buni ! 😀 Nisc-ai vazut asa ceva !

Intr-un final am incheiat concursul nici eu nu stiu cum sau de unde energie, dar am reusit performanta de a obtine cea mai slaba clasare pentru mine, locul 150! Dupa 5 ore 40 la 2 ore jumate de castigator.

Una peste alta, traseul merita vazut, a fost o experienta deosebita si unica. Este frumos sa vezi 7 biserici/cetati fortificate intr-o zi. M-am bucurat de fiecare om cu care m-am intalnit in timpul concursului, m-am amuzat si cand altii ma recunosteau si erau bucurosi ca ma depasesc, si de momentul cand cineva m-a intrebat daca nu eu am castigat la Cozia tura lunga ca apoi sa ma intrebe de ce ma dau asa Zen azi ? 🙂

Apoi, pentru serile din camping, cu oamenii potriviti, merita sa mergi la concursuri ! A fost un show live de stand-up comedy 😀

Intr-un final am ajuns ieri acasa si primul lucru m-am urcat pe cantar, sa constat ca am slabit 3 kg in 5 zile. Destul de nasol pentru mine, dar o fi bun si postul din cand in cand. Acum cand scriu articolul sunt mult mai bine, am renuntat la coroana si am reluat gustul mancarii.

Cam asta a fost concediul.

A fost saptamana premierilor:

prima oara la Geiger tura lunga
prima oara pe Tampa
prima oara pe Trans cu bicicleta
prima oara in cetate la Sighisoara
prima oara la Transilvania bike Trails
prima oara in a 2-a jumatate la un concurs (150 din 230)

Multumesc: Rica, Andrei Carciag, Iulian Petrut, Andreea Zeicu, Alexandra Cioc, Marius Rus, Claudiu si Feri pentru pick-up, multumesc Hoinarii si tuturor oamenilor pe care i-am intalnit in drumul meu si care au facut posibil acest trip. Bineinteles de fiecare data cand concurez, multumesc:

Sa ne vedem sanatosi !

iulie 4, 2017octombrie 21, 2017

Baia Mare & Moneasa: Cea mai grea saptamana de cand pedalez.

Te salut si ma bucur sa ne (re)citim ! 🙂

Au trecut aproape 2 ani de la ultima postare despre un concurs, drept ca nici nu am avut ce povesti despre competitii in afara de rezultate mediocre datorate unei pauze de antrenament.

But I’m back !

Da, de anul acesta am ales sa incep sa ma antrenez din nou. De data asta chiar am pornit „De la zero la…” vedem pana unde ajungem 🙂

Saptamana trecuta a fost cea mai grea saptamana de cand pedalez eu, adica de 9 ani. Dupa 3 zile in Giocamp ( un video exceptional, Marius esti un maestru !!) am plecat direct la Cluj impreuna cu Akos si Feri unde am mai petrecut 4 zile timp suficient sa dau cateva ture pe traseul de XCO de la Napo Cup si sa vad traseul de saptamana viitoare de la Imprezzio Global Maraton care inca este unul in top 5 pentru mine. In aceste zile la Cluj am avut ocazia sa o cunosc si pe Ioana, sa o revad pe Nicoleta, pe Nicusor cu Gabriela si sa ii cunosc pe Liviu si Diana. Am vazut si Samsara indoor, chiar daca a trebuit sa ne multumim doar cu atat :))) (recomand iarna sa mergeti).

Apoi, pe sambata dimineata la o ora suficient de devreme, am pornit cu Nicusor spre Baia Mare ca sa concuram pentru a 4-a oara (eu) si el pentru prima oara la MTB Baia Mare unde de data asta am tras lozul cu traseul lung ( 75 km cu 2400 m, Muhahaha !! ) M-am gandit ca daca tot strabat tara, macar sa vad cat mai mult din imprejurimile Baii Mari si ma bucur ca am gandit asa, pentru ca am descoperit un traseu deosebit de fain. A fost cu de toate: urcari sustinute, coborari pe intuneric (incepuse putin ploaia, noroc ca s-a oprit repede), urcari pe bolovani umezi, coborari cat cuprinde pe poteci faine de munte, momente de contemplatie in varf de munte cu ceata si oi pe langa tine, coborari suficient de inclinate incat sa … iti dai gramada ( Elisei e de vina, nu incercati sa va tineti de el la vale ca o patiti ! 🙂

Mi-a placut mult traseul, mi-a placut cum m-am simtit, nu mi s-a parut greu nici un moment, de fapt un singur moment : cand coboram la vale pe bolovani si ma dureau degetele de credeam ca nici nu le mai am toate, ma tot uitam sa le numar, 10 sunt ! Aia a fost dureros, dar cum am spus, un traseu cu de toate, asta nu inseamna numai cu chestii faine. Am incheiat 75 de km cu niste poteci super faine prin padure spre Baia Mare, cred ca pe locul 5 la categorie, inca nu stiu, nici nu ma intereseaza.

De aici, cu bunavointa lui Marius Tirle ( Alienbike.ro ) am ajuns la Zalau pentru o noapte cu planuri pentru a lua startul a 2-a zi la Moneasa la traseul lung. V-am avertizat din start ca a fost cea mai grea saptamana, nu am facut niciodata asa ceva. A nu se incerca acasa !

Dupa o noapte cu 8 tantari in camera, care au avut grija sa nu dorm mai mult de o ora legata, la ora 5 am pornit spre statiunea Moneasa. Noroc cu proteinele de la High5, altfel refacere, Yoc !

Ora 10:00, start Moneasa MTB, pentru 60 de km cu 1800m. Go !

Din primii 10 km, am observat o scadere de vreo 10% de forma, datorata oboselii, dar nu o simteam fizic, nu ma durea nimic, muschii erau super. S-a ocupat Cristi Jidovu sa fiu si incalzit, toti primii 30 de km :)) Ma potrivesc asa bine cu omul asta la ritm, cred ca am putea participa si la Absa ?!

Hai sa te vad: Ce se poate intampla dupa 30 de km la turatie ridicata, cu doar o bucatica de baton muscata pe fuga, la 1:30:00 de la start, deci aproape 3 ore jumate de cand ai mancat ultima oara ?

Ai ghicit, pica pianu’ ! In asa fel incat m-au prins aproape toti pe care ii depasisem in prima tura ( adica vreo 3 oameni la numar ). Deja imi faceam griji, aruncam banane pe gat, batoane, apa, nici aia la MC’ nu mananca cu mancam eu si chiar nu puteam sa ma tin de cei care treceau pe langa mine. Imi venea sa ma si opresc la un moment dat, eram consolat ca asta patesti cand faci 2 concursuri grele unu dupa altul. Cand a trecut al treilea pe langa mine, cumva carbohidratii au inceput sa isi faca efectul, a venit „peretele”, cei care ati participat stiti ce spun, si am inceput sa recuperez, il prind pe al doilea in varf, care cred ca se ruga sau ceva, ca nu prea dadea semne ca ar vrea sa continue. Il cred, era cald, panta mai mare decat putea inregistra Gps-ul, transpiram cum nu am facut-o niciodata, iar de acolo au venit coborarile faine, unde trebuie sa vezi liniile si sa cobori frumos. S-a mai animat putin atmosfera cand am inceput sa ii prind pe cei de la tura scurta si intr-un final, teafar si nevatamat am incheiat cea mai grea saptamana de cand pedalez eu, intr-un mod cum se poate mai bine: pe podium 🙂

Cifrele din GioCoach spun ca am parcurs 227 km cu 6700m

Vreau sa spun Multumesc, pentru ca oamenii urmatori chiar ma ajuta in ceea ce fac.

Cannondale Romania – pentru un echipament de exceptie !

Isostar – pentru o nutritie asa cum trebe la asa efort !

Adidas – pentru ca … o sa vezi in curand de ce!

Thule – pentru cel mai bun suport de biciclete, comod, masina ramane curata, consum redus, chin mai putin pentru bratele obosite dupa o saptamana dinaceasta !

Salomon

Garmin – Pentru ca nu am atatea degete cate are 810-le, sa numar cati km pe orizontala si verticala am facut !

Compressport – Refacerea e mai buna cu Quad-urile voastre !

Tie ! pentru ca esti din nou aici si imi place asta ! 🙂

Multumesc !

Poate ne vedem la Cluj in 9 Iulie, daca ajung.