Astazi am scos la vanzare cateva echipamente care sunt NOI sau la care renunt.
La orice echipament cumparat primesti din partea mea 2 cadouri in valoare de 50+35 = 85 lei !
Daca cumperi 1 echipament complet: casca+echipament (oricare)+pantofi, mai primesti un al treilea cadou din partea mea: un ghiozdan NOU DC SHOE in valoare de 140 lei ! Ca sa ai in ce sa pui echipamentele ! 🙂
*Total valoare cadouri: 225 lei!
Astfel, pentru baieti:
1. Echipament NOU Cupa Max Ausnit, marime M,unisex, calitatea materialului foarte buna – Pret 350 Lei.
2. Echipament Cannondale Factory Racing (original), marime S. Tricoul este folosit doar pe podium (este ca si nou) – Pret 350 Lei.
In ultima perioada incerc sa evit acest cliseu cu „cel mai”, insa pe buna dreptate ca este adevarat cand il folosesc, simt asta si nu stiu inca cum sa exprim altcumva.
In ultimele ocazii am spus ca am scos la vanzare „cel mai” usor full-suspension de aluminiu pe care am pus eu mana. ( true, te invit sa il incerci si tu )
Apoi a fost „cea mai grea zi din sezonul 2017” – adevarat din nou, nu am mai participat niciodata la duathlon, cu atat mai putin la un duathlon si un concurs de mtb in aceeasi zi.
Ti-am mai prezentat si „cea mai inteligenta pereche de ochelari” pe care am avut-o. Pai, o pereche de ochelari care se adapteaza la lumina cand esti la umbra, cand e ceata, cand esti pe bike si intri in padure sau cand e soare la ora 14:00 in iulie si intri in tunel apoi, mi se pare foarte eficienta spre deosebire de acum 5 ani cand aveam nevoie de o pereche de ochelari cu 3 lentile pentru toate aceste situatii.
Revenind la oile noastre si la articolul de astazi, titlul acestui articol nu imi apartine, ci l-am auzit de la mai multi oameni cu care am stat de vorba in timpul celor 2 zile la Metal Enduro. Pe trasee, in timp ce urcam, chiar si seara la party auzeam ca e cel mai frumos eveniment de anul acesta.
De ce ?
„Pentru ca, ce poate să fie mai fain decât o zi de dat pe poteci și mers la limită? Raspuns: două zile de dat pe poteci și mers la limită!”
– Cătălin Gavrilă, interviu pentru Dirtbike.ro
In 2 randuri, despre asta a fost Metal Enduro 2017.
Au fost 2 zile cu 8 poteci unele dintre ele create de la zero, aranjate si pregatite pentru cei aproape 100 de concurenti.
foto Metal Enduro 2013
Personal, am participat o singura data din cele 4 editii precedente, iar de atunci mi-am promis ca nu voi mai participa pana cand nu voi avea o bicicleta corespunzatoare. Anul acesta mi-am cumparat special pentru Metal Enduro un full-suspension, dar vazand cat de multe lucruri sunt de facut in organizarea acestui concurs si stiind ca oricum nu voi fi printre primii, am decis sa fac un compromis care sa imi permita sa fiu util si echipei Bike Attack si in acelasi timp sa stiu in ce timp reusesc sa parcurg trasele. Astfel, am fost inchizator de traseu si am pedalat cum am stiut eu mai bine. Principalul meu obiectiv a fost sa abordez cat mai multe sectiuni din traseu si sa progresez fata de nivelul actual de tehnica.
2013 vs 2017
Ultima saptamana m-a scos destul de mult din zona de confort, am parcurs sectiuni prin care nu am trecut niciodata si am progresat la tehnica si curaj mai mult decat am facut-o in toate competitiile din 2017 la un loc. Intr-un final, dupa cele 2 zile de concurs timpii parcursi pe cele 8 speciale arata ca as fi la 1 minut de top 10 in categoria Hobby, dupa o cazatura si 2 opriri sa pun lantul la loc.
Nu-i rau deloc, as spune !
Sunt foarte bucuros ca am cazut doar o singura data in cele 8 speciale, fara nimic serios, cu toate ca de-a lungul traseelor au fost o multime de portiuni tehnice. Am vazut cum e sa zbori de-a dreptul pe primul jump de pe PS.8 – Poezie si in aer am avut timp si de-o rima. L-a antrenament am parcurs perfect sectiunea, insa in concurs viteza a fost mult mai mare. A fost ultima speciala si am ajuns la finalul competitiei cu bine, la fel si ceilalti prieteni, printre care Andrei Carciag care duce traditia mai departe si castiga pentru a 3-a oara consecutiv categoria Hobby ! Tot in aceasta categorie a fost si Adelin Preda pe locul 4 la 7 secunde de locul 3, unul din oamenii care a creat unul dintre trasee. Ne-am bucurat cu totii, la fel ca pentru Halep, cand am vazut ca la categoria Masters Elite a castigat locul 1 Sorin Vacaru, un resitean de-al nostru care stie cu ce se mananca acest sport.
Competitia a fost castigata din nou la general de Sorin Parau care practica acest sport de 19 ani, urmat de Arpad Kelemen. Spectacolul a fost oferit si de juniorii care au facut o cursa incredibila, avandul castigator pe Matei Moisil care la 16 ani va reprezenta Romania in Cupa Mondiala. Thumbs up !
Daca tot am inceput sa iti prezint numele probelor, sa continui si cu celelalte. Au fost asa:
La majoritatea sectiunilor trebuia sa arunci un ochi de mai multe ori ca sa alegi trasa buna pentru tine. In urma cu o saptamana, la rock-gardenul de pe PS 6 am stat aproximativ 30 de minute sa il parcurg de 2 ori. A fost ceva mai dificil pentru ca bolovanii erau putin umezi, insa a meritat pentru ca a 2-a oara cand am parcurs zona respectiva, era uscat si am reusit sa parcurg micul canion integral fara probleme.
Alta portiune interesanta de pe PS. 4 – Fluturelu’
Toate cele 8 probe mi-au placut si fiecare a avut specificul sau. Portiuni de viteza prin padure, din cand in cand o curba stransa, portiuni valurite in zig-zag cu mici sarituri sau mai mari pentru cei curajosi si cu experienta, poteci abrupte unde simteam ca daca sar vreun jump prind o viteza pe care nu o mai pot controla. Pentru prima oara dupa o coborare ma dureau picioarele, nu bratele.
Au fost portiuni abrupte pe pietris cu treceri printre bolovani care iti taiau respiratia, portiuni de pedalat unde calitatile de XC s-au activat. Toate acestea pe o vreme superba cu soare de toamna, in mijlocul lunii octombrie.
Un party cu un mic concert, intre cele 2 zile a mai completat tabloul Metal Enduro 2017 ! A fost competitia cu nr 28 anul acesta pentru mine si nu pot decat sa fiu bucuros ca sezonul s-a incheiat cu o competitie acasa la Resita. Recordul ramane totusi sezonul 2014 cu 30 de competitii. In caz ca esti curios, aici poti vedea care au fost competitiile la care am participat si rezultatele mele. A fost un an incredibil, sunt recunoscator pentru tot ce s-a intamplat pana acum !
Curand voi incepe pregatirea pentru noul sezon cu programul complet de antrenament Giocoach. Daca esti curios sa afli mai multe si vrei sa ne antrenam impreuna in 2018, te invit in grupul nostru de facebook: Giocoach.
Ne vedem la Metal Enduro 2018, mai pregatiti si mai curajosi, sa depasim alte limite si sa ne dam mai fain la vale !
Multumesc celor care au fost alaturi de mine pe parcursul sezonului 2017:
Salomon Romania pentru că alergatul e mai plăcut în pantofii voştri !
Thule – pentru cel mai bun suport de biciclete, comod, masina ramane curata, consum redus, chin mai putin pentru bratele obosite dupa o competitie grea !
E mai uşor să spui nu mai pot, decât să reziști până la final oricât ar dura și indiferent cât de greu ar fi. E mai uşor să spui nu am timp decât să te gândești oare cum îmi pot organiza timpul astfel încât să fac toate cele 10 lucruri azi.
E mai uşor să renunţi în relaţiile cu ceilalţi când lucrurile nu merg aşa cum îţi imaginezi, decât să depui efort să le duci la nivelul la care doreşti, ca apoi să poţi spune: „Înainte nu mergeau, dar după aceea, să vezi ce !!”. Cere efort să acționezi decât să reacţionezi.
De ce oamenii sunt la 30% din potențialul lor și duc o viaţă mediocră când s-ar putea bucura pe deplin de șansa de 1 la 102,685,000? (universul si tot ce stim noi este 1080)
Probabilitatea nasterii tale, este ca 2,5 milioane de oameni să se reunească, fiecare să joace un joc de zaruri cu trilioane de fețe. Fiecare dintre ei aruncă zarurile – și toți ajung la exact același număr – să zicem, 550,343,279,001.
Și miracolul este un eveniment atât de puțin probabil ca aproape imposibil. Prin această definiție, tocmai am dovedit că ești un miracol.
Insa e mai usor sa uiti acest fapt si sa fii varianta slaba a ta ! ( vezi Fight Club)
Restul, necesită efort, ca orice lucru care merită câştigat.
De ce crezi că e satisfacţie mai mare să urci un munte faţă de a face o plimbare la câmpie ? Pentru că depui efort şi astfel are o valoare mai mare pentru tine să urci până în vârf !
Gândeşte-te la articolul ăsta de fiecare dată când nu faci lucrurile cât poţi tu de bine.
Îţi doresc să urmăreşti lucrurile valoroase în viaţa ta !
Primul dintre ele este că absolut de fiecare dată când merg la un concurs observ o mulţime de sportivi care cred că se încălzesc, însă ei habar nu au ce fac acolo şi cum este modul corect de a face încălzirea pentru a avea efect.
Al doilea motiv, am observat pe pielea mea că atunci când am respectat 100% încălzirea la antrenament, timpii din teste au fost mult mai buni.
Acum haide să vedem împreună cum să faci încălzirea ca şi profesioniştii!
Tomaš Višňovský în vârstă de 24 de ani, este proaspătul câştigător al primei ediţii Carpathian MTB Epic.
Vreau să îţi prezint 2 lucruri care îţi sunt mai puţin cunoscute despre Tomaš Višňovský şi care stau în spatele victoriei sale la Carpathian MTB Epic şi anume:
Finalul de săptămâna ce tocmai s-a încheiat, a fost cel mai plin de competiţii de până acum pentru mine, constând în 4 competiţii. Toată aventura a început de vineri când, de zilele Resitei am plecat la zilele Petrilei, la invitaţia lui Andrei Mititelu pentru care îi mulţumesc. După 1 tren şi 4 maşini schimbate, am reuşit să ajung la locul cu pricina unde San Montan, reprezentat de doamna Erika Santa, a organizat din nou mai multe competiţii adresate publicului:
contratimp de 7 km pe sosea cu cursiera
cross 7 km
cross pentru toate varstele cu o distanta intre 200m si 1.6 km, in functie de varsta.
Dacă ar fi un premiu pentru organizatorul anului, consider că doamna Erika ar trebui să îl primească. Nu doar pentru numărul de evenimente pe care le organizează (numai eu ştiu de 6 concursuri în ultimele 2 săptămâni), dar şi pentru faptele de caritate prin care reuşeşte să încurajeze şi să susţină copii care practică sport şi cei defavorizaţi. Pentru cei care doriţi să faceţi o donaţie, nu ezitaţi şi vă recomand să luaţi legătura cu dumneaei : Erika Santa.
Astfel, primele 2 competiţii cu care am început weekendul au fost contratimpul pe şosea de 7km, unde majoritatea oamenilor au participat cu biciclete de şosea, eu fiind printre puţinii cu mtb. Cu toate acestea am reuşit un loc 4 la general. Mica provocare a fost mai intensă decât mă aşteptam, iar vântul de faţă a făcut-o şi mai greu de parcurs.
Între timp, până când avea loc premierea, încurajat de Jancsi Veres am participat şi la proba de cross de 1 km, unde am reuşit locul 1. Astfel s-au încheiat primele 2 competiţii, scurte dar intense. Au fost o incalzire buna pentru ceea ce urma.
Spre seară am ajuns la Deva, unde urma să iau startul la alte 2 competiţii, una scurtă şi intensă, iar altă lungă şi intensă.
A 2-a zi, proba de XCO: 6km cu 300m diferenţă de nivel pe tur. Un traseu care mi-a plăcut destul de mult. A inclus şi probe tehnice, un rock garden destul de interesant care abia după a 3-a încercare am găsit linia potrivită, au mai fost câţiva buşteni de sărit, în rest poteci faine de dat prin jurul cetăţii Deva, un tunel, bineînţeles urcarea în cetate pe care am repetat-o de 4 ori unde în vârf am găsit 3 rampe interesante şi o serie de scări. Frumos !
Locul 1 şi aici.
Am reuşit să mă refac destul de bine pentru Duminică când aveam în faţă traseul maraton de 66 de km cu 2400m diferenţă de nivel şi unde la km 50 reuşeam să conduc cursa de amatori, excluzândul pe Marton Blaszo care era la categoria noastră, dar luase startul cu Elitele. Dat fiind că proba de maraton era a 5-a etapă din Cupa Naţională de XCM, el având licenţă în Ungaria nu a avut voie să participe în clasamentul de Elite, drept urmare a fost inclus în categoria din care făceam şi eu parte, de Open masculin.
Aici vine partea cu „lecţia” din titlu. Un aspect care m-a surprins şi care nu mi s-a întâmplat niciodată cu efecte aşa de serioase. La km 50, din cauza faptului că nu m-am alimentat corespunzător în timpul cursei, asta din cauză că am subestimat traseul, nu am ţinut cont de efortul din ultimele zile şi am fost încrezător în rezistenţă mea bazându-mă pe experienţele din acest sezon, am considerat că un gel mare Isostar şi o banană ar fi de ajuns pentru acest traseu. Ghinion! Nu au fost suficiente şi corpul meu, datorită celor 3 curse de dinainte, consuma mai mult decât in mod normal. Nu ar fi fost deloc o problemă dacă aveam un gel sau un baton în plus.
Începeam să pierd distanţă faţă de cei cu care mergeam, iar cei din spate începeau să mă depăşească. La un moment dat, trece Petrache, care nu se afla nici el într-o formă prea bună după o accidentare recentă, şi îmi dă ultimul gel pe care îl avea. Îl bag imediat tot şi continui, conştient fiind că atunci când eşti într-o astfel de stare e nevoie de 20-30 de minute ca orice mănânci să îşi facă efectul şi să îţi revii. Bineînţeles că până atunci starea continua să se agraveze. Se termină urcarea şi vine coborârea unde pentru prima oară de când mă dau eu pe bicicletă (9 ani), am ameţeli şi reuşesc cu efort să controlez ghidonul.
Ca să rezum: lecţia este să ai mereu un gel, un baton în plus faţă de cât preconizezi că vei consuma.
Într-un final ajung la punctul de alimentare şi mănânc glucoză de parcă eram scăpat de la Auschwitz. Am reuşit să îmi revin cât să pot să continui în condiţii ok cursa. Pe ultimele urcări pierd şi locul 3 şi mai trec 2-3 participanţi legitimaţi. În final urc pentru a 5-a oară în Cetate şi continui ultimul km spre finish, reuşind să închei pe pozitia a 4-a, un traseu pe care îl clasez în top 3 ca dificultate alături de Cozia şi Geiger.
Multumesc Rob Kulcsar pentru fotografie !
Plusuri:
Trasee XCO & XCM dintre cele mai frumoase, cu tot ce are Deva mai bun de oferit.
O vreme deosebit de frumoasă de toamnă.
Gulaşul de după.
Minusuri:
Un organizator despre care am auzit numai lucruri nefavorabile, însă am vrut să îmi creez impresia mea, neinfluenţat de cei din jur şi am descoperit un om care:
Cu 5 minute înainte de start la XCO ne anunţă că avem un tur în plus, chiar dacă în regulament scria 3 ture şi chiar dacă toţi participanţii de la categoria mea eram de acord să facem 3 ture. Motivul fiind că a vorbit el cu tatăl unei fete şi acesta i-a spus că se pot face 4 ture pe traseu. Nu cred că avea nimeni vreun dubiu dacă se pot face, puteam face şi 20 de ture, ideea e ce scrii în regulament că faci. O tură în plus sau în minus nu e mare diferenţă, însă incercam să mă păstrez pentru a 2-a zi, iar un efort inutil nu era necesar.
Acelaşi organizator scrie în regulament şi ne şi anunţă la finish că putem merge la Aqua Park intrarea fiind gratuită pentru participanţi. Cei de acolo habar nu aveau de acest fapt şi nici nu ştiau cine e domnul Omota.
De obicei la competiţii taxa se măreşte în ultimele zile dinainte de concurs pentru ca organizatorii să nu fie surprinşi de numărul de participaţi în crearea pachetelor de start (tricou, batoane şi alte diferite lucruri din pachet). La Deva cu o zi înainte de concurs, taxa era de 200 de lei pentru ambele competiţii, iar ceea ce primeai de aceşti bani se poate vedea mai jos:
Nu mai menţionez că la proba de maraton era menţionat 1600m diferenţă de nivel, iar în realitate erau 2400m. Trecem cu vederea pentru că ne place la deal !
Probabil dumnealui îi era frică să nu fie surprins de nr. de participanţi şi să rămână fără bride. Peste toate acestea atitudinea, limbajul şi tonul în care acesta relaţionează cu participanţii ne lasă cu un gust amar.
Cele din rândurile de mai sus nu ne-au oprit să ne bucurăm de ultimul weekend serios competiţional, cu soare alaturi de prieteni şi ocazia de a ne bucura de traseele din jurul Devei.
Vreau sa ii multumesc inca o data lui Andrei pentru invitatie, lui Jancsi Veres pentru tot, fotografilor, lui Marius pentru ultimul gel ( un gest deosebit ), lui Iulian pentru ajutor si prietenilor din Resita alaturi de care am ajuns acasa dupa toata aventura.
Ieri a fost cea mai grea zi din tot sezonul 2017 pentru mine şi în acelaşi timp una din cele mai frumoase, în cadrul evenimentului „Pedalează la Baru cu San Montan”.
A fost prima dată când am participat la duathlon şi tot o premieră să particip la 2 competiţii în aceeaşi zi. Să vă povestesc cum a decurs totul.
Prima probă a fost cea de mtb cu 25 de km şi 1000m diferenţă de nivel.
Pedalează la Baru cu San Montan
Traseul deşi pare simplu la prima vedere, a fost foarte interesant să îl parcurgem, cu elemente mai multe si mai diverse decat te-ai astepta in 25 de km. Încă de la început m-am distanţat împreună cu Andrei şi apoi am început să povestim noi de full-suspension, de amintiri din alţi ani când pedalam împreună la Petroşani Bike Challenge, iar când am intrat în ceaţă deja ne imaginam la Carpathian Mtb la Baru ! 🙂
Pedalează la Baru cu San Montan
Aproape de vârf, Andrei a mărit brusc ritmul şi s-a distanţat. A urmat o coborâre de 12 km, pornind din ceaţă pe iarbă umedă, apoi a venit o porţiune mai abruptă de 19%, ceva mai tehnică cu bolovani tăioşi şi uzi, după care intram pe un forestier spre finish. Uitasem să vă spun că încă de la start aveam doar frână pe faţă funcţională. Ştiu, sună a poveşti când le auzi la alţii, dar când le păţeşti în dimineaţa cursei, realizezi că e pe bune şi nu îţi vine să crezi. Dacă la urcare nu a fost mare diferenţă, la vale în schimb acest aspect mi-a conferit câteva grame de adrenalină în plus, în special pe bolovanii umezi şi 19% la vale. Când mi-a spus Andrei că aşa urmează meniul la vale am înghiţit în sec şi m-am descurcat până la urmă, dar nu întrebaţi cum.
Am reuşit să închei primul concurs al zilei pe un bucuros loc 2 la general!
Pedalează la Baru cu San Montan
3 ore mai târziu, urma să iau startul din nou în proba de duathlon, o premieră pentru mine. Am mai participat la triathlon de vreo 3 ori, la alergat o dată, dar duathlon-ul l-am sărit, şi ce ocazie mai bună decât acum. Am alergat prima oară anul acesta acum 4 zile, eram deci pregătit. 😀
La start au început să îşi facă apariţia şi mai mulţi prieteni decât la bicicletă, usor-usor se contura o atmosferă foarte plăcută, cum se putea altfel alături de aşa oameni.
Ora 14:30, aliniat la start pentru duathlon, aveam în fată aşa: 6 km de alergat, urmaţi de 19 de pedalat şi încă 6 de alergat: Go!
Prima tură reuşesc să stau cu fruntaşii, avându-i în câmp vizual pe Tomi Coconea şi pe Iulian Mardan, care au accelerat din prima, ei fiind alergători, erau în elementul lor. Spre finalul turei nu reuşesc să rămân cu Andrei şi prietenul lui, pentru că alergatul mă solicita într-un mod diferit şi nu făceam faţă la ritmul acela. Ei îl prind pe Tomi şi continuă împreună toţi 3. Cei 10 metri dintre noi se fac 100 destul de repede şi închei singur prima tură.
Pedalează la Baru cu San Montan
Închei prima tură de alergat şi mă urc pe bicicletă, deja mă simţeam ca peştele în apă. Parcă totul de la respiraţie, la muşchi, la „ficaţi”, începeau să se regleze. Mă gândeam că voi recupera faţă de adversari, însă traseul nu mă avantaja mai deloc, fiind 19 km pe plat aproape. În toate cele 3 ture distanţa a rămas aceeaşi faţă de locul 2.
A urmat ultima tură de alergare. Aici a început greul. Ştiţi senzaţia aia când eşti pe o urcare super abruptă cu bicicleta după 3 ore de la start şi te dai jos să faci pushbike şi te apucă crampele? Aici era la fel, aceeaşi senzaţie de durere doar că fără crampe.
Aproape de mijlocul turei, văd că se apropie Tomi din spate. El era la ştafetă iar eu avusesem un avans bunicel faţă de coechipierul său de la bicicletă, Ion Barna. Mă prinde destul de repede, batem palma şi mă bucur să fiu depăşit de omul despre care am citit doar pe internet, pe care l-am urmărit live la X-Alps şi acum aveam ocazia să concurăm împreună. În ultima jumătate de tură, o durere la genunchiul drept devenea tot mai accentuată cu fiecare minut şi simţeam nevoia doar să merg ca să simt 5-10 secunde lipsa acelei dureri. Ştiam că sunt pe locul 3 şi orice era posibil, aşa că mersul nu era o opţiune. După ce ai parcurs 4 ture (1 alergare, 3 bike) pe un traseu, a 5-a tura deja trece un pic mai repede. Reuşesc să ajung în ultimele sute de metri, în spate nu văd pe nimeni şi îmi ofer confortul de a merge spre linia de finish pentru ultimii 20 de metri.
Închei astfel a 2-a competiţie a zilei, pe locul 3 la general, şi cea mai grea zi din tot sezonul competiţional 2017. A fost prima oară când la final am spus că nu mai pot. „Pedalează la Baru cu San Montan” a fost o provocare adevărată !
Lăsând deoparte efortul competiţional, evenimentul în sine a fost impresionant de bine organizat. Atmosfera, prietenii cu care ne-am revăzut, numeroasele premii şi apoi tombola la care au câştigat aproape toţi oamenii prezenţi, unii chiar de 2 ori. Toate acestea cred că ne-au făcut pe toţi care am fost prezenţi să simţim că luăm parte la un eveniment organizat cu drag şi din suflet.
Prezenţa fotografilor profi pe traseu a fost mai numeroasă ca niciodată şi a 2-a zi fotografiile sunt deja postate şi ne putem uita la ele să vedem cât de bine am zâmbit în ele, cu noroi pe faţă.
Fotografia următoare înseamnă un singur lucru:
2 competiţii + 1 singură zi = 3 medalii !
Ţin să îl felicit pe Mititelu Andrei pentru sezonul de excepţie pe care l-a avut până acum, bineînţeles pentru ziua de ieri care cred că a fost cea mai frumoasă pentru el. Să concurezi la tine acasă, să faci parte din organizare, să te încurajeze familia în vârf şi să fi câştigătorul absolut al zilei la toate probele, cred că e o mare bucurie şi satisfacţie a muncii.
Jos pălăria pentru efortul organizatorilor, care dovedesc că o mână de oameni pot face un eveniment de nota 10 şi cred că au reuşit imposibilul şi anume: să mulţumească pe toată lumea!
Îmi pare rău de acei oameni care au rămas acasă şi pentru care prognoza decide dacă fac ceva sau nu. Deja de prea multe ori s-a adeverit că oamenii fac un eveniment nu vremea. Se anunţa ploaie şi mă aşteptam să plouă, chiar îmi pregătisem o foiţă pentru proba de duathlon, însă am fost întâmpinaţi doar cu soare. Dovadă că evenimentele organizate din inimă, îi plac şi lui Dumnezeu.
Voi reveni cu siguranţă anul viitor şi vă încurajez şi pe voi să treceţi în calendar concursul „Pedalează la Baru cu San Montan”!
Acum să ne punem un pahar de vin, din cele câştigate!
Garmin pentru că anul ăsta am pedalat aproape 7000 de km cu Garmin 810 !
Thule – pentru cel mai bun suport de biciclete, comod, masina ramane curata, consum redus, chin mai putin pentru bratele obosite dupa o competitie grea !
Adidas pentru ochelarii cu care fac faţă la umbră, pe ceaţă, la soare, pe bicicletă şi la alergat, mai nou !
Compressport pentru că funcţionează, pur şi simplu !
Ţie pentru că ai ajuns până aici !
3 medalii, intr-o zi ! Sa mai punem un pahar,zic !
Până acum am vorbit despre secretul competiţiilor fără crampe, apoi ţi-am prezentat singurele suplimente pe care le folosesc în sezonul competiţional şi astăzi vreau să îţi spun şi ţie despre reteta cu catina si miere pentru un sistem imunitar puternic in sezonul rece dar si după !
Scriu acest articol acum, pentru că perioada în care mai găseşti cătină în pieţe este pe sfârşit.
În urmă cu aproximativ 3 ani am descoperit cătina cu miere. Nu mai reţin exact de unde şi cum am aflat, dar am încercat-o şi am trecut de la 3-4 răceli pe an şi fiecare răceală tratată cu antibiotice la o singură răceală în ultimii 3 ani şi aceea s-a rezolvat fără medicamente.
Reţeta pe care o aplic, este următoarea:
Cumperi 0,5-1 kg de cătină. Speli fructele şi le zdrobeşti, apoi le adaugi într-un borcan de 800 pana la 3 sferturi (70%). Torni miere peste ele şi umpli borcanul până sus. Închizi şi pui la frigider timp de 2 săptămâni la macerat.
După această perioadă, începi să iei câte o linguriţă sau două din amestec în fiecare dimineaţă, înainte să mănânci, timp de cel puţin o lună de zile.
Testează şi apoi revino şi spune-mi cum a funcţionat pentru tine!
Daca in ultimul post iti spuneam despre secretul competitiilor fara crampe, de data aceasta vreau sa iti prezint singurele suplimente pe care le folosesc in timpul sezonului si anume pachetul Oriflame Wellness Pack man.
In viata unui sportiv se spune ca medicamentatia are un aport important in capacitatile sportive, lucru auzit de la mai multi sportivi cunoscuti.
Personal nu sunt de acord pentru ca nu imi plac dependentele de niciun fel, la fel cum daca mergi la sala nu inseamna ca trebuie sa iei prafuri ca sa cresti. Lucrul pe care ti-l recomand este sa alegi cu atentie ce ti se potriveste si ce crezi ca e cel mai bun lucru pentru tine. In acest fel am procedat si eu anul acesta.
In urma cu 2 luni, am aflat ca Oriflame, pe langa produse pentru gagice 🙂 produce si pachete wellness, le spun ei.
Unul dintre aceste pachete este Oriflame Wellness Pack Man food supplements. Exista si pachetul Oriflame Wellness Pack Woman, pentru femei.
Pachetul acesta nu te va face sa arati ca tipul din fotografie, insa daca aruncam o privire mai atenta, vom observa ca include cativa nutrieti benefici, in special in cazul unei diete incomplete asa cum este a mea.
Pachetul contine 4 tablete din care:
2 tablete Omega 3 provenind din ulei natural de peste, de inalta calitate.
1 tableta cu multivitamine si minerale
1 tableta care contine antioxidantul astaxanthin mai puternic de 5000 de ori decat vitamina C, fiind extras din microalge si extract de afine.
La o a 2-a privire, cred ca toate articulatiile, ligamentele si tendoanele beneficiaza din plin de primele 2 tablete.
Multivitamine si minerale cand ai o dieta nu asa bogata, pentru ca tu trebuie sa te antrenezi si sa si gatesti, sunt foarte bine venite.
Cat despre antioxidanti, stiu ca sunt buni pentru curatarea celulelor si implicit a organismului in fata radicalilor liberi, spune Google. Aceasta ultima tableta, pentru mine este cea mai putin importanta, miza fiind pe primele 3.
Pachetul consta intr-o cura de 21 de zile cu acest mix de suplimente. Personal o fac o data pe an, inainte de perioada de varf de forma, deoarece consider ca atunci corpul meu are cea mai mare nevoie de ajutor din exterior, datorita faptului ca pot aparea carente de diferite tipuri, cauzate de perioadele de efort aproape de maxim.
Tin sa mentionez ca nu recomand produse pe care nu le-am folosit si nu recomand ceea ce stiu ca ar dauna. Chiar recent am refuzat o oferta de colaborare cu unul din cele mai mari branduri din lume, tocmai din acest motiv.
Daca esti curios sa incerci pachetul Oriflame Wellness Pack man, ma poti contacta pe profilul personal pentru o comanda.