ochelari Adidas Arhive

octombrie 15, 2017februarie 28, 2024

Unul din cele mai reusite evenimente in 2017 – Metal Enduro !

In ultima perioada incerc sa evit acest cliseu cu “cel mai”, insa pe buna dreptate ca este adevarat cand il folosesc, simt asta si nu stiu inca cum sa exprim altcumva.

In ultimele ocazii am spus ca am scos la vanzare “cel mai” usor full-suspension de aluminiu pe care am pus eu mana. ( true, te invit sa il incerci si tu )

Apoi a fost “cea mai grea zi din sezonul 2017” – adevarat din nou, nu am mai participat niciodata la duathlon, cu atat mai putin la un duathlon si un concurs de mtb in aceeasi zi.

Ti-am mai prezentat si “cea mai inteligenta pereche de ochelari” pe care am avut-o. Pai, o pereche de ochelari care se adapteaza la lumina cand esti la umbra, cand e ceata, cand esti pe bike si intri in padure sau cand e soare la ora 14:00 in iulie si intri in tunel apoi, mi se pare foarte eficienta spre deosebire de acum 5 ani cand aveam nevoie de o pereche de ochelari cu 3 lentile pentru toate aceste situatii.

Revenind la oile noastre si la articolul de astazi, titlul acestui articol nu imi apartine, ci l-am auzit de la mai multi oameni cu care am stat de vorba in timpul celor 2 zile la Metal Enduro. Pe trasee, in timp ce urcam, chiar si seara la party auzeam ca e cel mai frumos eveniment de anul acesta.

De ce ?

“Pentru ca, ce poate să fie mai fain decât o zi de dat pe poteci și mers la limită? Raspuns: două zile de dat pe poteci și mers la limită!”

– Cătălin Gavrilă, interviu pentru Dirtbike.ro

In 2 randuri, despre asta a fost Metal Enduro 2017.

Au fost 2 zile cu 8 poteci unele dintre ele create de la zero, aranjate si pregatite pentru cei aproape 100 de concurenti.

Personal, am participat o singura data din cele 4 editii precedente, iar de atunci mi-am promis ca nu voi mai participa pana cand nu voi avea o bicicleta corespunzatoare. Anul acesta mi-am cumparat special pentru Metal Enduro un full-suspension, dar vazand cat de multe lucruri sunt de facut in organizarea acestui concurs si stiind ca oricum nu voi fi printre primii, am decis sa fac un compromis care sa imi permita sa fiu util si echipei Bike Attack si in acelasi timp sa stiu in ce timp reusesc sa parcurg trasele. Astfel, am fost inchizator de traseu si am pedalat cum am stiut eu mai bine. Principalul meu obiectiv a fost sa abordez cat mai multe sectiuni din traseu si sa progresez fata de nivelul actual de tehnica.

Ultima saptamana m-a scos destul de mult din zona de confort, am parcurs sectiuni prin care nu am trecut niciodata si am progresat la tehnica si curaj mai mult decat am facut-o in toate competitiile din 2017 la un loc. Intr-un final, dupa cele 2 zile de concurs timpii parcursi pe cele 8 speciale arata ca as fi la 1 minut de top 10 in categoria Hobby, dupa o cazatura si 2 opriri sa pun lantul la loc.

Nu-i rau deloc, as spune !

Sunt foarte bucuros ca am cazut doar o singura data in cele 8 speciale, fara nimic serios, cu toate ca de-a lungul traseelor au fost o multime de portiuni tehnice. Am vazut cum e sa zbori de-a dreptul pe primul jump de pe PS.8 – Poezie si in aer am avut timp si de-o rima. L-a antrenament am parcurs perfect sectiunea, insa in concurs viteza a fost mult mai mare. A fost ultima speciala si am ajuns la finalul competitiei cu bine, la fel si ceilalti prieteni, printre care Andrei Carciag care duce traditia mai departe si castiga pentru a 3-a oara consecutiv categoria Hobby ! Tot in aceasta categorie a fost si Adelin Preda pe locul 4 la 7 secunde de locul 3, unul din oamenii care a creat unul dintre trasee. Ne-am bucurat cu totii, la fel ca pentru Halep, cand am vazut ca la categoria Masters Elite a castigat locul 1 Sorin Vacaru, un resitean de-al nostru care stie cu ce se mananca acest sport.

Competitia a fost castigata din nou la general de Sorin Parau care practica acest sport de 19 ani, urmat de Arpad Kelemen. Spectacolul a fost oferit si de juniorii care au facut o cursa incredibila, avandul castigator pe Matei Moisil care la 16 ani va reprezenta Romania in Cupa Mondiala. Thumbs up !

Daca tot am inceput sa iti prezint numele probelor, sa continui si cu celelalte. Au fost asa:

🚴 PS1 – InVĂŢ
🚴 PS2 – Uzină
🚴 PS3 – drigoVĂŢ
🚴 PS4 – Fluturelu
🚴 PS5 – Combinata
🚴 PS6 – Ps6carei5
🚴 PS7 – Canada
🚴 PS8 – Poezie

La majoritatea sectiunilor trebuia sa arunci un ochi de mai multe ori ca sa alegi trasa buna pentru tine. In urma cu o saptamana, la rock-gardenul de pe PS 6 am stat aproximativ 30 de minute sa il parcurg de 2 ori. A fost ceva mai dificil pentru ca bolovanii erau putin umezi, insa a meritat pentru ca a 2-a oara cand am parcurs zona respectiva, era uscat si am reusit sa parcurg micul canion integral fara probleme.

Alta portiune interesanta de pe PS. 4 – Fluturelu’

Toate cele 8 probe mi-au placut si fiecare a avut specificul sau. Portiuni de viteza prin padure, din cand in cand o curba stransa, portiuni valurite in zig-zag cu mici sarituri sau mai mari pentru cei curajosi si cu experienta, poteci abrupte unde simteam ca daca sar vreun jump prind o viteza pe care nu o mai pot controla. Pentru prima oara dupa o coborare ma dureau picioarele, nu bratele.

Au fost portiuni abrupte pe pietris cu treceri printre bolovani care iti taiau respiratia, portiuni de pedalat unde calitatile de XC s-au activat. Toate acestea pe o vreme superba cu soare de toamna, in mijlocul lunii octombrie.

Un party cu un mic concert, intre cele 2 zile a mai completat tabloul Metal Enduro 2017 ! A fost competitia cu nr 28 anul acesta pentru mine si nu pot decat sa fiu bucuros ca sezonul s-a incheiat cu o competitie acasa la Resita. Recordul ramane totusi sezonul 2014 cu 30 de competitii. In caz ca esti curios, aici poti vedea care au fost competitiile la care am participat si rezultatele mele. A fost un an incredibil, sunt recunoscator pentru tot ce s-a intamplat pana acum !

Curand voi incepe pregatirea pentru noul sezon cu programul complet de antrenament Giocoach. Daca esti curios sa afli mai multe si vrei sa ne antrenam impreuna in 2018, te invit in grupul nostru de facebook: Giocoach.

Ne vedem la Metal Enduro 2018, mai pregatiti si mai curajosi, sa depasim alte limite si sa ne dam mai fain la vale !

Multumesc celor care au fost alaturi de mine pe parcursul sezonului 2017:

Cannondale Romania pentru că mă susţineţi în ceea ce fac !
Salomon Romania pentru că alergatul e mai plăcut în pantofii voştri !
Thule – pentru cel mai bun suport de biciclete, comod, masina ramane curata, consum redus, chin mai putin pentru bratele obosite dupa o competitie grea !
Isostar Romania pentru nutritia pe bicicleta !
Garmin pentru că anul ăsta am pedalat aproape 7300 de km cu Garmin 810 !
Adidas pentru ochelarii cu care fac faţă la umbră, pe ceaţă, la soare si in tunele!
Ţie pentru că ma citesti si pentru ca esti alaturi de mine !

– The End –

PS: Vezi ultimele articole despre:

septembrie 24, 2017februarie 28, 2024

Pedalează la Baru cu San Montan: MTB şi Duathlon într-o singură zi !

Ieri a fost cea mai grea zi din tot sezonul 2017 pentru mine şi în acelaşi timp una din cele mai frumoase, în cadrul evenimentului “Pedalează la Baru cu San Montan”.

A fost prima dată când am participat la duathlon şi tot o premieră să particip la 2 competiţii în aceeaşi zi. Să vă povestesc cum a decurs totul.

Prima probă a fost cea de mtb cu 25 de km şi 1000m diferenţă de nivel.

Traseul deşi pare simplu la prima vedere, a fost foarte interesant să îl parcurgem, cu elemente mai multe si mai diverse decat te-ai astepta in 25 de km. Încă de la început m-am distanţat împreună cu Andrei şi apoi am început să povestim noi de full-suspension, de amintiri din alţi ani când pedalam împreună la Petroşani Bike Challenge, iar când am intrat în ceaţă deja ne imaginam la Carpathian Mtb la Baru ! 🙂

Aproape de vârf, Andrei a mărit brusc ritmul şi s-a distanţat. A urmat o coborâre de 12 km, pornind din ceaţă pe iarbă umedă, apoi a venit o porţiune mai abruptă de 19%, ceva mai tehnică cu bolovani tăioşi şi uzi, după care intram pe un forestier spre finish. Uitasem să vă spun că încă de la start aveam doar frână pe faţă funcţională. Ştiu, sună a poveşti când le auzi la alţii, dar când le păţeşti în dimineaţa cursei, realizezi că e pe bune şi nu îţi vine să crezi. Dacă la urcare nu a fost mare diferenţă, la vale în schimb acest aspect mi-a conferit câteva grame de adrenalină în plus, în special pe bolovanii umezi şi 19% la vale. Când mi-a spus Andrei că aşa urmează meniul la vale am înghiţit în sec şi m-am descurcat până la urmă, dar nu întrebaţi cum.

Am reuşit să închei primul concurs al zilei pe un bucuros loc 2 la general!

3 ore mai târziu, urma să iau startul din nou în proba de duathlon, o premieră pentru mine. Am mai participat la triathlon de vreo 3 ori, la alergat o dată, dar duathlon-ul l-am sărit, şi ce ocazie mai bună decât acum. Am alergat prima oară anul acesta acum 4 zile, eram deci pregătit. 😀

La start au început să îşi facă apariţia şi mai mulţi prieteni decât la bicicletă, usor-usor se contura o atmosferă foarte plăcută, cum se putea altfel alături de aşa oameni.

Ora 14:30, aliniat la start pentru duathlon, aveam în fată aşa: 6 km de alergat, urmaţi de 19 de pedalat şi încă 6 de alergat: Go!

Prima tură reuşesc să stau cu fruntaşii, avându-i în câmp vizual pe Tomi Coconea şi pe Iulian Mardan, care au accelerat din prima, ei fiind alergători, erau în elementul lor. Spre finalul turei nu reuşesc să rămân cu Andrei şi prietenul lui, pentru că alergatul mă solicita într-un mod diferit şi nu făceam faţă la ritmul acela. Ei îl prind pe Tomi şi continuă împreună toţi 3. Cei 10 metri dintre noi se fac 100 destul de repede şi închei singur prima tură.

Închei prima tură de alergat şi mă urc pe bicicletă, deja mă simţeam ca peştele în apă. Parcă totul de la respiraţie, la muşchi, la “ficaţi”, începeau să se regleze. Mă gândeam că voi recupera faţă de adversari, însă traseul nu mă avantaja mai deloc, fiind 19 km pe plat aproape. În toate cele 3 ture distanţa a rămas aceeaşi faţă de locul 2.

A urmat ultima tură de alergare. Aici a început greul. Ştiţi senzaţia aia când eşti pe o urcare super abruptă cu bicicleta după 3 ore de la start şi te dai jos să faci pushbike şi te apucă crampele? Aici era la fel, aceeaşi senzaţie de durere doar că fără crampe.

Aproape de mijlocul turei, văd că se apropie Tomi din spate. El era la ştafetă iar eu avusesem un avans bunicel faţă de coechipierul său de la bicicletă, Ion Barna. Mă prinde destul de repede, batem palma şi mă bucur să fiu depăşit de omul despre care am citit doar pe internet, pe care l-am urmărit live la X-Alps şi acum aveam ocazia să concurăm împreună. În ultima jumătate de tură, o durere la genunchiul drept devenea tot mai accentuată cu fiecare minut şi simţeam nevoia doar să merg ca să simt 5-10 secunde lipsa acelei dureri. Ştiam că sunt pe locul 3 şi orice era posibil, aşa că mersul nu era o opţiune. După ce ai parcurs 4 ture (1 alergare, 3 bike) pe un traseu, a 5-a tura deja trece un pic mai repede. Reuşesc să ajung în ultimele sute de metri, în spate nu văd pe nimeni şi îmi ofer confortul de a merge spre linia de finish pentru ultimii 20 de metri.

Pedalează la Baru cu San Montan

Închei astfel a 2-a competiţie a zilei, pe locul 3 la general, şi cea mai grea zi din tot sezonul competiţional 2017. A fost prima oară când la final am spus că nu mai pot. “Pedalează la Baru cu San Montan” a fost o provocare adevărată !

Lăsând deoparte efortul competiţional, evenimentul în sine a fost impresionant de bine organizat. Atmosfera, prietenii cu care ne-am revăzut, numeroasele premii şi apoi tombola la care au câştigat aproape toţi oamenii prezenţi, unii chiar de 2 ori. Toate acestea cred că ne-au făcut pe toţi care am fost prezenţi să simţim că luăm parte la un eveniment organizat cu drag şi din suflet.

Prezenţa fotografilor profi pe traseu a fost mai numeroasă ca niciodată şi a 2-a zi fotografiile sunt deja postate şi ne putem uita la ele să vedem cât de bine am zâmbit în ele, cu noroi pe faţă.

Fotografia următoare înseamnă un singur lucru:

2 competiţii + 1 singură zi = 3 medalii !

Ţin să îl felicit pe Mititelu Andrei pentru sezonul de excepţie pe care l-a avut până acum, bineînţeles pentru ziua de ieri care cred că a fost cea mai frumoasă pentru el. Să concurezi la tine acasă, să faci parte din organizare, să te încurajeze familia în vârf şi să fi câştigătorul absolut al zilei la toate probele, cred că e o mare bucurie şi satisfacţie a muncii.

Jos pălăria pentru efortul organizatorilor, care dovedesc că o mână de oameni pot face un eveniment de nota 10 şi cred că au reuşit imposibilul şi anume: să mulţumească pe toată lumea!

Îmi pare rău de acei oameni care au rămas acasă şi pentru care prognoza decide dacă fac ceva sau nu. Deja de prea multe ori s-a adeverit că oamenii fac un eveniment nu vremea. Se anunţa ploaie şi mă aşteptam să plouă, chiar îmi pregătisem o foiţă pentru proba de duathlon, însă am fost întâmpinaţi doar cu soare. Dovadă că evenimentele organizate din inimă, îi plac şi lui Dumnezeu.

Voi reveni cu siguranţă anul viitor şi vă încurajez şi pe voi să treceţi în calendar concursul “Pedalează la Baru cu San Montan”!

Acum să ne punem un pahar de vin, din cele câştigate!

PS: Mulţumesc:

Cannondale Romania pentru că mă susţineţi în ceea ce fac !
Salomon Romania pentru că alergatul e mai plăcut în pantofii voştri !
Isostar Romania pentru jeleurile delicioase cu boost!
Garmin pentru că anul ăsta am pedalat aproape 7000 de km cu Garmin 810 !
Thule – pentru cel mai bun suport de biciclete, comod, masina ramane curata, consum redus, chin mai putin pentru bratele obosite dupa o competitie grea !
Adidas pentru ochelarii cu care fac faţă la umbră, pe ceaţă, la soare, pe bicicletă şi la alergat, mai nou !
Compressport pentru că funcţionează, pur şi simplu !
Ţie pentru că ai ajuns până aici !

septembrie 13, 2017noiembrie 18, 2017

Adidas Evil Eye Halfrim Vario, cei mai inteligenti ochelari pe care i-am avut !

Adidas este unul din acele branduri, al carui produs il poti recunoaste si de la 100m fara sa vezi ce scrie pe el, doar pentru ca vezi 3 dungi si stii deja despre ce e vorba.

Cu totii ne gandim la haine cand vine vorba de Adidas, insa de anul acesta, odata cu inceperea unui parteneriat cu acest brand, am aflat ca Adidas are un parteneriat cu Silhouette International,unul dintre cei mai importanti producatori de ochelari de vedere din lume, pe baza caruia produce ochelarii Adidas.

Cu acest prilej, de curand ma bucur sa folosesc ochelarii Adidas Evil Eye Halfrim Vario cu lentile LST in competitiile la care particip si recunosc ca este cea mai inteligenta pereche de ochelari pe care am avut-o pana acum, datorita lentilelor performante Vario. Despre aceste lentile doar am auzit ca ar exista si ca sunt foarte scumpe, iar acum am placerea sa le folosesc, multumita Aleo.ro !

Lentilele LST sunt acele lentile care reactioneaza in functie de intensitatea luminoasa. ( asemanatoare cu lentile heliomate sau fotocromate )

Lentilele Vario reactioneaza atat de fin, incat nici nu percepi cu ochiul vreo schimbare de nuanta a lentilei. Prima oara cand am primit ochelarii si am iesit la un test cu ei pe soare, eram dezamagit pentru ca nu vedeam ca lentila sa devina fumurie. Insa un pic mai tarziu la al 3-lea test, din greseala am dat ochelarii jos si atunci am observat ca lentilele sunt fumurii. Imediat am pus mana pe telefon, l-am sunat pe Cristian si i-am spus ca avea dreptate cu tot ce mi-a povestit despre ochelari si ca functioneaza ! Lentilele chiar lucreaza numai ca nu vei sesiza acest lucru decat in momentul in care ii dai jos si vezi ca lentilele sunt fumurii.

Acest lucru nu inseamna decat ca iti protejeaza foarte bine ochiul de variatiile de lumina si se comporta ideal pe bicicleta la trecerile bruste din padure in spatiu liber si insorit sau invers.

ochelarii Adidas Evil Eye Halfrim Vario cu lentile LST — Asa arata lentila LST Vario la umbra 🙂

Recent am fost la un concurs si stand de vorba cu un prieten ii spun ca ma dau cu lentile transparente astazi, iar el se uita la mine si spune: “Pai astea sunt fumurii, ca nu iti vad ochii”. Am zambit si i-am povestit putin despre noua mea pereche de ochelari.

Cateva caracteristici ale ochelarilor Evil Eye Halfrim Vario:

sunt destul de usori si comozi cand ii porti
nu se aburesc cand transpiri multumita unui sistem foarte bun de ventilare
nu mai este nevoie sa schimbi lentilele, lentila Vario LST tine locul a 2-3 lentile de la o pereche normala.
exista si lentile pentru oamenii cu dioptrii
confortabili pentru ochi la trecerile bruste din padure la soare.

Dupa cum poti vedea mai jos ochelarii Adidas sunt folositi predominant de ciclisti printre care Iolanda Neff, Nairo Quintana, dar si de catre alergatori de talie mondiala, cataratori pe gheata si jucatori de golf. Nu te-ai fi gandit ca sunt asa de versatili, asa e ?

Pentru cei care doresc sa achizitioneze o pereche de ochelari adidas, o pot face de aici sau ma pot contacta pe profilul meu pentru o reducere.

Multumesc Aleo.ro pentru oportunitatea de a folosi aceasta pereche de ochelari in competitiile la care particip!

Vezi aici cum s-au prezentat la test ochelarii Adidas Evil Eye Halfrim Vario cu lentile LST:

august 21, 2017octombrie 21, 2017

Geiger & Transilvania Bike Race: Incoronarea Regelui !

Bine ai revenit !

Saptamana trecuta am fost in concediu prin tara. Imi place cand reusesc sa leg 2 concursuri si sa calatoresc toata saptamana dintre cele 2 evenimente. Bineinteles nu ar fi fost posibil fara prieteni, iar daca citesti asta si ai contribuit in vreun fel, iti multumesc ! Si daca nu, si doar citesti, tot iti multumesc ! 😀

Prima oprire: Geiger Mtb Challenge si prima premiera: traseul lung prima oara de cand ma dau (cam tarziu stiu). Era planificat acum 2 ani, dar accidentarea aia m-a scos din carti. Trecand peste asta, Sibiul este un oras care merita vazut o data pe an. Mereu se intampla ceva in piata mare acolo. Cand am ajuns noi erau dansuri populare cum n-am mai vazut. Iti bucurau ochiul si urechea.

Sarbi, Romani, Turci si Aradeni 🙂

Sa revenim la rotile noastre.

Dimineata la start: 80 km cu 2850 m ( au fost de fapt 3200, bineveniti de altfel, doar de aia am venitm, sa cataram, plat avem si la Timisoara ).

Pentru prima oara intr-un concurs, poate si din cauza ca era ceva nou si putin de temut din auzite, am mers in ritmul meu propriu, fara sa ma iau dupa nimeni. Si am patit asa cum facem toti de altfel, m-am subestimat. Dar mai bine asa decat sa ajung la final si sa ma tin cu mainile de radacini ca sa mai urc.

La 9:30 a fost startul, iar dupa ce am ridicat privirea eram deja pe prima coborare tehnica ce o stiam de la XCP, unde am tinut de frane si tot prindeam viteza. De data asta a fost mai bine, un sant pe mijloc nu ne-a mai permis sa stam pe biciclete asa ca am facut primul push-bike al zilei. A urmat prima urcare lunga unde m-am incalzit si l-am prins chiar in varf pe tovarasul Maus, ca sa nu il mai vad in 50 m apoi pe coborare.

Ca sa scurtam un pic si sa nu iti povestesc fiecare parte a traseului, a urmat una din cele mai faine coborari pe care te poti da. La un moment dat eram pe la mijlocul traseului, dupa 2 ore 43 de la start si ma gandeam : “Na, acum incepe competitia de fapt !”.

Au fost si zone super abrupte unde nici arbitrul, fost Elite si de-al locului, nu cobora, asa ca m-am conformat si m-am dat jos. Altii nu au facut ca mine, dar au facut flick-uri si au iesit din cursa. A urmat apoi ultima urcare unde am inceput sa ma simt tot mai bine, sa sprintez si sa ma apropii de cei din fata, ca sa descopar apoi ca erau de fapt fete de la traseul lor :))

In varf am ajuns la ultimele portiuni tehnice unde era super super distractiv printre bolovani cu full-ul. Intre timp am ajuns la ultimii 5 km pe traseul de XCO, nu ma mai surprindea nicio urcare care aparea, eram pregatit pentru orice si totul a culminat cu Flow-trackul de la final care m-a convins ca Geiger Mtb Challenge da cu tine de toti peretii, te scutura, te pune sa impingi bicicleta in sus si in jos, iar la final te saruta si te imbratiseaza.

Un loc 4 la categorie, destul de bun pentru primul an de antrenament :)). Felicitari lui Romica Vestemean pentru o cursa foarte buna si 2 titluri de vicecampion.

A 2-a zi am incercat sa urc pe Trans, am reusit doar pana la jumate pentru ca s-a pus ploaia, apoi am fugit la Brasov pentru o zi. Daca n-am reusit Vf. Balea, atunci mi-am incercat puterile cu Vf. Tampa:

Dupa Brasov, ca orice om perseverent m-am intors pe Trans impreuna cu Iulian si am reusit sa cuceresc …

mai degraba aglomeratia de masini decat varful :))) Sfat: Nu mergeti acolo cand sunt zile libere pentru toti !

( Da, prima oara in viata pe bicicleta pe Trans )

Dupa inca o zi petrecuta in Sibiu, am purces spre unul din frumoasele noastre orase medievale: Medias ! Unde am avut placerea sa cunosc si sa fiu gazduit de Marius Rus, un om tare deosebit, care m-a surprins tare placut. Marius alearga la maratoane si tocmai a incheiat pe 7 la general la 2×2. GG tovarasu’! In prima seara in Medias, am intalnit la un pahar de vin si o poveste mai multi oameni tare faini printre care si pe Alexandra Cioc careia trebuie sa ii spun un mare Multumesc ! si care ne asteapta la Maraton Medias in 9 septembrie.

Am mai petrecut o zi in plus in Medias incercand sa ma recuperez dupa o toxiinfectie alimentara ce tinea deja de 2-3 zile sperand sa fiu apt pentru Transilvania Bike Trails. Am reusit cat de cat, in sensul ca nu mai aveam frisoane, dar tot ma simteam in continuare ca un rege fiind nevoit sa urc destul de des pe tron, ca doar Mediasul este oras medieval cu regi si printese 🙂

Pe vineri am ajuns in Sighisoara unde am descoperit prima oara cetatea Sighisoarei. Ma holbam pe pereti si pe placile unde scria 1600, ma plimbam pe stradutele pavate cu piatra si incercam sa imi imaginez ce se intampla exact acolo in urma cu 400 de ani si cat de norocosi suntem ca avem un raspuns la intrebarea asta, spre deosebire de Americani.

Dupa ce am luat-o la vale de pe cetate am luat drumul spre Saschiz, unde dupa 5 km de pedalat cu bagaje dupa mine si tot transpirat, vad ca opreste o duba pe dreapta si se dau jos Claudiu si Feri Sarosi de la Geiger. Instant mi se pune un zambet pe fata si nu imi vine sa cred cat de norocos sunt sa am asa prieteni la 370 de km de casa. Ajungem toti 3 la Saschiz, ne campam intr-o zona super faina de camping alaturi de o multime de oameni biciclisti. La un moment dat chiar povesteam si am realizat deodata cu totii ca desi sunt vreo 50 de corturi la un loc, nu se aude nicio manea :))) Ceva ciudat. De fapt Transilvania Bike Trails sorteaza oamenii si ne ofera o experienta deosebita atat pe bike cat si in camping.

In dimineata cursei pe la ora 5, ce sa vezi, m-au prins ca sunt rege si am fost nevoit sa urc din nou pe tron si am inteles ca toate incercarile mele din ultimele zile au fost in zadar. Se apropie ora de start, iar eu eram total paralel. Cu jumatate de ora inainte de start am luat prima gustare a zilei: o banana si cu asta aveam sa pedalez 80 de km cu 1700m.

Ora 10: Bam !

Plec si eu de undeva din al 10-lea rand, dupa Elite, dupa amatori licentiati si dupa alte 5 randuri doar de amatori.

Incerc sa pedalez si eu cumva si resimt imediat efectul ultimelor zile. Parca mergeam cu spatele, caci treceau toti pe langa mine.

M-am gandit ca mi-am facut mult mai rau ca am participat, dar obiectivul era sa vin sa vad traseul, asa ca astazi exact asta voi face.

Dupa 5 km de asfalt si drum forestier, intram pe vestita poteca care chiar se vede ca este muncita si te poarta frumos prin padure, printre copaci, zeci de km. Asta era in acelasi timp si unul dintre dezavantaje: ca era poteca, adica nu puteai sa depasesti. La un moment dat eram la vale, singura portiune unde as fi putut sa depasesc si eu pe cineva in conditiile de fata si cautam un loc unde sa trec de cel din fata si nu gaseam. Apoi am renuntat si doar am mers dupa el si am incercat sa savurez traseul, ca doar pentru aia venisem. De concurat nu mai era vorba, decat poate pt ultimul loc. Chiar ma gandeam ca de data asta s-ar putea ca nr de concurs (143) sa fie si pozitia in clasament. Avea sa fie mai rau.

Au continuat zonele faine din traseu presarate ici-colo cu cate-o biserica fortificata prin care treceam si unde era si punct de alimentare. Ca niciodata m-am oprit in toate punctele, m-am intins, m-am pus pe iarba, am reusit sa mananc doar portocale, altceva nu-mi facea bine nici la privit.

A fost singurul concurs in care nu am intrecut pe nimeni. Ba mint! A fost un concurent pe care l-am depasit. ( vorbea la telefon 🙂 Dar si-a recuperat pozitia la un moment dat cand…

Cred ca am ajuns in cea mai vestita cetate (Viscri) si bineinteles ca si-au dat seama cine sunt si iata-ma iarasi nevoit sa urc pe tron. In timpul concursului, oameni buni ! 😀 Nisc-ai vazut asa ceva !

Intr-un final am incheiat concursul nici eu nu stiu cum sau de unde energie, dar am reusit performanta de a obtine cea mai slaba clasare pentru mine, locul 150! Dupa 5 ore 40 la 2 ore jumate de castigator.

Una peste alta, traseul merita vazut, a fost o experienta deosebita si unica. Este frumos sa vezi 7 biserici/cetati fortificate intr-o zi. M-am bucurat de fiecare om cu care m-am intalnit in timpul concursului, m-am amuzat si cand altii ma recunosteau si erau bucurosi ca ma depasesc, si de momentul cand cineva m-a intrebat daca nu eu am castigat la Cozia tura lunga ca apoi sa ma intrebe de ce ma dau asa Zen azi ? 🙂

Apoi, pentru serile din camping, cu oamenii potriviti, merita sa mergi la concursuri ! A fost un show live de stand-up comedy 😀

Intr-un final am ajuns ieri acasa si primul lucru m-am urcat pe cantar, sa constat ca am slabit 3 kg in 5 zile. Destul de nasol pentru mine, dar o fi bun si postul din cand in cand. Acum cand scriu articolul sunt mult mai bine, am renuntat la coroana si am reluat gustul mancarii.

Cam asta a fost concediul.

A fost saptamana premierilor:

prima oara la Geiger tura lunga
prima oara pe Tampa
prima oara pe Trans cu bicicleta
prima oara in cetate la Sighisoara
prima oara la Transilvania bike Trails
prima oara in a 2-a jumatate la un concurs (150 din 230)

Multumesc: Rica, Andrei Carciag, Iulian Petrut, Andreea Zeicu, Alexandra Cioc, Marius Rus, Claudiu si Feri pentru pick-up, multumesc Hoinarii si tuturor oamenilor pe care i-am intalnit in drumul meu si care au facut posibil acest trip. Bineinteles de fiecare data cand concurez, multumesc:

Sa ne vedem sanatosi !