Categorie: Uncategorized

De la zero la campion, aşa cum îţi vei da seama după ce o vei citi … nu este doar o carte.

Însuşi titlul reprezintă o ţintă, un scop, un ideal care ne menţine trează nonstop motivaţia de a ne  depăşi pe noi înşine. Speranţa şi dorinţa de a deveni campioni este focul care ne ţine de cald în lunile de iarnă când suntem pe bicicletă la antrenament ori în sala de forţă, sunt cele care ne motivează să ne pregătim cu consistenţa şi precizia unui chinez bătrân, sunt cele care fac din acest sport o prioritate printre toate celelalte şi ne rearanjează viaţa, care nu ne lasă să renunţăm într-o cursă şi nu ne permit să abandonăm acest sport, deşi ne-am gândit de multe ori să o facem, mai ales în cursele foarte grele,  pentru că apoi după ce trecem linia de finish, să realizăm la ce prostii ne gândeam, iar peste o săptămână ne aşezăm din nou la start dornici să profităm de ocazie şi să ne încercăm şansa de a fi cei mai buni.

Cartea asta…e mai mult de-atât !

Dar nu trebuie să mă crezi pe mine, cred că ei îţi pot spune mai bine decât mine, despre ce înseamnă această carte -> Review – „De la zero la campion”

Iată ce beneficii ai dacă vom ajunge să ne întâlnim pe prima pagină a cărţii:

1. Înainte de toate, am considerat că e important să începem cu interiorul nostru. Cred puternic în spusele lui Ghandi – „Cu gândurile noastre construim lumea”. Pentru că gândurile noastre determină vorbele şi acţiunile noastre. Ceea ce spunem şi ceea ce facem determină obiceiurile noastre, iar încet-încet ne dăm seama că ne creăm propria viaţă cu gândurile pe care ALEGEM să le avem. Ultima libertate a omului pe lumea asta când nu mai are nimic, sunt gândurile şi implicit atitudinea pe care o are. Înveţi că îţi poţi alege conştient gânduri care să te ajute să reuşeşti ceea ce îţi imaginezi.

2. Înveţi cum arată un plan de antrenament, cum să îţi faci şi tu unul personalizat, bazat pe nevoile tale, pe vârsta ta şi pe experienţa ta. Datorită faptului că suntem diferiţi, niciun plan de antrenament nu seamănă cu altul.

3. Ai la dispoziţie o unealtă care te va menţine concentrat pe ceea ce ai de făcut. E simplu de aplicat, te clădeşte mai organizat şi mai eficient. Partea bună e că poţi aplica această metodă în orice domeniu care necesită disciplină zilnică, indiferent că e sport, că e mâncatul unui fruct zilnic, jogging la 7 dimineaţa, învăţatul unei limbi străine sau orice alt obicei.

4.Înveţi ce şi cum să mănânci înainte de o competiţie.

5.Înveţi de ce refacerea e la fel de importantă ca antrenamentul şi cum să le îmbini împreună. Vei găsi 10 metode pentru refacere mai rapidă după efort.

6. Vei învăţa care sunt etapele de pregătire de-a lungul unui sezon, cu exemple de antrenament pentru fiecare etapă în parte şi care e ordinea lor până la vârful de forma pe care ni-l dorim cu toţii.

7. Descoperi mici secrete ale ciclismului care pot face diferenţa pentru tine.

8. Afli care e …

9. Dacă ţi se pare un mister cum să îţi găseşti poziţia corectă pe bicicletă, în carte vei găsi paşii pentru a-ţi seta singur poziţia corectă pe bicicletă şi vei putea face asta oricând, de unul singur. Afli de ce e importantă o poziţie corectă şi ce influenţă are asupra ta.

10. Afli direct de la cei mai buni sportivi din ţară care e secretul care face diferenţa între ei şi restul majorităţii, cum şi cât se antrenează, ce îi motivează şi ce sfaturi au pentru tine.  După aceste interviuri vei putea urmări o sinteză a răspunsurilor din care reies principalele trăsături şi caracteristici ale sportivului ideal.

10,5. Cel mai mare beneficiu este că ai la îndemâna toate aceste informaţii, pe care le-am prezentat mai sus, la dispoziţia ta, în 2-3 ore cât durează să citeşti cele 160 de pagini. Consider că timpul tău e important, tocmai de aceea îţi ofer acest „curier” cu 2 coperţi care însumează experienţa mea de 6 ani cu toate strategiile şi tehnicile pe care le-am testat şi am văzut că funcţionează.

Preţul cărţii este de 50 de lei şi o poţi comanda printr-un mail la comrace93@yahoo.com  sau printr-un mesaj pe pagina de facebook : De la zero la campion

Mai multe despre carte poti afla aici : https://giolive.ro/2014/01/25/doc_25/

Îţi mulţumesc că mă citeşti !

Sergiu,

Asa cum spune si titlul, ingredientele acestui sfarsit de saptamana au fost cele doua concursuri Moneasa Mtb Maraton si Cupa Concordia. Initial, imi parea rau cand am auzit ca sunt organizate in acelasi weekend, dar entuziasmul mi-a revenit cand am aflat ca sunt organizate in 2 zile diferite.

La start s-au aliniat cateva nume de calibru, printre care : Marton
Blaszo, Wouter Cleppe, Logigan Lucian, Madaras Atila si Elisei Miron (
castigatorul de anul trecut ). Dupa start, am rulat cativa km impreuna,
dupa care elitele au inceput sa prinda avans, iar eu am ales sa imi
pastrez resursele pentru a 2-a zi, cand urma o noua zi de concurs.

Daca anul trecut, Moneasa a fost cel mai greu concurs al anului, datorita cantitatii de noroi si implicit a zonelor nenumarate de push-bike, a fost si cea mai mare victorie pentru mine (fizica cat si psihica ), fiind pentru prima oara castigator la maraton, anul acesta a fost concursul cel mai reusit. Mi-a placut foarte mult ca vremea a tinut cu noi, iar spre deosebire de anul trecut, am impins maxim 20 de metri in tot concursul. Stiam deja la ce sa ma astept, nu mi-am mai luat teapa sa cred ca e gata si de fapt sa mai urmeze 15 km de urcare si pushbike. De data asta am prevazut, m-am alimentat corespunzator cu batoane, geluri si un shot  ISOSTAR, iar in ultimii 15 km, de data asta ma astepta o urcare grea, sustinuta, dar care a fost pe placul meu.

Am continuat aproape toata cursa impreuna cu Cristi Jidovu si m-am
simtit foarte bine. La un moment dat lui Cristi ii parea rau ca nu are
telefonul la el sa isi faca un selfie’ :)). Am parcurs impreuna un
traseu foarte fain, pe care l-am gustat mult mai bine decat anul trecut. Pana la un moment dat, cand pe o coborare, Cristi rateaza marcaju si continua sa coboare prin feriga verde si deasa. Eu observ marcajul si incep sa strig si sa fluier dupa el, imi dau seama ca m-a auzit. Eram ca doi ciobani, auzeam doar sunete unu de la altu. Dupa care am continuat si ma asteptam sa ma prinda din urma sa continuam impreuna, dar nu a mai venit.

A venit ultimul punct de alimentare dupa care in fata urma urcarea de 12 km de care va spuneam mai sus.

O parte amuzanta, a fost atunci cand am incetat sa fredonez melodii si am inceput sa vorbesc in gand cu mine insumi. Eu intrebam, eu raspundeam si era ceva de genul:

„-Mai e multa urcare ?
– Pai ?
– Aaa nu, vroiam numa sa stiu, sa nu crezi ca vroiam altceva.”

sau

„Hai ma, cata urcare mai e ? O sa zica lumea dupa concurs ca ati pus „urcari” cu nesimtire si nu faceti impresie buna „.

sau

„-Sa ma uit in spate sa vad daca e cineva ? Las ca ma uit cand ajung in varf, daca nu e nimeni, inseamna ca e groasa treaba.
– ( dupa ce intorc capu ) E groasa, dai inainte  !!”

Pe mine ma amuzau tare, nu stiu daca si pe voi, dar cei 12 km au trecut repede- repejor si au urmat inca 3 de coborare faina spre victorie ! In varf, l-am intalnit din nou pe Corado si i-am spus acelasi lucru care i l-am spus si anul trecut, dar nu va zic ce, intrebati-l pe el.

Ajuns la finish, dupa 3 ore si 55 de minute, pe locul 5 la general, dupa cele 4 elite si primul la categoria de varsta. Bucuros, satisfacut dupa un asa traseu, dar si mai fericit dupa baia la strand imediat dupa finish ( de cand visam sa fac asta ). Castigatorul cursei a fost Marton, urmat de Lucian si Atila. Din pacate Cleppe a avut un mic accident, iar din cate am inteles inainte de aceasta, avea un avans de 10 minute fata de locul 2, inca din primii 30 de km. Cam mare diferenta, dar zvonurile sunt zvonuri.

Inchei prin aceasta fotografie reusita in care am ridicat pentru prima oara pe podium, cartea „De la zero la campion”.

Va recomand sa veniti la moneasa, veti intalni organizatori foarte prietenosi, un complex care va sta la dispozitie sa va creati un weekend foarte placut si mai ales un traseu deosebit si antrenant asa cum v-am prezentat.

A 2-a zi, duminica, ne-a gasit la startul celei de-a 4 etape din circuitul West Bike Tour despre care puteti afla mai multe aici : West Bike Tour., organizat de clubul Racing Bike Pro Arad.

Ce stiu sigur despre acest concurs, asa cum iti poti da seama din imagine:  este cel mai vechi concurs din tara. Da, concursurile de mtb au inceput in Banat ! A 18-a editie a cupei concordia, „majoratul”, a avut loc multumita fratilor Rosu care au reusit sa mobilizeze voluntarii si au pus multa pasiune amenajand un traseu in lungime de 5,5 Km si diferenta de nivel de 205 m in Localitatea Tapia (langa Lugoj.  Asa cum am spus, pasiunea este ceea ce defineste acest concurs, altfel nu-mi explic atata munca. 

Un traseu amenajat cu rampe, contrapante, sarituri, urcari abrupte sau stranse in S-uri, coborari de viteza prin canioane si mici vai. Abea aveai timp sa iei un strop de apa din bidon sa iti umezesti un pic gatul si din nou trebuia sa te tii bine de ghidon si in acelasi timp si de frane. 

Aplauzele si incurajarile nu au lipsit de pe margine, nici blitz-urile.

Din pacate nu am reusit sa mai prind evadatul din prima tura ( Pantani ), dar podiumul arata destul de bine pentru echipa Racing Bike Pro.
 

Pentru a face fata la 2 competitii cumuland 80 de km, m-am alimentat cu produsele isostar si m-am bucurat de o refacere musculara optima multumita jambierelor si quad-urilor compressport, 2 brand-uri pe care le reprezint si le folosesc. Pentru detalii referitoare la aceste produse nu ezitati sa ma contactati pe privat.

Din fericire, la cele 2 concursuri, nu am facut nicio pana si nu a fost nevoie sa folosesc pompa cu CO2 oferita de Bike Nature . ro, totodata ochelarii Ryders Interx Gloss mi-au protejat ochii de crengi, pietre, praf sau musculite nedorite, ajutandu-ma sa vad cat mai bine calea spre finish.

Toate acestea au fost posibile multumita Racing Bike Pro ! Multumesc Rica, un camarad si un sofer de incredere, multumesc Iulian pentru companie si …

Tie, iti multumesc ca ma citesti !

Cea mai mare frustare la acest maraton, a fost ca nu am vazut niciun zimbru.
 Am trecut pe langa rezervatie, pe niste drumuri foarte faine de tara, in timp ce nu imi venea sa cred ca eu sunt cel care conduce cursa de 75 de km, dar vestitele animale proaspat sosite in rezervatia naturala prin proiectul „Rewilding Europe”, stateau bine ascunse.

Incep sa ma obisnuiesc tot mai mult, desi nu credeam ca o sa trec vreodata la traseele lungi, nu credeam ca o sa iau startul vreodata la o proba de peste 60 de km.

Ma gandeam, ce sa caut eu acolo, sa ma chinui 5 ore pe bicicleta, nu mai e placere, nu mai e nimic, la 50 de km e totul. Adevarul e ca nu simti cum trec cele 5 ore 🙂 e aceeasi placere de la traseul de 50 de km, dar dureaza mai mult. Poate asa a fost doar la acest maraton, poate a fost datorita traseului foarte antrenant si privelistilor. Un singur lucru ma incurca, iar daca aveti solutia la el, va rog sa imi dezvaluiti secretul. E vorba de  chain-stuck, cred ca toti stim despre ce e vorba. Apare datorita noroiului acumulat pe lant, mai nasol e ca sincronizarea e perfecta si apare exact atunci cand esti obosit, cand abea te chinui sa stai pe bicicleta, mai  ales ca poate esti la deal si tragi acolo cum poti tu mai bine pana in varf sa ramai pe bicicleta si atunci se blocheaza lantul. Dupa ce s-a blocat prima oara, fi sigur ca vor mai urma si alte „blocari” dinastea.

Chiar ma gandeam, „mama daca as avea tot timpul lantul la fel cum e la start”, multe probleme ar disparea. Banuiesc ca solutia e XX1. O sa va spun cand o sa incerc.

Foto: Edith Susany

Referitor la concurs, asa cum v-am spus,  incepand de dimineata ma asteptam sa fie frumos traseul. Chiar si dupa start, in timp ce rulam ii spuneam lui George, ca ma astept sa fie fain traseul. Eram entuziasmat si aveam asteptari de la 75 de km, prin rezervatie naturala.

Ar putea sa dea arabii toate miliardele de euro, sa aduca pamant de unde vor ei si tot nu ar avea ce zone si ce privelisti am avut noi la Tarcu Marathon 🙂 Nu mai alergati prin alte tari sa vizitati, ca asa cum spune George uneori la antrenamente : „Nu iti ajunge o viata sa vezi tot Banatul Montan !” ce sa mai spunem de tara noastra.

Revenind,  vremea a fost perfecta, un pic soare, dar nu foarte cald, traseul in mare parte uscat, pacat cu baltile de noroi. Oamenii din punctele de alimentare un pic surprinsi cand am ajuns, asta e, riscurile cand esti printre primii. Gasesti sticlele de apa nedesfacute, oamenii nu sunt pregatiti sa iti noteze numarul, etc.

Vreau sa il felicit pe Peque Roberto, care a deschis traseul la un moment dat. Nici nu si-a dat seama, dar acest junior, participand la tura scurta, ne-a depasit pe toti si a fost primul care a deschis traseul. Cred ca a fost prima oara cand a patit asta 🙂 Mi-a placut energia lui cu care pedala cand a trecut pe langa mine. Cu siguranta ca si-a dorit foarte mult sa castige cursa de 35 de km.

Va avertizez ca daca cititi cartea „De la zero la campion „, s-ar putea sa patiti sa deveniti ca si el.
Mare grija ! ca nu-i de gluma.

A fost maratonul Tarcu, am participat a 3-a oara la acest concurs, pentru prima oara la maraton. Rezultatul este discutabil si nu vreau sa deschid subiectul aici. Ma bucur doar ca Alin Ciula este un om binevoitor care reuseste sa se descurce in situatii critice astfel incat toata lumea sa fie multumita !

Urmeaza un weekend de foc  ! Tine-ti aproape !

Sunt bucuros că mi-am îndeplinit un vis şi în final iţi pot prezenta un proiect la care lucrez de aproape 2 ani. Este vorba de documentarul „365 – Un sezon de mountainbike”. După o perioadă în care am visat la el, apoi l-am pus pe hârtie, au urmat 365 de zile de filmări şi aproape încă pe atât de montat şi editat, pentru că tu să poţi să apeşi pe butonul Play acum.:)

Totul a început în urmă cu 2 ani, când şi-au făcut apariţia primele idei, despre cum ar fi să fac un astfel de film, cum aş lega tot, ce aş vrea să prezint, cum l-aş promova. M-am tot gândit şi am tot reflectat până la un moment dat, care a fost momentul decisiv. Acest moment a fost în dimineaţa unui concurs, e vorba de ultima ediţie a Maros Maraton din 2012. M-am trezit la ora 4 dimineaţa şi am început să mă tot gândesc şi să îmi imaginez cum ar fi. Visam cu ochii deschişi şi cu un zâmbet plin de entuziasm, în timp ce eram întins pe podea. Atunci am realizat că trebuie neapărat să fac filmul ăsta. În următoarea perioadă, i-am spus şi tatălui meu ce vreau să fac, iar el a fost primul „sponsor” care a susţinut ideea mea, cumpărându-mi o cameră GoPro hero 2. Aveam o viziune şi o cameră în braţe. Am mai avut nevoie de un plan bine pus la punct pe hârtie, o voinţă incredibilă şi o echipă de oameni care au fost prietenii mei: George Popovici, Aurelian Raducanu, Marian Manole, Balkus Dan, Irimia Alin şi alţi cunoscuţi care au participat la realizarea lui. Jos pălăria pentru voi! De unul singur nu aş fi reuşit.

Să vă spun acum despre ce e vorba.
Ce reprezintă acest documentar 365- Un sezon de mtb?

Pe scurt, reprezintă un an din viaţa mea, 2013 mai exact. L-am realizat în primul rând pentru mine, ca să îmi aduc aminte mai târziu cam cum arăta viaţa mea la 20 de ani. În al doilea rând l-am făcut pentru tine cel care îl vei viziona în următoarele 2 ore şi câteva minute:) şi vreau să îţi mulţumesc pentru asta!

Am încercat să surprind în acest documentar toate etapele pregătirii unui sezon de mountainbike. De la zero la… înapoi la zero! Adică un an întreg, din iarnă până în iarna, 365 de zile.
Practic, acest documentar reprezintă montarea pe sticla a cărţii „De la zero la campion”. Dacă nu ai aflat încă despre ea, te invit să o faci acum aici „De la zero la campion ” 

Înainte să te las să îl vizionezi, vreau să mulţumesc părinţilor mei, apoi sponsorilor: Racing Bike Pro , Bike Nature , Isostar , Compressport, Gopro, Maros Sport Tyr sport Romania , sălii de fitness Amore Mio Fitness si tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui documentar.

Acum îi poţi da Play 🙂

365 – Un sezon de mountainbike from Paraschivu Sergiu on Vimeo.

Cel mai frumos mod de a incununa acest weekend, printr-un hattrick: a 3-a victorie consecutiva, de data aceasta la Romanesti West Bike Tour.

Sunt bucuros ca pot sa scriu acum acest race-report dupa cursa de astazi, de obicei ajung acasa la 12 noaptea dupa un concurs. De data aceasta a fost unul aproape de casa si mai mult organizat de oameni dragi mie. Asadar, felicitam echipa organizatorica : Alin Rosu, Cosmin Rosu, Stefan Rogoz alaturi de toti oamenii care au luat parte la organizarea acestui concurs, aflat la prima editie, dar care consta in a 2-a etapa din circuitul West Bike Tour, mai multe detalii despre acest circuit puteti afla aici : West Bike tour.

Se pare ca noroiul s-a tinut scai de noi si la acest concurs, desi aveam sperante si planuri ca vom concura pe uscat dupa soarele din ultimele zile. Din pacate o ploaie puternica din ultimele zile a avut girja sa ude bine de tot traseul, dar asta nu a fost o problema asa mare.

Inca de la start, am vazut ca desi era umed, au fost destule urcari unde nu a fost nevoie sa ma dau jos si chiar imi placeau zonele de viteza cu balti si crengi pline cu apa care te racoreau.

In scurt timp eram ud leoarca, dar si in fruntea cursei si aveam de gand sa nu las noroiul sa imi stea in cale. Am reusit sa-l fentez pe iarba, mai pe margine, mai pe langa ea unde era lutos si am incheiat optimist primul tur. Insa odata ce am intrat in al doilea, am realizat ca cele peste 200 de roti care trecusera inainte, au avut un cuvant de spus in calitatea traseului, pe langa oboseala acumulata si noroiul pe lant. Am fost nevoit sa fac mai mult push-bike, iar urcarile din primul tur nu le mai urcam in sa, ci alergand pe langa bicicleta.

Pentru mine a fost o cursa solitara, la fel ca si la Cozia, inca de la inceput am reusit sa impun ritmul si am continuat de unul singur cei 40 de km cu o diferenta de nivel de aprox 1200 m.

Singurele probleme au fost chain-stuck si cam atat. Derapajele pe noroi au fost un deliciu cu adrenalina si emotii, iar trecerile prin rau au fost ca o oaza in desert pentru transmisia mea, apareau exact cand trebuia. Ar fi fost mult mai dificil sa termin cursa fara aceste sesiuni de „bike-wash”.

Sunt bucuros ca am castigat, dupa 3 ore si 2 minute cu un avans de 5 minute fata de locul 2. Am reusit din nou sa umplem masina de premii, Rica reusind sa ocupe pozitia 2 la peste 40 de ani si locul 4 la general, iar George locul 3 la Elite.

Racing Bike Pro, pe langa echipa si magazinul si service-ul pe care il administreaza, continua acum un proiect ambitios si foarte prielnic pentru partea de vest a tarii prin acest maraton de maratoane.  Multumesc echipei si multumesc Isostar, Compressport si Bike Nature.

PS: Sunt convins ca 95 % dintre cei care au citit acest post pana aici, nu o sa imi citeasca cartea, nu o sa investeasca in ei prea mult, nu o sa faca ceva ca sa aiba alte rezultate, pentru ca e mai lejer asa. Si ii inteleg.  Insa daca tu faci parte din cei 5%, te invit sa imi citesti cartea : De la zero la campion !

Multumesc…

Daca anul trecut, a fost o victorie norocoasa datorita faptului ca au fost rataciri, anul asta am vrut sa nu mai las niciun dubiu si am reusit sa castig din nou Maratonul de la Cozia.

Sa va povestesc putin …

Initial, tinand cont de vremea din ultimele zile, nu aveam de gand sa particip, gandindu-ma ca multe dintre urcari le voi face pe langa bicicleta, iar in 1600 de metri diferenta de nivel, de-a lungul a 55 de km, aveam parte de suficiente urcari.
Pana la urma prognozele aratau favorabile in ultimele 2 zile inainte de cursa si am ales sa participam, impreuna cu George si Rica. Dupa o noapte petrecuta la conacul lui George chiar din localitatea Calimanesti, la ora 10 se anunta startul.

Traseul a inceput direct in urcare, iar in primii 2-3 km deja impingeam la ea, dar stiam de la organizatori care au avut grija sa ne prezinte traseul, ca nu sunt decat putine portiuni de pushbike, asa a si fost. Dupa 2-3 zone scurte de push-bike, am crescut putin ritmul si m-am gasit in fruntea cursei. Cred ca a fost pentru prima oara cand am condus o cursa aproape de la inceput pana la final. In spatele meu destul de aproape, pana pe la km 20 era tot Andrei, de care am prins avansul decisiv pe o urcare lunga si sustinuta, inainte de punctul de alimentare.

E un lucru interesant sa fi primul care descopera traseul, dar sunt si parti negative, pentru ca nu ai dupa cine sa te iei in zonele unde nu vezi marcaj, din fericire a fost un singur moment de genul asta. Un fapt care m-a amuzat, a fost ca i-am surprins pe unii asistenti care trebuiau sa ma directioneze, jucand table. Ce sa fac si eu, m-am grabit cat am putut, ii inteleg si pe ei, probabil ca s-au plictisit asteptand.

Cu cat ma apropiam mai mult de final, cu atat cresteau temerile ca voi fi prins din urma. Adevarul e ca am ramas cu sechele, dupa cateva intamplari cum ar fi: pierderea victoriei la Banat maraton 2011 in ultimii 3 km, la Concordia in 2013 si alte concursuri unde spre final am fost prins din urma. De data aceasta am reusit sa stapanesc aceasta frica de a fi prins din urma, iar  secretul victoriei il puteti afla in capitolul „Pilula magica” din cartea ” De la zero la campion „. Se pare ca da rezultate in cazul meu.

Stiam ca traseul competitiei se incheie cu 5 km de asfalt, iar pe o coborare faina pe un drum forestier, care semana cu finalul cursei de anul trecut, am inceput sa fortez mai mult, cu gandul ca nu mai e mult pana la final. Neavand kilometraj nu stiam, ca eu de fapt mai am vreo 15 km pana la final, nicidecum 5. Dupa coborarea pe forestier a urmat o urcare abrupta pe asfalt, unde am avut o senzatie noua in picioare pentru mine si anume crampe,peste tot pe ambele picioare. Aveam crampe si unde nu credeam ca am muschi.

Atunci am fost putin demoralizat. Am crezut ca iarasi se adevereste temerea mea si proverbul :”de ce ti-e frica nu scapi”.  Am inceput cu niste pumni in picioare, iar apoi mi-am amintit o vorba a unui prieten, care spunea ca atunci cand ai crampe sa continui sa pedalezi la o cadenta mare pana trec crampele. De ales oricum nu aveam, asa ca am pedalat. Nu stiam daca o sa mi se blocheze muschii de tot sau daca o sa aiba efect solutia prietenului meu. Spre mare mea surprindere a avut efect. In 2-3 minute una cate una, am scapat de crampe si am dat de rampe tot una cate una si ma intrebam unde e asfaltul plat de 5 km pana la final?

Pe portiunile acestea a fost al doilea moment demoralizator, cand dupa 2-3 urcari scurte dar abrupte ajungeam intr-un varf de unde vedeam foarte bine ca mai este inca un varf adica o alta urcare si dupa ce o faceam si pe aceea, ghici ce ? Mai urma inca una. Dar ma ambitionam si mai mult, folosind pilula magica, asa cum v-am spus, iar in cele din urma m-am impacat cu gandul si m-am gandit ca indiferent cati km mai sunt, daca eu imi mentin ritmul meu, la un moment dat tot se termina. Trebuie sa se termine. Apropo, aceasta e de fapt si o lectie care se aplica in orice domeniu, dar sa revenim la ale noastre. Dupa ultima coborare cu noroi unde abea stateam pe bicicleta, la propriu, pentru ca saream intr-una, iar pantofii nu intrau in pedale, intr-un final am ajuns la cei 5 km de asfalt si eram bucuros ca ma indreptam spre o noua victorie, dar in acelasi timp mi-am amintit ca o cursa nu e gata pana nu treci linia de sosire (alta lectie) si din nou m-am gandit: daca ma prind astia din urma ? Si am dat din pedale cum am stiut eu mai bine, pana am vazut multa lume si trambite. Atunci am fost sigur ca sunt castigator.

Am terminat concursul cu un timp de 3 ore 23 cu un avans de 10 minute fata de locul 2.
Pe langa toate beneficiile acestui sport, toate placerile si satisfactiile, am descoperit inca odata ce gust deosebit are … mancarea, dupa un concurs sau cum te bucuri de un dus dupa concurs sau de 10 minute intins pe o canapea moale cu gandul ca ai facut o treaba buna si esti multumit de tine. Pentru aceste momente ridic un pahar din vinul castigat cu greu la Maratonul Coziei !

Ca toate acestea sa fie posibile si pentru momente viitoare si mai frumoase, multumesc echipei Racing Bike Pro care a fost reprezentata la acest concurs de Andrei Pop, Dirlea Alexandra si subsemnatul, toti 3 clasandu-ne pe locul 1 la categoriile de varsta. Nu are rost sa mai spun ca un rol decisiv a fost jucat de nutritia mea, pentru care multumesc Isostar, nu ezitati sa incercati noul gel Isostar neutral. O refacere foarte buna am avut datorita echipamentelor Compressport. Multumesc BikeNature.ro

Pedalam in Romania, si asta ne ocupa tot timpul !

Imi place sa numesc tot ceea ce se intampla anual in insula Thassos, un mini cantonament, pentru ca e vorba de 2 curse iar pe langa cele 2 zile de concurs inca 2 de antrenament, cel putin asa a fost pentru noi.

Am avut ocazia si anul acesta sa merg si sa particip pentru a 3-a oara in Thassos, echipat mult mai bine fata de anii anteriori cand participam cu aceeasi bicicleta Focus si la cursa de sosea si la mtb. Anul acesta am pus in sfarsit o cursiera pe sosea care se ridica putin la asteptarile competitiei. Pentru aceasta ocazie, de a vedea inca odata insula ii sunt recunoscator lui Rica care a avut grija sa ajungem cu bine.

Pe insula am fost intampinati de cei doi organizatori Yanis Reizis si Nikos Kitrinos, la care ne-am si cazat. Niste oameni deosebiti, care stiu ce inseamna ospitalitatea. Ce am observat imediat la ei, o calitate de admirat, este calmul cu care actioneaza, se comporta si discuta in momente critice, cum ar fi seara dinainte de concurs, dimineata sau chiar in timpul activitatilor sportive cand ne-am astepta si suntem obisnuiti sa vedem oameni stresati, agitati cu care nu poti schimba o vorba.

Ei sunt cei care au organizat a 10-a editie a Thassos Road & Mtb Cup, pe langa concursul de alergare montana sau cel de ultramarathon de 120 de km pe bicicleta, care anul acesta nu s-a mai tinut din cauza numarului redus de participanti.

Impreuna cu G. Popovici si Rica, ne-am inscris toti trei la cele 2 probe: sosea si mtb. Asa cum probabil stiti, proba de sosea reprezenta turul frumoasei insule Thassos, cumuland 95 de km, dar cursa efectiva, batalia, s-a dat doar pe ultimii 40 de km, primii 55 au fost la un ritm lejer in spatele masinii de asistenta.

Aveam mici emotii cu noua bicicleta, imi era teama sa nu fac vreo pana, care la ritmul acela din timpul concursului, m-ar fi scos din joc. Vroiam sa iasa totul cat mai bine, ca orice sportiv care ia startul intr-o competitie si am fost bucuros sa vad ca dupa start am ramas in plutonul fruntas, spre deosebire de ceilalti ani, in care abea ma agatam de al treilea pluton. De data asta am reusit sa fiu alaturi de fruntasi care erau : George, Ulisse, Alex Ciocan, Filip de la Giant, Basso si castigatorul de anul trecut, un bulgar. Nu mai punem la socoteala evadatii, inca de la inceput, Petrache si Stancu care au mentinut diferenta pana la final, reusind sa termine cursa, castigator fiind Marius.

In plutonul nostru, lucrurile decurgeau binisor pana la un atac a lui Alex, cand eu si cu George am ramas putin in urma fiind nevoiti apoi sa fortam ca sa ii prindem din nou. Stiam ca daca nu ii prindem atunci era gata joaca. Cu eforturi mari, am reusit sa fim din nou in plutonul lor si sa mai continuam cativa km pana cand s-a intamplat inevitabilul. Basso, un catarator foarte bun, ataca pe una dintre urcarile lungi si intinde tot plutonul. Toti trageau dar in afara de Filip nimeni nu s-a tinut de el. Primul pe care l-am recuperat din urma a fost Ulisse, dupa care am format un mic pluton de 3, iar in fata era bulgarul si Alex in departare. Pozitiile noastre s-au determinat la sprintul final, unde spre surprinderea mea dupa ultima curba, ce sa vezi, exact pe linia de finish era o masina care a sters orice plan si pofta de finish-sprint. George a sprintat totusi si a ocupat locul 3 la categorie, dupa Petrache si Marius, iar eu pe 4 si 9 la general.

O cursa foarte frumoasa pe unul din cele mai deosebite trasee, care a trezit putin pofta de concursuri de sosea.
Dupa o masa copioasa multumita mamei lui Rica, am inceput sa ne pregatim pentru a 2-a zi, cu un masaj si alte metode de refacere, fiecare cu ale lui.

          La startul celei de-a doua competitii, ne asteptau 60 de km cu 1850 diferenta de nivel pe drumurile de padure ale insulei, cu coborari foarte tehnice pe pietre, prin cariera de marmura, prin rauri si pe unul din cele mai inalte varfuri ale insulei. Am reusit si aici sa ma tin in primii km de Maus, dupa care s-a distantat usor-usor si  a ajuns la final pe locul 3 la general.
 Pe una dintre coborari am scapat bidonul de apa din suport, iar cand m-am intors sa il recuperez am constatat ca avea capacul spart, dar in lipsa de alta sursa de apa, l-am pastrat si astfel am descoperit cea mai buna metoda de a te racori pe picioare in timp ce pedalezi. Am fost mirat sa vad ca dupa coborari cu zdruncinaturi, hopuri si toate cele, inca mai aveam apa in el.

Nici aici nu am scapat de crampe, la gambe aveam jambierele compressport, dar in partea superioara si-au facut aparitia la qvadricepsi si bicepsi femurali, spre finalul cursei. Nu a mai durat mult si pe una dintre coborari a aparut si George din spate, iar de acolo am continuat impreuna pana nu am mai putut sa fortez la ritmul lui. Cu cat ne apropiam mai mult de finish, cu atat el se simtea tot mai bine. Dupa ce m-a lasat in urma, l-a prins pe concurentul din fata noastra, iar in fata avea in vizor locul 3 de la categoria noastra. Nu a mai apucat pentru ca s-a terminat cursa, se apropiase pana la 10 secunde in spate si tot 10 secunde de podium. Sigur l-ar fi prins si pe el daca nu s-ar fi incheiat cursa. Astfel George a terminat pe 4, iar eu pe 5 la categorie si tot 9 la general din peste 250 de concurenti.

Mi-a placut foarte mult si cursa de mtb, de data asta confortul si-a spus cuvantul cu noul Lefty si echipat corespunzator. In anii anteriori, la cursa de mtb, dupa primele coborari eram deja demoralizat de durerea de brate.

Asadar v-am povestit cate putin din cele 2 curse, va recomand sa mergeti, cel putin o data pe an. E o experienta foarte frumoasa sa participati la fiecare cursa in parte. Va recomand sa beneficiati si de ospitalitatea celor 2 organizatori Yannis si Nikos care detin si 2 pensiuni : Velo Studio si Pension Ageri.

Pentru acest mini cantonament si pentru ca totul a decurs bine, multumesc echipei Racing Bike Pro, noului partener Bike Nature si multumesc pentru jambierele Compressport care m-au ajutat sa ma refac cat mai bine intre cele 2 curse.

Cam atat din Thassos, sa ne vedem cu bine la Cozia Maraton ! Spor !

Sezonul de mountainbike 2014 a inceput deja de ceva timp, maine urmeaza a 6-a competitie.
Astazi vreau sa prezint si totodata sa adresez recunostinta mea  sponsorilor si noilor parteneri care sunt alaturi de mine in acest an si care au grija sa am cele necesare pentru o buna desfasurare a antrenamentelor si concursurilor la care particip.

Asadar, sunt bucuros si recunoscator sa incep acest sezon alaturi de Stefan Rogoz care imi ofera suportul de care am nevoie prin echipa Racing Bike Pro Merida, culori pe care le port la fiecare concurs si prin magazinul de unde ma aprovizionez cu cele necesare http://www.racingbikeshop.ro/

Multumesc Isostar Romania pentru ca are grija de nutritia mea sportiva oferindu-mi un discount la cele mai bune produse cu care ma alimentez cand sunt pe bicicleta, dar si dupa aceea, pentru o refacere mai rapida.

Produsele pe care le folosesc sunt :

• shot-uri
• gel-uri
• pudra isotonica
• batoane recovery
• bidonul isostar
• batoane energizante

Un alt brand pe care il reprezint si care va este tot mai cunoscut, este vorba de Compressport. Produsele de compresie (jambiere, quad-uri) ma scapa de nedoritele crampe din timpul concursurilor si imi faciliteaza refacerea dupa cursa. Un intreg review si mai multe despre calitatile acestor produse poti citi aici : De ce sunt importante produsele compressport ?

Si in acest an, GoPro este alaturi de mine prin magazinul importator oficial Xtrem video.ro. Go pro imi ofera accesoriile de care am nevoie pentru a filma la cea mai buna calitate in timpul activitatilor sportive de orice gen. De curand am finalizat unul din cele mai mari proiecte ale mele, se numeste ” Un sezon de mtb” si este un film documentar filmat aproape in intregime cu o camera Gopro si este despre…exact ce spune titlul.

Trailerul il poti viziona aici : Trailer ” Un sezon de mtb „, iar cat mai curand va fi public intregul film. Pentru toate acestea, multumesc :

Nu in ultimul rand, cel mai nou partener alaturi de mine in acest sezon este Ionut Iordache prin  magazinul www.bikenature.ro care imi ofera piesele, accesoriile si echipamentele de care am nevoie pentru intretinerea bicicletei si confortul meu.

Multumesc BikeNature !

Sunt bucuros sa reprezint si sa am asa parteneri alaturi. Le multumesc tuturor si ii asigur ca au facut cea mai buna alegere !

Multumesc si tie pentru ca ma citesti si iti doresc sa ai spor(t) in tot ce faci !

Mult asteptatul inceput de sezon si-a facut aparitia la concursul organizat de Racing Bike Pro si anume „Prima pedala” care este si prima etapa din West Bike Tour, despre care puteti citi mai multe aici west bike tour.

Astfel, sambata dimineata eram in drum spre Lunca Muresului impreuna cu Iulian. Odata ajunsi in zona inscrierilor, am fost intampinati cu multa voie buna, in acelasi loc organizandu-se si un concurs de trial pe langa cateva concerte de muzica. Fiecare isi astepta startul. Cei de la Race primii la 10:30, urmati de Elite la 12:30, iar ultima proba a fost proba de sosea unde au fost prezenti cei mai buni ciclisti de sosea ai Timisorii si Aradului.

Cat despre cursa de mtb, consta in mai multe ture pe un traseu de 8 km aproape plat tot. Dupa 2 ture de incalzire si recunoastere, ne-am strans la start o mana de oameni, la categoria Elite. Pentru ca stiam ca nu prea ai unde sa depasesti, m-am pozitionat inca din primul tur in fruntea micului pluton, pana in momentul in care am gresit o intersectie pierzand 2 pozitii.

Cea mai mare parte din traseu s-a desfasurat pe poteci single trail foarte faine prin padure, cu unele linii de viteza. La un moment dat se urca putin pe un dig dupa care se intra pe un traseu de motocross si inapoi prin padurea luncii.

In al doilea tur din cele 6 ramasesem doar impreuna cu Emanuel Tomuta in frunte. Dupa ce am incercat usoare ruperi de ritm am vazut ca nu reusesc sa il indepartez prea mult si nici eu nu eram capabil sa fortez suficient, am ales sa rulam constant cand eu cand el in frunte,  pana in turul al 6-lea la sprintul final, unde desi credeam ca am gandit bine tactica, victoria mi-a fost suflata in ultimul metru inainte de finis, la incredibila diferenta de 1 zecime.

Noroc cu cip-urile ca altfel ne luam la harta. Pana nu am vazut calculatorul nu imi venea sa cred, de fapt, nici dupa aceea nu imi venea a crede. Asta e. Am mai trecut in cont un sprint pierdut si o lectie invatata. Pierdem mereu si repetam greseli pana cand le invatam odata pentru totdeauna.

Chiar si asa sunt bucuros ca am inceput sezonul cu un podium si ca am testat noua bicicleta de concurs.

Dupa concursul de la Arad, eram din nou pe drum pentru a participa a 2-a zi la alta deschidere de sezon, de data asta la Oradea la Probikers Marathon.

Poti urmari cum s-au desfasurat lucrurile aici : Pro Bikers Marathon Oradea.