Autor: sergiu

Probabil una dintre cele mai frumoase experiente ale mele la concursuri de pana acum. Mi-a placut prea mult.Sa va spun de ce: pe langa faptul ca totul a decurs cum nu se putea mai bine si aici ma refer la chestiile tipice pe care le faci inainte de concurs( somn, masa,moral,motivatie).Mi-am dat seama ca va decurge frumos dinainte cu 2 zile de concurs cand mi-a dat vestea Elisei (sunt sigur ca va veti da seama care era vestea din poze ).

Multumita lui Eli am participat cu bicicleta lui care este un Raven cu transmisie x0, furca magura, roti crossmax slr pe tubeless. Desi eram putin supersitios in legatura cu tubeless la prima experienta cu ele nu m-au dezamagit.

Inainte cu o zi am dormit 11 ore dupa care m-am trezit si am plecat direct la drum impreuna cu gasca din resita : George, Rica si Marian. Odata ajunsi in Gilau am luat o masa copioasa la pensiunea Gong, iar peste noapte am dormit la Eli si Iulia care sunt un cuplu deosebit si au un motan incredibil de frumos si un hamster.

In noaptea dinaintea cursei nu am dormit prea mult m-am trezit inca de la 4, dupa ce cu o seara inainte dormisem 11 ore acum m-am trezit la 4 perfect odihnit si pana dimineata ma rugam sa treaca timpul mai repede de nerabdare. Vreo 3 ore m-am gandit intr-una la un proiect interesant pe care vreau sa-l pun in aplicare la anul. Daca ati citit blogul in ultimele zile stiti despre ce vorbesc, altfel nu va zic decat cand va fi gata.

Cat despre concurs, inainte de start am reusit sa ma misc putin dar nu m-am incalzit asa cum as fi vrut plus ca am stat vreo 10 minute la start. Inca odata mi s-a confirmat ca eu nu pot inca sa merg bine pe primii km, pana imi gasesc ritmul si incep picioarele sa-si dea drumu dureaza ceva. La Maros abea dupa jumatatea primei urcari am inceput sa merg cum vroiam asta si multumita lui ET alaturi de care am facut o cursa grozava si pe aceasta cale vreau sa-i multumesc pentru trena si pentru tot.

Imi cer scuze ca nu ti-am tinut de urat si pe final, dar trebuia sa-mi iau revansa de la Arad. Am citit blogul tau si vreau sa zic ca nu era tactica la final ci pur si simplu m-au apucat crampele la picioare si incepusem sa-mi dau pumni singur. dupa care mi-am revenit si am vazut borna cu 2 km de unde m-am facut pierdut.

Multumita lui ET am mentinut tot timpul cursei un ritm asa cum trebe, de fapt cred ca ne ajutam reciproc („munceam” cum a zis el).

Un singur regret am, ca nu am apucat sa arunc mai mult de 3 priviri rapide in timp ce treceam prin „Austria”. Din ce am tras cu ochiul, e o zona superba sper sa revin in afara unui concurs pe acolo.

Mi-a placut pentru ca m-am simtit bine, m-am hidratat si alimentat corespunzator astfel incat sa nu am probleme de acest gen. Am mancat gelurile isostar exact unde imi propusesem astfel ca aproape toata cursa am fost capabil sa trag de mine.De mult timp visam si vroiam sa ajung la final si sa spun ca am dat totul la concurs, de data asta mi-a iesit cel mai bine.

Am savurat din plin traseul multumita bicicletei. Nu am riscat mai mult decat era necesar pe coborari, pe urcari ma luptam cu soarele si transpiratiile, ne uitam numai in fata si veneau unul dupa unul. Coborarile de viteza pe sant-uri si contra-pante au fost un deliciu pentru mine cat si pentru ET, amandoi urlam de extaz. Pe final era sa mi-o fur si eu la hopul acela dar am avut noroc sa am viteza corespunzatoare si sa ma mulez pe rampa. Un finish lejer cu un sprint castigat cu 1 km inainte. Anul asta MBM a avut toate ingredientele, multumita lui Eli care a fost in spatele cortinei si a multumit 434 de participanti. 10 pentru organizare,traseu, marcaj, 10 pentru un eveniment marca Maros !

Cireasa de pe tort care a facut posibila aceasta frumoasa experienta a fost testarea bicicletei lui Elisei. Am simtit care este diferenta de greutate si diferenta de vreo 2000 de euro. Impecabil s-a comportat, mi-a permis sa-mi fac de cap pe unul din cele mai frumoase trasee din tara, si sa dau ce am mai bun. 

Ca rezultat este o evolutie modesta spre deosebire de anul trecut cand eram in plina forma anul acesta am scos cu 11 minute mai slab cu locul 18 la general spre deosebire de 11 anul trecut. Pe de o parte e dezamagitor statistica aceasta dar asta e, a trebuit sa fac niste compromisuri anul acesta. Ne mai antrenam si revenim la anul cand sper sa incep sezonul cu o bicicleta la fel ca cea de la test.

„Va dorim numai succesuri” ! Sa fiti cuminti !

ps: Raven-ul a trecut testul, Cumparati-va FOCUS !

Ultimul concurs important din acest sezon. Daca vrei sa mai prinzi inca odata o zi de pedalat cu pulsul in gat alaturi de noi , inainte sa pui bicicleta in cui. atunci hai la MAROS MARATON !

CLICK PE POZA !!!!

Fara alte prezentari..
Pe langa frumusetea traseelor incercam sa va oferim o motivatie in
plus, nu doar pentru a participa si a termina aceast maraton ci chiar
pentru a fi unul dintre cei mai buni. Iata asadar recompensele
financiare si materiale din acest an:

Se vor acorda premii in bani, pentru fiecare categorie de varsta dupa
cum urmeaza (atat la masculin cat si la feminin, atat la 80 km cat si
la 50 km):

• Locul 1 – 500 Lei
• Locul 2 – 400 Lei
• Locul 3 – 300 Lei

In plus vom premia separat pe cei mai buni 5 maratonisti, adica locurile 1-5 la Masculin General 80 km dupa cum urmeaza:

• Locul 1 – 1000 Lei (castigatorul absoult al maratonului)
• Locul 2 – 700 Lei
• Locul 3 – 500 Lei
• Locul 4 – 350 Lei
• Locul 5 – 250 Lei

Pe langa aceste premii in bani vom organiza cunoscuta TOMBOLA care va
fi organizata dupa premiere, unde veti putea castiga unul dintre cele
10 premii

CLICK PE POZA !!!!

13 a fost numarul meu de data asta la RedBull MOONTIME Bike, si a fost cu ghinion, veti afla de ce.

Red Bull este unul din cele mai mari brand-uri, cu siguranta am auzit cu totii de el. Fie din Formula 1, fie din Breakdance, fie din ski sau o gramada de alte sporturi printre care acum si MTB.

Red Bull a lansat in premiera o invitatie celor mai buni rideri de mtb din Romanica la o cursa care s-a desfasurat pentru prima data in centrul capitalei, mai exact in Parcul Tineretului si mai mult a fost o cursa ce urma sa se desfasoare pe nocturna sambata seara la ora 19:40.

Inca de la Arad de duminica trecuta ma gandeam ca week-endul asta sa merg la 2 curse. Stiam ca urma un week-end plin cu aproape 10 concursuri in tara, un numar incredibil, printre care au fost: Duathlon Brasov, Moontime Bucuresti, Cheile Gradistei, MTB Bicaz, Concurs sosea Timisoara, curse de alergat si alte concursuri care acum nu mi le amintesc.

In cele din urma am ales Redbull Moontime si concursul de la Cheile Gradistei- Fundata care este o zona incredibil de frumoasa. Ne-am mobilizat impreuna cu echipa Maros formata dintr-un efectiv de 5 persoane: Elisei,Dan, Nicu, Cristi si subsemnatul.

Am plecat de vineri spre Brasov pentru a vedea traseul de la Cheile Gradistei. Am apucat seara sa dam o tura urmand ca a 2-a zi sa aprofundam mai bine traseul. si spre seara sa fim deja in Bucuresti.
Pe traseul de la Fundata, la recunoastere ne-am propus involuntar sa facem „spectacol”. Inca de cu seara am inceput cu trante si tumbe, sambata la recunoastere personal am incercat un flick, dupa o cazatura in cap si Cristi s-a gandit sa ma imite, si i-a iesit, astfel ca 3 dintre noi ne-am ales cu julituri sau doar emotii. Eram bucurosi ca suntem intregi si in drum spre cel mai inedit concurs din tara : Redbull Moontime, cei care au fost inteleg de ce spun asta.

Ajunsi in Bucuresti dupa o tura de recunoastere si putina incalzire, fiecare cum a putut: pe traseu sau pe trainer

ne-am luat numerele

 si nerabdatori, ne-am asezat la start pe masura ce ni se strigau numele.

iar la 19:40 s-a dat GunStart-ul :

Dupa primul tur, semnificatia simbolica a numarului meu a inceput sa-si faca efectul, astfel ca nu cu mult dupa inceperea a celui de-al doilea tur m-am trezit cu pana pe urcare. Astept ceva timp pana vine cineva din spate cu o camera si ma grabesc sa remediez problema care a durat vreo 7 minute ceea ce explica de ce am facut 22 de minute in turul 2 (puteti urmari rezultatele aici -> http://www.nomad-team.ro/2012/09/16/rezultate-red-bull-moontimebike/ ) in continuare imi iau gandul de la lupta acerba si incerc sa ma bucur cat pot de acest traseu foarte reusit, multumita celor de la Nomad Merida.

Trebuie sa spun un MARE ” MERSI !” lui Zaco fara de care aceasta experienta nu ar fi fost asa frumoasa. Multumita lui am beneficiat de un far care m-a „illuminat”, parca eram Luceafarul ( ca tot am scris despre el la Bac). Cu frontala mea nu m-as fi descurcat si nu as fi savurat in acest mod traseul.

Traseul a fost foarte bine marcat, mi se parea aproape imposibil sa ratezi ceva sau sa te pierzi asta si multumita publicului care a fost cum nu am vazut in viata mea. Atmosfera s-a ridicat la asteptari. Un traseu care desi este intr-o capitala cu un profil plat a reusit sa cuprinda elemente interesante , ce-i drept mai de fuga, dar antrenant care nu te lasa sa culci urechea niciun moment. A cuprins urcari scurte, abrupte, urmate de coborari mai inclinate, pe malul lacului, prin padure pe radacini, pe scari, pe buturugi care trebuia sa le sari, pe poduri peste apa. Toate aceste elemente au reusit sa contureze un circuit deosebit de placut.

Altcumva te simti cand vezi atata lume care te incurajeaza cu diferite urari, am auzit ” Hai ca poti ! Nu te lasa ! chiar si „Hai Romania !” :)) de la niste copii simpatici.la care in fiecare tur pana la ultimul nu s-a vazut oboseala in glasul lor, traiau alaturi de participanti.

Este si o faza asupra careia ne-am amuzat tare. Datorita faptului ca am pierdut 7 minute in turul 2, iar primul a facut primul tur in 11:53 asta a insemnat ca urma sa fiu prins destul de curand din urma. Goneam disperat sa recuperez locurile pierdute avand o oarecare satisfactie ca intreceam concurenti dupa concurenti

la un moment dat urcam bara la bara cu un tip ambitios spre varf, iar spre finele urcarii l-am depasit pana la urma. Apoi a urmat o portiune de plat, iar la scurt timp aud din spate : „Stai pe stanga !”. Instant am crezut ca e tipul din spate, iar in postura in care eram nu-mi permiteam sa fiu depasit din spate, drept urmare replica mea a fost scurta si la obiect: ” Stai tu acolo !” in timp ce acceleram sa nu fiu depasit :)))

Pana la urma cel din spate s-a dovedit a fi suficient de insistent incat sa ma depaseasca iar eu sa constant cu surprindere ca era de fapt Petrache, locul 1. Mi-am cerut scuze imediat de gestul meu copilaros. Cateva minute mai tarziu pe urcarea spre cortul Redbull au urmat si ceilalti urmaritori si anume Tudi, de care am reusit sa ma tin putin, fiind urmat indeaproape de Kelemen, iar la buturugi, Kelemen dansa practic peste ei.
Cel mai mult am reusit sa ma tin de Elisei si Vexi care se duelau pentru locul 5.

Am intrat impreuna cu ei in ultimul tur, iar duelul lor devenind tot mai aprig iar picioarele mele incepeau sa se resimta am renuntat la trena lor si am continuat singur, cel de-al 6-lea tur.

In cele din urma duelul a fost castigat de Elisei, care a completat podiumul la general, reusind si un loc 3 la categorie, fiind singura clasare pe podium din echipa noastra.

Felicitari Elisei, ai meritat dusul de la final!

 De asemenea tin sa-i felicit si pe ceilalti baieti, au mers cum au putut mai bine. Cristi a fost mai ghinionist ca mine facand pana inca din primul tur.

 Dupa calculele mele estimand un timp mediu in turul 2 as fi obtinut probabil locul 9. Ma multumesc cu atmosfera deosebita, publicul de neuitat pe care sper sa-l vad la cat mai multe curse, un traseu care mi-a placut foarte mult, si raman cu amintirea unui concurs organizat cu profesionalism demn de o capitala.

Ridicam paharul pentru castigatori si bem pentru ei ! Ne vedem la Maros Marathon !

Descriere: Bicicleta este foarte putin folosita, initial era in
stare noua. Este folosita in oras si in principal pe asfalt, aproape
deloc pe offroad.Este in stare impecabila.

Detalii:

Cadru 20”7005 Aluminiu Advanced Hydroform DTC

Pipa Syntace Superforce+FSA,

Tija sa Syntace P6,3D BOX

Frane Formula Oro hydraulic RX

Furca: rock shox Revelation 150mm-Motion Control Lockout U-Turn dual Air

Amortizor spate: Fox Performance Float RP23

Schimbator fata: XT

Angrenaj : Deore XT

manete schimbator : Deore XT

Schimbator spate: Deore XTR

aparatoare amortizor spate carbon originala

Roti Sunringle Ryde XMB,DT SWISSE

cauciucuri: schwalbe Fat Albert 26*2,25 Evo Line Snake Skin Kevlar TRIPLENANO Compound

Greutate 13,6 kg

Pentru contact 0747070905 Pret 1400 Euro.

Pret: 1400 EUR

Din cauza faptului ca nu mai pot posta pe ciclism.ro din cauza ca nu am 100 de posturi voi posta aici in speranta ca voi gasi doritorul cu care sa „marit” aceste produse.

1. Cauciucuri WTB Wolverine 1.95  greutate: 500 gr. pretul produsului in magazin 165 lei bucata-> http://www.dhsbikeparts.ro/catalog/componente/anvelope/wtb-wolverine-race-26-x-195-47-559/
Pretul meu 160 ambele bucati. Poza:

Cauciucurile sunt indicate pentru orice fel de teren, multumita profilului foarte des care permite rularea pe aproape orice suprafata. Personal prefer acest tip de profil, dar momentan am race king si nu am ce face cu ele asa ca le scot la vanzare, altfel le-as folosi eu.

2. Manusi  o’neal mx reactor. Pret magazin 170 lei -> http://www.marosbike.ro/preturi_/Manusi_O%5C%27Neal_MX_Reactor_cyan/black_L10-4750.html
pretul meu 120 lei.

3.Vand aparatoare cadru pentru lant bike expert 20 lei.
4.Vand manusi fara degete -30 lei
5.Vand Borseta de pus sub sa pentru scule,truse de petece,telefon sau orice lucru intra in ea.-25 lei
6.Vand Far cateye – 30 lei
7.Vand bidoane Powerbar, Focus.- 15 lei, 700 ml.

La orice produs comandat primiti si un ghid de nutritie bonus, iar la o comanda de peste 50 lei primiti bonus unul dintre bidoanele puse la vanzare.

Mai bine ma contactati telefonic 0747070905, nu verific tot timpul blogul, sau pe facebook: Paraschivu Sergiu, ori pe mess: comrace93@yahoo.com.

O seara placuta !

Asa cum era de asteptat, anul acesta rezultatele s-au lasat mult asteptate, avand in vedere ca am trecut la 19-29 si cum nu era de ajuns, a mai fost si anul cu bacul. Bine ca am trecut cu bine.

Dupa ce la nationale am tras de mine ca sa termin si am ajuns la finish cand era premierea, de data asta acasa la BMM, am avut o surpriza.

Ajuns anul acesta la a 8-a editie si a 5-a pentru mine, BMM este cel mai vechi maraton din tara. Anul asta nu m-a prins intr-o forma prea buna, am apucat doar vreo 2 saptamani de antrenament. Traseul il stiam de anul trecut, cu toate astea cu 2 zile inainte am fost pana pe Semenic pe urcare sa-mi aduc aminte ritmul si momente interesante de anul trecut cand am avut un ritm incredibil pe urcarea spre Semenic. Un alt motiv pentru care merita sa urci pe Semenic este coborarea incredibil de frumoasa si antrenanta. Un mic deliciu.

Revenind la cursa, anul asta au fost mici diferente la traseu la start si la finish. Finish-ul a fost un pic diferit fata de anul trecut, fiind o optiune mai buna. De data asta a fost aproape 1 km de sosea inainte de finish, unde puteai sa sprintezi sau sa faci ce vrei, pe cand anul trecut inca din varful dealului stiai pe ce pozitie o sa termini, pentru ca era un finish in coborare , plus bolovani alunecosi care nu iti permiteau sa mai faci vreo manevra. Startul a fost de data asta tot pe asfalt prin Garana.

Un start destul de lejer, de data asta am reusit sa raman alaturi de primii, formandu-ne un grup de vreo 6-7 din care pe coborare ne-am rasfirat, iar pe Tudor si Silviu nu i-am mai vazut. In rest, pe urcare pana pe Semenic ne-am tot jucat de-a trenuletu cu Jidovu, Gergo si Feri. M-am oprit la punct sa imi umplu bidonu, pentru a nu avea surprize spre varf, astfel ca am ramas putin in urma. Stiam ca nu vreau sa ajung singur pe Semenic astfel ca spre finalul urcarii am fortat sa il prind pe Gergo sa fim amandoi. Dupa cateva portiuni in care am tras unul de altul, a aparut din spate Cristi , care avea ceva probleme cu lantul, de fapt toata cursa a avut probleme cu lantul s-a oprit de vreo 3-4 ori. Cand ne-a depasit el, a fost momentul decisiv pentru mine, prinsese vreo 15 metri avans si ma gandeam „ce fac? trag dupa el sa-l prind, sau merg in ritmul meu cu Gergo” si am ales sa fortez stiind ca Gergo era cu mine la categorie.

L-am prins in cele din urma pe Jidovu care avea un ritm alert care nu-mi permitea prea mult sa ii pierd roata din ochi. Stiind ca in fata era Tudor cu Silviu la categoria mea , Feri care era peste 40 si Cristi care stiam ca are peste 30. Dupa calculele mele eram in grafic pe locul 3 la 19-29 de ani. Bun, hai doar sa terminam cursa. Nu m-am gandit prea mult ca ma intreaba Cristi cati ani am ? ii zic ca 18, la care el, „ahhhh suntem la aceeasi categorie” wtf. Il intreb sa ma lamuresc, cat are si el, imi spune ca 33 si categoria era de fapt 18-35. Buuuun, rivalu in fata si stiam ca ma domina, mi-am zis „na asta e, trag de mine cat pot si vedem ce iese”. A mai trecut 1 km 2, si deja am inceput sa pierd roata lui Cristi, putin dezamagit in postura 4 a clasamentului, continui sa imi vad de treaba. Cum va spuneam Cristi avea probleme cu transmisia, astfel ca mare mirarea mi-e sa il vad iarasi pe margine oprit. Il intreb „iara probleme ?” in timp ce trec pe langa el si incep sa maresc ritmul dar ma gandesc ca nu e bine sa te bucuri de necazul altuia pentru ca ti se poate intampla si tie.

Cu toate aste nu uit ca totusi ne batem la podium si incep sa rulez ca un disperat prin padurea de pe Semenic, il prind pe Lupsa de la 80 mai inca vreo 2 baieti pe langa care trec repede, imi iese tot, vad usor marcajul si nu am decat 2 ezitari , aleg trasele bune si treaba merge ca pe roate, ma gandesc ca mi-a pierdut urma, trag de mine, incep deja sa ma doara mainile cum trageam de ghidon, cand pe o portiune aud Bondaru’ in spate. Bzzz, era Jidovu si imi zice ” Hop ! cand auzi bondaru’ (butucul lui zgomotos) nu mai ai ce face ” radem amandoi si continuam impreuna pana aproape de locul unde incepe coborarea spre lac, de acolo il pierd , de tot de data asta. Il mai prind pe Boldi si coboram amandoi. Prin avans il las in spate, dar am ceva probleme cu santurile si era sa pic, ma prinde iar din urma si imi zice sa o iau incet. Aflu ca George e in fata si dupa ce incep urcarile dupa dig il zaresc in departare da nu sunt sigur ca el e, un echipament albastru, el ar trebui sa fie „hehe Georgianu’ te-am prins”, psihic macar, ca nu reusesc sa ma apropii de el macar sa-l salut si sa-i urez bafta la Lung.

Eu, resemnat, Jidovu nicaieri, asta e, e bun si locu 4, dar continui sa trag pentru ca inca nu s-a terminat cursa. Incep iarasi sa ma ia crampele si incep sa fac pe boxeru amator cu picioarele mele sa le detensionez putin, functioneaza !

Tot incepeam sa o las mai moale si iar calcam pedala si imi ziceam ” Vreau pe podium ba, nu ma las, vreau pe podium cu Tudor !” vise, pentru ca mai erau vreo 5 km si eu eram pe locul 4 si in fata nu vedeam pe nimeni, dar vroiam pe podium. In continuare ma bucur de traseu, soarele aproape te doboara de pe bicicleta pe unele urcari grele pe unde trec pe langa cei de la 30 si ma simt un pic mandru ca eu urc pe bicicleta pe unde ei imping. Saracu’ de mine, deja am efecte de insolatie :))). Mai trec pe langa cateva puncte ii intreb pe oameni cat mai e, ei nu stiu sa-mi zica, ma orientez si imi dau seama ca nu sunt departe. Nu ma simt asa de obosit ca la alte concursuri spre final, ba chiar imi place sa ma dau cu bikeu, mai trec pe cateva pajisti si imi dau seama ca incepe coborarea faina pe iarba pana in asfalt. Ajuns in asfalt, scot binoclu, ma uit in fata: nimeni, intorc capu, iar nimeni. Trec de Iulian care imi zice Bravo Para, esti al 4-lea, in gandul meu „bravo pentru ce ? locu 4 ?” Ma ridic in picioare, ca asa e frumos sa termini, in forta si trec linia, nici nu mai ascult la tipa de la microfon care imi anunta locul si timpul. Ma intalnesc cu o gramada de prieteni si ma intreaba ce ai facut ? eu: pe 4 ! n-am reusit ma nicicum sa-l fac pe Jidovu.

Ma intalnesc si cu baietii din echipa , le zic ca am iesit pe 4. Dintr-o vorba in alta aflu ca Silviu a avut o problema, si incepe sa-mi creasca pulsul, oare de ce ?

Concluzia ? Nu renuntati sa VRETI, nu renuntati sa VISATI si nu renuntati NICIODATA !

aaaa si surpriza :