Autor: sergiu

Imi place ca dupa 10 ani de participari la competitii, inca sunt concursuri la care ajung pentru prima data. Asa a fost si in weekend cand am participat pentru prima oara la Turul Municipiului Deva.

Dupa micul „esec” din Thassos, a fost o sansa buna sa ma revansez, fata de mine in primul rand. De data aceasta am avut parte de un traseu care m-a facut sa ma simt in largul meu (126 de km), desi chiar si aici unele greseli nu le mai poti repara, cum ar fi sa pierzi plutonul elitelor.

Competitia in sine a fost mai complexa, s-a desfasurat pe 2 zile, iar in prima zi a fost o proba de incalzire, spun de incalzire pentru ca a fost scurta, doar 3,7 km, insa a fost efortul cel mai intens din acest an pentru mine, iar pe altii nici nu ii mai recunosteai la fata 🙂 Asadar, 3.7 km de contratimp individual in urcare si am reusit sa ma clasez destul de bine, pe un loc 3 la categoria de varsta.

Startul:

Dupa prima zi de concurs si o baie la piscina, impreuna cu echipa am luat startul la proba de fond. Mare agitatie in pluton, multa lume la un loc, unii cred ca acum la prima curba se castiga sau se pierde, prin urmare trebuie sa fii cu ochii in 6 : la drum, la cel din fata, din stanga-dreapta, la cel din spate si la toti deodata. Este o stare generala ambigua in pluton, de aceea caut de fiecare data marginea care imi permite o margine de eroare. Dupa primele mici urcari eram inca grupati si credeam ca vom merge asa pana la urcarea speciala a zilei, insa cum-necum, m-am trezit ca pe o coborare au fugit elitele, a mai venit o urcare si deja nu mai eram toti.

Ciclismul de sosea mi se pare ca este disciplina unde fiecare secunda conteaza mai mult, daca nu esti pe faza, daca ai pierdut din vedere un om sau ai ezitat un moment, poate fi decisiv. E adevarat, peste tot e asa, insa aici parca mai tare observ acest lucru.

Astfel, am ramas impreuna cu plutonul 2 si am mai recuperat dintre cei care nu faceau fata in primul. A venit urcarea „Caprioara”, eu nu am mai urcat asa ceva cu cursiera, insa mi-a placut, in special cand vedeam ca ma descurc mai bine decat cei de langa mine. La un moment dat aveam 5-6 oameni in fata mea si fiecare urca in zig-zag 😀 Am ajuns in varf unde ne astepta Adrian Bocut, cu incurajari, cola, bidoane cu apa, banane, tot ce aveam nevoie. Iau repede un pahar de cola si continui. Pe coborare ne-am regrupat din nou toti si atunci am inceput sa observ ca am de-a face cu niste lenesi. Nimeni nu vroia sa pedaleze, unii s-au apucat de povesti, altii mai mult incurcau.

Cumva am inteles din acel mic pluton, la Deva, de ce nu merge treaba in Romania, facand un mic exercitiu de logica micro-macro, in felul urmator:

• in pluton nimeni nu vroia sa contribuie, se pastrau pentru final sau pentru fel de fel de strategii.
• fiecare astepta ca altcineva sa pedaleze in fata, sa duca greul.
• auzeam in jur: Nu te obosi, lasa-i pe altii, nu mai du’ tu 🙂
• In alt context, aceeasi oameni asteapta ca altcineva sa gaseasca sponsori pentru ei. Echipa ar trebui sa le ofere tot, daca nu atunci federatia ar trebui sa se ocupe, altcineva ar trebui sa ii caute pe ei, sa ii vada. Nicidecum nu sunt ei responsabili.

Sa ne intelegem, un efort de a pedala in fata (la trena) 500m-1km este nesemnificativ pentru un sportiv care se declara sportiv si se inscrie la o astfel de competitie. Pur si simplu, fiecare nu vroia sa contribuie cu partea lui, pentru ca treaba per ansamblu sa functioneze bine si omogen.

In sfarsit, treaba asta se intampla mereu la sosea, asta este unul din principalele motive pentru care iubesc mtb, acolo depinzi de tine, esti liber si responsabil pentru ce reusesti sau nu.

Am mers eu in fata destul de mult, pentru mine totul era ca si antrenament, am incercat sa ii mai organizez putin, m-am grupat cu cine am crezut eu si cumva am reusit sa ii tragem dupa noi si imi amintesc de acest citat, pe care probabil l-ai mai vazut:

Oamenii sunt ca o sfoara, nu ii poti impinge, ii poti doar trage dupa tine.

Fast forward, am ajuns din nou pe urcare,

la vanatoare,

de caprioare 😀

Si de data aceasta am ramas un grup de 5 dupa coborare, cu Radu Sarca in frunte, care se pastrase pentru acest final de tur, ajutandu-si colegul junior David Urs sa incheie proba lui de 2 ture, pe care a reusit sa o castige intr-un final. Din 5 am mai ramas 2, cu Mititelu pe urmele noastre, ne-am grupat 3 am incercat sa mentinem avansul, chiar sa mai prindem din fata pe cineva, insa uitandu-ne in spate venea un trenulet, hotarat de data aceasta, de la Steaua. Ne-am format un pluton destul de frumos de cativa oameni, care intram in tura 3 si ne indreptam din nou spre ultimele urcari.

Am mai prins pe cineva de la Steaua din fata si am auzit acelasi lucru:

• Voi ce cautati in fata ? (certandu-si colegii) 😀

Acum nu ma mai irita, doar zambeam si intelegeam.

Cand toti stau in spate, cine mai e in fata ? si cand toti gandesc asa, ce performanta se mai face ? Cred ca mentalitate de sportiv ne trebuie mai intai, nu bani in ciclism.

Una peste alta, ajungem din nou pe cea mai grea urcare a zilei, unde „e plin de caprioare, bine ca mi-am luat alicea”. 😀 Urcarea se numea Caprioara, nu stiu daca am mentionat. Nu e de mirare ca poarta acest nume.

Inchei urcarea al doilea din grupul nostru, nu mai opresc la pit stop, atac coborarea in limita bunului simt si ma indrept spre finish de unul singur, pe Radu nu il mai prind, de altfel coborarea si portiunile de plat cu vant de fata nu ma avantajeaza, dar ma descurc acceptabil. Chiar incep sa observ un grup de 3 in fata la cateva sute de metri aflu apoi ca erau Mihai Babaita, Adi Blagoescu si Radu, dar nu mai reusesc sa ii prind.

Inchei prima editie a Turului Municipiului Deva pentru mine, pe locul 2 la categorie, dupa 126 de km.

Mi-a placut competitia, sunt bucuros ca desi nu voi ajunge la Max Ausnit, am participat totusi la o competitie de sosea de asa calibru.

Si dupa acest weekend, I’m proud of this team:

https://www.facebook.com/carcoverracingteam/videos/1709669429081070/?hc_ref=ARS3CDDHv1SoHhKz8DDTuDsIppj_pVpWBoNhG8AppeCNgzhsJMoYkL3wUTuJ6iX-xDg

Am pedalat impreuna cu ei la Deva cel mai mult timp intr-o competitie, la un moment dat eram 5 oameni din echipa Carcover impreuna. Ne-am ajutat, cu sfaturi live, cu cate o gura de apa, una de miere, suport moral ( cand vezi cum merg baietii langa tine, nu poti lasa pedala mai lejer, Bravo Serban ! ) si suport tehnic la pit stop pentru care apreciem ajutorul familiei Bocut, de la mic la mare, am fost impreuna toti 🙂

Ne vedem la Drumul Regelui, sa vedem daca dupa raceala de saptamana asta, reusesc sa recuperez coroana castigata in 2014. 😀

Pe curand,

Weekendul de 1 mai 2018 ne-a gasit pentru a 5-a oara pe insula Thassos, de data aceasta alaturi de un grup frumos de 12 oameni in Giocamp Thassos.

Principalul motiv pentru care am ales Thassos sunt competitiile care se desfasoara acolo si care au marcat pentru mine in fiecare an, sfarsitul perioadei de baza ( cei din Giocoach inteleg ).

Anul acesta este unul de sarbatoare a deceniului in ciclism atat pentru mine, cat si pentru organizatorii Thassos Cup care ne-au incantat cu 10 editii pana acum. Urmeaza si Prima Evadare sa sarbatoreasca acelasi lucru, competitie la care am participat de 2 ori.

Revenind pe insula noastra, pe care am ajuns vineri la timp pentru apus, dupa un drum de cateva ore bune (11 mai exact), in aceeasi zi am facut o mica recunoastere a ultimilor km din competitia de sosea. Pentru anul acesta am venit cu ambitii mai mari in Thassos, dar veti vedea de ce m-am consolat in final.

Ziua de sambata ne-a gasit alaturi de un total de 350 de oameni la start pentru competitia de sosea. Dupa portiunea neutra de pedalat in spatele masinii, s-a dat startul real al competitiei. Cum a venit primul deal m-am trezit pentru un moment al doilea dupa un tip care a sprintat crezand ca finishul e 100 de metri mai sus, apoi nu l-a mai vazut nimeni, atat de in spate s-a dus.

Ne-am format un grup de vreo 15-20 de oameni estimez si am continuat impreuna la un ritm destul de nebun pe alocuri si pierzand din camarazi dupa fiecare urcare. Peste alti 20 de km de full-gas, la deal si la vale, in care nu am dat nicio ocheada Marii Mediterane care imbratisa frumoasa coasta pe care pedalam, am ajuns la cea mai lunga urcare din traseu. Deja pana aici pulsul era blocat la 180, nu scadea nici cum, nu avea timp.

Urcarea odata inceputa, diferenta de nivel crestea si pulsul dupa ea, ajungand la 190 acum. Un junior cret ne intindea pe toti pe urcare, plutonul nostru s-a facut lung ca spaghetele. La un moment dat incep sa simt ca imi este foarte dificil sa tin pasul. Ma uit la ceas si imi dau seama ca nu te poti simti altcumva la un puls de 196. (maxim pentru mine) Fara niciun moment de respiro, doar mai tare si mai tare. De data aceasta nu am mai putut. Mental cred, caci fizic am regretul acum ca mai puteam forta cat sa ma lipesc din nou de ei. Este acel 1% care face diferenta. Acel „Do more!”. Ori il faci si te duci pana la capat, ori cedezi.

Eu am cedat.

Asta e. E inceput de sezon, cum spuneam mai devreme, tocmai ce am incheiat o perioada de antrenament care nu are nimic de a face cu profilul si ritmul acestei curse. Cu toate ca in urma cu o saptamana, m-am descurcat foarte bine la Avrig Mtb Race, unde pulsul maxim a fost 192 si doar la start. So 🙂

Dupa ce m-am desprins de cei fruntasi am incercat sa fac echipa cu cei in situatia mea. Am avut placerea sa il vad pe tovarasul meu de cu o saptamana inainte: Maus. Am format repede o echipa de 4, la acelasi ritm ridicat. La un moment dat, Hop-Hop, Poc ! 2 au picat in fata mea. Pana i-am ocolit Maus a prins avans pe care nu l-am mai recuperat. Aici am facut a 2-a greseala. Trebuia sa fortez din nou, un pic.

Deja aveam 2 esecuri, deci moralul putin sifonat. Am continuat singur pentru o perioada de timp, demoralizat putin dupa cele 2 esecuri, insa eram pe locul 3 la categorie, fara sa stiu, pana m-a prins un tip din spate si am continuat impreuna. Intr-un final ajungem in ultimii 500 de m, intr-un format de 4 oameni, eu ultimul. Ma gandeam ca toti vor forta, doar asta se face la finish, nu ? Insa Andreea Marin avea alte planuri: surprize din nou ! Cel din fata mea nu mai facea fata, il depasesc moment in care primul incepe sprintul, al doilea si el se gandea la pensionare si nu mai forteaza deloc, trec si de el si incerc sa il prind pe primul, dar nu reusesc si trece linia de finish cu un avans de 4-5 metri. Aflu apoi ca am pierdut locul 3 la sprint. Al treilea esec al zilei.

Partea buna este totusi ca am incheiat pe un loc 16 la general din cei 350. Tin sa il felicit pe Gaita Madalin, care a fost intr-o forma foarte buna, fiind primul roman care a incheiat proba si locul 3 sau 4 la general.

M-am consolat fata de ambitiile mele la aceasta competitie pentru ca mi-am dat seama ca nu voi putea sa fiu niciodata in forma atat de devreme si nici nu vreau asta. In fiecare an Thassos a fost doar de pregatire si e bine sa ramana doar atat. Anul acesta am fost mai bine pregatit decat in anii precedenti, insa media orara a competitiei a fost mai mare, chiar si organizatorii mi-au confirmat ca s-a mers mult mai rapid.

Aici s-a incheiat aventura mea competitionala in Thassos. Am spus PAS pentru proba de mtb, deoarece nu am mai poftit la roci si pietre pe o caldura nebuna. Noi avem trasee frumoase in tara, nu e nevoie sa ne chinuim inutil prin alte tari.

A urmat in schimb o zi de calatorit pe insula. Desi am facut turul la concurs, nu am vazut prea multe. Astfel in urmatoarea zi, am revazut Giola, 2 plaje, am servit pranzul si am vizitat fabrica de ulei de masline. Cine stie cum se fabrica uleiul de masline ? 😀  Apoi am incheiat ziua cu o baie pe Paradise Beach.

In urmatoarea zi, o parte din grup a fost la Scuba diving, iar eu impreuna cu Daniel am mai facut o tura de insula, de data aceasta la un ritm lejer si foarte placut. In fiecare seara am cinat la Taverna Irene, unde Otilia a avut grija ca toti romanii veniti sa aiba parte de cea mai buna primire, asa cum se cuvine pe insula.

Pentru prima data, Giocamp a avut trofeu :D, iar dupa cele 4 zile, trofeul Giocamp a ajuns la Valentin Pistea, care m-a impresionat participand la ambele probe, sosea si mtb. Mai mult el are frica de apa si a fost curajos sa mearga la scuba. Ma bucur ca am avut placerea sa ii intalnesc, pe el si sotia lui , sa desiram povesti de viata intr-o seara in Thassos.

Astfel, s-a incheiat a 10-a editie Thassos Cup, ocazie cu care a mai trecut un Giocamp totodata. Sunt o multime de motive pentru care sunt recunoscator dupa aceasta experienta, in special oamenii pe care i-am intalnit, i-am cunoscut sau i-am revazut. Pentru experientele, modelele si lectiile cu care plec si eu. Pe de alta parte simt ca vom lua o pauza de la acest eveniment in anii urmatori. As pastra motivele pentru mine din respect pentru organizatori care imi sunt si prieteni, insa unul din rolurile mele este sa am grija de cei care ma citesc sau care sunt atenti la ce scriu. Ceea ce nu mi-a placut a fost :

• sa vad ca un om ca si Maus, care cred ca a participat la toate cele 10 editii, ca este descalificat pe un motiv penibil. Omul acesta ar merita statuie acolo pe Ypsarion, nu descalificat pe motiv ca „reguli fara rost de ultim moment” .
• o taxa care a crescut in fiecare an, iar acum cu 25E la proba de sosea am primit un tricou (unii, nu toti si oricum reclama se plateste daca bine retin) si un mini borcan cu ceva dulce.
• am auzit de o multime de oameni care nu au gasit apa in punctele de alimentare. Prietenii mei au gasit un furtun intr-o gradina si de acolo au baut. 🙁
• pentru o mini-competitie de sosea sau un traseu de mtb la care in loc sa participi, daca iti iei un pikamer pornit in maini, te bagi intr-un solar si iti pui ochelari VR, ai aceeasi senzatie, nu cred ca merita un drum de 2 zile si 2000 de km.

Aceste lucruri nu ne opresc totusi sa ne bucuram de experienta, 3-4 zile de 1 Mai pe o insula este un sejur placut, doar ca pe mine ma pun pe ganduri daca mai revin sau, mai mult, daca recomand cuiva.

Multumesc mult Carcover Racing Team pentru un suport iesit din comun, care a facut posibil ca eu sa ajung in Thassos.

Weekendul viitor ne vedem la Deva, pentru o competitie adevarata de sosea. 2 zile de competitii din nou.

Stay tunned !

 

Prietenul meu, George Popovici, organizeaza o cauza nobila si vrea sa redea o fata noua unei sectii de spital. Fara prea multe cuvinte din partea mea, spun doar ca il sustin in orice face si am incredere in el.

George este omul care atunci cand castiga o bicicleta ca premiu la concursuri de mtb, o facea cadou cui credea ca are mai mare nevoie dintre participanti.

Apoi a organizat evenimente caritabile de Craciun pentru cei care au nevoie.

A creat a aplicatie pentru orice turist care vrea sa vina in Banat si cel mai important, zilnic face Banatul Montan mai bun, mai frumos si mai primitor. Acum vrea sa renoveze o sectie de spital.

Mai jos va spune el cu cuvintele sale despre ce e vorba in proiectul sau actual:

 

Georgian Popovici 17 martie, 22:00 · Reșița:

#VestiBune #RenovareSectiiSpital

Sper sa lasati like-urile deoparte, sa cititi cu atentie si sa va alaturati cu toate fortele. Acum, depinde doar de noi. De Craciun, va propuneam sa ne adunam toti fortele si sa facem ceva, „ce sa ramana in timp” si sa fie cu adevarat folositor oamenilor de langa noi. Imi cer scuze ca a durat asa de mult, dar acum suntem aproape de final si pot sa spun ca ce a fost mai greu a trecut. Saloane de la sectia de Boli Infectioase si Pneumologie vor avea noptiere, mese, scaune si suporti de perfuzie noi (asta e sigur), dar exista speranta sa primim si cosuri de gunoi ca sponsorizare si capace de WC. Am facut inventarul celor necesare si am dat comanda pentru:

– 40 de noptiere mobile cu masa pliabila;

– 45 de noptiere fara masa pliabila

– 80 de scaune;

– 20 de mese;

– 20 de suporti de perfuzie;

** ramane sa vedem cu cosurile de gunoi si capacele de la Dedeman

Am trimis nenumarate email-uri la diferite firme si cei care ne-au sustinut cel mai mult, cu cel mai bun pret pentru calitatea oferita au fost parintii Arianei Stoica si Claudiu Stoica, prin firma lor de mobila. Si ei ne sustin, neconditionat! Nu am vrut sa va intristez cu poze din saloane, cu conditiile actuale, dar va spun ca acest mobilier de calitate pe care-l vom dona va schimba fata fiecarui salon si sper sa ne apropiem de conditiile din alte tari. De luni, 17 martie pana in 4 aprilie, vom strange banutii pentru donatie. Vom nominaliza cateva persoane reprezentate care vor strange banii de la liceu si va voi anunta maine, toate detaliile. Eu voi strange de la studenti sau adulti. Fiecare persoana, care a donat, va avea acces la un document cu toate costurile pentru fiecare piesa de mobilier si cat s-a donat. Puteti sa le povestiti parintilor vostri despre tot demersul nostru, sa-i rugati sa ne sustina si daca mai e nevoie de informatii, ma pot suna la 0751085092. Termenul de producere a mobilierul este de aproximativ 40 de zile.

Ieri, vorbeam cu Mester Sergiu (actualmente rezident, fost coleg de scoala) si imi zicea ca e foarte important sa facem o dezinfectie serioasa, cand e totul gata. Asa am ajuns, ca azi sa trimitem mailuri la cateva companii de dezinfectanti, sa ne ofera solutiile necesare si in cateva minute, ma suna un baiat din Cluj sa-mi zica ca isi doreste sa ne sustina si vine sa faca dezinfectia completa, gratuit, la sectiile, unde schimbam mobilierul. Toate costurile sunt acoperite de el. Haideti sa ajutam si noi, cu ce putem si sunt sigur ca o sa iasa ceva frumos la final! Banii pot fi dati la Deliana sau la Ariana, iar la final va prezint toate donatiile facute.

Vineri, m-a sunat doamna invatatoare Ozana Dragila de la generala 2 si mi-a spus ca parintii copiilor de la ea din clasa au auzit de idea noastra de a ajuta la renovarea saloanelor si au fost foarte incantati. Astfel, ca de o pe o zi pe alta, au reusit sa stranga 800 de lei si vor stange banuti pana vineri. Am fost tare emotionat si bucuros, dar uite ca de multe ori ajutorul vine de unde nu te astepti. Va rog, ganditi-va, daca merita sa sustinem fiecare acesta idee si sa o ducem la sfarsit. Mobilierul pe care-l cumparam va rezista cel putin 10 ani si va servi de-a lungul timpului mii de oameni, oare merita sa renuntam la o pizza sau la o bluza noua care ne tine maxim un an, pentru asa ceva?

Daca credeti ca merita, pana vineri, 30 martie 2018, puteti dona in contul lui Georgian Popovici:

 

RO57 RZBR 0000 0600 1075 1332

Popovici Georgian

Raiffeisen Bank

 

La final, va voi prezenta detaliat, situatia banilor primiti din donatii si situatia cheltuielilor, pentru fiecare persoana ce a donat.

 

Multumim pentru atentia voastra !

Eu cred ca schimbarile bune se fac putin, cate putin.

 

„Unde-s multi, puterea creste !”

 

Recent, Federatia Romana de Ciclism a anuntat noi categorii de concurs in regulamentul FRC, articolul oficial aici : Modificare categorii

Inainte de a spune orice, vreau sa mentionez ca nu ma simt afectat de noile categorii de concurs, insa cunosc mai multi oameni pe care cred ca nu ii incurajeaza aceasta decizie, ei sunt motivul pentru care formulez aceasta opinie.

Pe scurt, reies urmatoarele noutati pentru 2018:

• nu mai exista categoria dedicata juniorilor amatori, decat cadeti (legitimati) si juniori (legitimati)
• toate categoriile de varsta amatori vor concura in calendarul FRC intr-o singura categorie : Amatori OPEN.
• apar categoriile legitimate:
  • Master 1 ( 30-39 ani )
  • Master 2 ( 40-49 ani )
  • Master 3 ( 50+ )

In aceste categorii de Master vor fi obligati sa se inscrie toti fostii Elite.

Categoriile de Elite si U23, raman la fel.

Ce parere ai pana aici ? 🙂

Din punctul meu de vedere, din aceasta schimbare rezulta 2 lucruri:

1. Performanta. 

Care este si unul din motivele pentru care au implementat aceste categorii de concurs. In sensul ca, acum este putin mai clar cine face ciclism serios si cine e doar amator si nu are pretentii.

2. Partea negativa

Faptul ca 70-80% dintre oamenii care vin la concursuri sunt neglijati, iar aceasta decizie cred ca ii va descuraja sa mai participe la competitiile din acest calendar.

De ce ?

Sa luam 2 exemple:

Primul exemplu este al unui om la 35 de ani, cu job 5 zile pe saptamana, familie  si cu aspiratii in ciclism, care se antreneaza in restul timpului cat poate el de serios si cand isi permite, de 3-4 ori pe saptamana. Motivatia lui de a merge la concursuri este ca daca este serios si se pregateste, ar putea fi pe podium. In perioadele lui bune obtine un loc 2-3, la cate un concurs. Este amator, s-a apucat de acest sport de curand si ii place, stim cu totii de ce 🙂 Participa la concursuri, la fel ca si noi toti, pentru ca exista sansa sa castige. Competitia are scopul de a tinti spre locul 1. Desi este greu, iar adversarii numerosi, speranta e acolo pentru el.

Dupa noul regulament, orice vis al lui de vreun podium vreodata s-a dus.  Cunosc multi oameni in aceasta situatie, care se antreneaza frecvent, deci cat de cat serios pentru un amator. Nu exista unul sa nu isi doreasca sa fie pe podium. Iar acum, prietenul nostru din exemplu, din 4-5 adversari pe care ii avea in vizor, are acum cateva sute. Ce sanse are ? Ce motivatie sa mai pedaleze el 3-4 zile pe sapt, 9-10 luni pe an?

Daca anul trecut dupa un concurs pentru care a facut sacrificii, se intorcea acasa si ii spunea sotiei:

„-A fost un concurs reusit, am terminat pe 5 la doar 2 minute de locul 3. Data viitoare cred ca ma intorc cu o medalie”.

Acum dialogul va suna ceva de genul: „-A fost bine. Am terminat pe 36.”

FRC, ar veni si ar spune: Sa se inscrie la Master 1 (30-39 ani), daca e asa serios si vrea podium.

Ok, am mentionat ca el are job, familie, etc. Ciclismul este oricum un sport costisitor, e mai bine sa nu ne amintim. 🙂 Sunt oameni care nu vin la concursurile importante din lipsa de fonduri. O cazare, o inscriere, 1-2-3 mese, un drum pana la Cluj sau Sibiu, costa. Cand ai un calendar modest totusi de 10-15 concursuri, vorbim de niste costuri serioase deja. Echipamentul, nu mai vorbim. Ideea e ca sportivii amatori nu dau pe afara de bani. Exista concursuri unde castigatorul la general nu castiga indeajuns incat sa recupereze cheltuiala doar cu acel concurs. ( Nu dam exemple )

Ce varianta ii ofera FRC ? Master 1 ! Hai sa vedem…

Pai ce sa vedem… decat si mai multe costuri decat avea deja prietenul nostru amator:

in primul an 500 lei (afiliere club la federatie)+500 lei (taxa anuală membri afiliati) + 70(taxa licența master) + 100 lei ( asigurare medicala ) = la un club de 5 oameni vine un total de 370lei de persoana sau 1350 lei/club -> in buzunar la FRC, anual ce-i drept.

Apoi de anul viitor câte 850lei/club in fiecare an, cifrele sunt extrase de aici: Taxe FRC

Acestea sunt cele 2 optiuni pentru prietenul nostru. Prima optiune Amatori OPEN care il motiveaza, dar sa se apuce de cricket nu de ciclism, iar a 2-a din sarac si mai sarac.

Al doilea exemplu este al unui junior de 14 ani, asa cum eram si eu cand m-am apucat de ciclism si nu imi permiteam nici o inscriere de 50 de lei la un concurs, cu atat mai putin un echipament complet. Ce variante are acesta ? Pai nu are nicio varianta de fapt, ca are 14 ani, categoria de cadeti incepe de la 15 ani. Asadar, voi lua un exemplu de 15 ani ca sa fie bine, sa nu fie rau 🙂 La 15 ani, juniorul are o singura optiune:

• cadet legitimat

Adica ? Pai aceeasi discutie de mai sus de 400 de lei anual. Practic, faci cum faci, vrei podium ? Baga mana in buzunar! De fapt, juniorii sunt obligati sa bage mana in buzunar din start, ei nu au optiuni.

Un alt motiv al FRC pentru aceasta schimbare, este ca odata cu aceste categorii de concurs, fostii sportivi Elite nu vor mai putea participa alaturi de amatori, fiind obligati sa se inscrie la master. Spun ei ca s-ar elimina eterna discutie si nemultumire: profesionist vs amator care participau impreuna. O chestie buna, dar degeaba daca acum ii pui pe toti amatorii la un loc si cred ca sute de amatori pe care ii bagi intr-o singura  categorie sunt mai importanti decat 3-4 fosti Elite care participa la amatori.

De ce categoria asta Amatori Open ? FRC spune ca, ciclistii care fac acest sport doar de placere pot fi incadrati intr-o singura categorie, ei neavand pretentii. Daca au pretentii sa se legitimeze.

Pai sa ne plimbam cu bicicleta si sa mancam banane, nu putem face asta si acasa ?

Una peste alta, ce deduc eu din toata treaba aceasta cu noile categorii ?

Ca la FRC vor ajunge si mai multi bani, de la sportivi, cluburi si organizatori, care toti cotizeaza sa fie afiliati. Ceea ce e un lucru bun in teorie, insa sa vedem daca se intorc in vreun fel inapoi spre sportivi acesti banuti. Adica daca dupa o cupa nationala de 5 etape, castigatorii sunt recompensati cu ceva mai mult decat o medalie din partea FRC, pentru tot acest efort nu doar fizic, ci si financiar.

Pe principiul, cere-cere, dar ce oferi ? FRC nu prea spune ce ofera, decat liste de preturi.

• esti fost Elite -> la Master cu tine obligatoriu – deci obligatoriu taxa
• esti junior -> nu ne intereseaza daca inca nu stii cu ce se mananca ciclismul, la cadeti sau juniori cu tine obligatoriu – deci obligatoriu taxa
• amator si ai pretentii ? -> Master – banii jos, ochii la usa !

Ce beneficii ai de pe urma acestei taxe ?

Pui prea multe intrebari ! 😀

Sa nu exageram totusi, te alegi cu o asigurare medicala si analize la zi. Daca mai este si altceva pe langa aceasta, atunci cu acel lucru ar fi trebuit sa inceapa FRC articolul privind noile categorii.

Imi pare rau sa vad ca federatia neglijeaza total marea masa de amatori, acest procent de oameni de care cred ca depinde organizarea evenimentelor de ciclism si care sustin existenta ciclismului in Romania.

In felul acesta, datorita motivatiei scazute, vom vedea tot mai putini amatori la concursurile din calendarul FRC. Un lucru deloc de dorit, deoarece caramida primordiala cred ca sunt amatorii. Mai putini participanti la concursuri, mai putini sponsori -> mai putine premii. Totodata amatorii sunt cei care fac 90% din cumparaturile care se fac in magazinele de ciclism.

Ca sa avem o pozitie asupra acestei decizii, ne ramane sa ne intrebam simplu:

Noile categorii de concurs ii incurajeaza pe amatori sau nu ?

Desigur, satisfactia amatorilor nu este datoria FRC, ei se ocupa de organizare si performanta, dar cred ca totul este un ciclu si ca performanta este influentata de prezenta amatorilor.

Acum, situatia nu e chiar atat de neagra, caci aceste categorii se aplica doar in calendarul FRC, momentan. ( in sezonul 2018) Pe de alta parte, sunt destul de multe alte competitii in afara acestui calendar unde categoriile de concurs vor fi cele normale si unde accentul se pune pe bucuria participantilor ( Vezi Cozia Mtb sau Baru Mare de exemplu ).

Inchei pozitia mea cu optimism si am incredere totusi ca, una peste alta, aceasta schimbare va avea efecte pozitive pe care poate nu le vedem sau nu le intelegem acum. Am incredere ca aceasta implementare a noilor categorii de concurs, luata in urma discutiilor cu o multime de oameni importanti din ciclism, va fi o alegere buna si constructiva pentru ciclismul romanesc.

Ca o mica paranteza, cred ca un pas spre performanta nu este legitimarea si taxele, ci prezenta unor modele de ciclisti romani care traiesc mai bine decat un angajat la Lidl. Cand avem un Kelemen Arpad care dupa un sezon (2017) in care a castigat toate competitiile de mtb si cele mai importante titluri, castigurile sale financiare sunt in jur de doar 3000E, spre ce ii incurajam pe sportivi ?

Ok facem abonamente anuale, dar ce promitem sportivilor legitimati, Elite sau care se dedica 100% ?

 

Sunt bucuros ca parteneriatul cu Salomon inceput in urma cu 3 ani, va continua si in sezonul 2018.

Daca prima piesa din echipament, au fost pantofii de alergare Salomon XA PRO 3d, de curand am mai adaugat 2 piese la echipament. In videoclipul urmator explic cum am ales modelul si de ce cred ca este cea mai buna alegere in cazul meu:

https://www.facebook.com/GioLiveee/videos/534962486651827/

Am folosit aceasta pereche de pantofi, in concursurile de alergare la care am participat, duathloane sau triathlon. Pe langa competitii ii folosesc si la antrenament in prima etapa de pregatire din planul meu de antrenament.

In 2018, am placerea sa mai adaug 2 piese foarte importante din echipamentul sportiv si anume pantaloni impermeabili si manusi de iarna.

De aceste 2 produse aveam foarte mare nevoie datorita faptului ca este primul sezon in care nu am mai facut pauza de iarna intre sezoane, practic m-am antrenat incontinuu. Un rol important si care m-a motivat mult sa ma antrenez in ianuarie, a fost Campionatul mondial de Winter triathlon la care am participat la finele lunii ianuarie. Iarna aceasta, trebuie sa recunoastem ca  vremea a fost destul de primitoare cu noi, cele mai scazute temperaturi fiind doar in aceasta saptamana cu 1 martie.

Prin urmare, stiind ca ma voi antrena 6 zile din 7 in lunile reci de Decembrie si Ianuarie, m-am gandit ca am nevoie de o pereche serioasa de manusi, cu care pot rezista 4 ore de antrenament la -2 grade. Astfel alegerea mea au fost manusile RS Warm de la Salomon.

Totodata, cum in timpul iernii mergem destul de des la munte pentru drumetii, ski, alergat, ski de tura si cum era o singura piesa care mai lipsea din echipamentul  complet de iarna, mi-am dorit o pereche de pantaloni impermeabili Salomon, iar modelul Wayfarer s-a dovedit a fi alegerea cea mai potrivita.

De cand am primit manusile RS Warm, le folosesc la fiecare antrenament si este un confort radical mai mare cu ele. Dupa antrenamente indelungate, la 0 grade, inca imi pot simti degetele, iar uneori aveam mainile chiar calde.

Imi place sa privesc orice relatie pe care o am cu cei din jur, ca pe un vin care devine din ce in ce mai bun odata cu trecerea timpului. Astfel ma bucur sa continui aceasta colaborare care devine tot mai buna, alaturi de Salomon Romania ! Multumesc !

In urmatorul videoclip am placerea sa iti prezint fiecare element din acest echipament:

Iti doresc mult spor si energie in tot ceea ce faci !

Sa ne vedem sanatosi !

 

Sergiu.

 

Ideea acestui articol a aparut in urma cu aproximativ 10 ani, cand eram la inceputul liceului si incepeam sa imi adresez primele intrebari despre ce vreau sa fiu si sa fac in viata mea. Tocmai descoperisem cartea lui Pera Novacovici – Descopera-ti Vocatia, era printre primele carti de dezvoltare personala pe care le citisem.

Fast forward, am terminat liceul, am ales cea mai buna optiune la facultate la momentul respectiv pentru mine, am absolvit si am diploma de inginer constructor.

In continuare dupa toata aceasta experienta de viata, nu foarte mare, dar totusi e vorba de un deceniu, dupa ce am observat o multime de profesii si de oameni muncind in jurul meu raman cu o intrebare pe care mi-o adresez si te invit si pe tine sa te intrebi:

Ce vrei sa faci ? Care e vocatia ta ?

Partea buna este ca esti liber sa faci orice iti trece prin cap, dar chiar si asa din multimea de optiuni… ce alegere faci ?

Si aici vine partea interesanta, in ultimii 10 ani am observat oameni care:

• sunt profesori, stau 8-10 ore la scoala, au un impact asupra studentilor, le dau lectii de viata, ii mediteaza sa treaca examene si unii fac o multime de bani din asta.
• instructori de fitness care merg din cand in cand la sala, lucreaza ca antrenori personali si ajuta oamenii sa ajunga in cea mai buna forma fizica si poate si psihica.
• manageri de firme care produc 400.000 $ pe luna.
• stewardese care calatoresc in toata lumea, castiga 2000 E pe luna si sunt mai mult plecate, dar viziteaza lumea. Azi escala la Roma, maine la Stockholm (am scris corect?), saptamana viitoare in Dubai, Bali si tot asa.
• oameni care au invatat ceva pe pielea lor si a durut sau nu, iar acum ii invata pe altii, vorbesc in public si tin cursuri, seminarii. Mereu imbracati la costum, mereu cu o vorba buna si impecabili.
• „unii oameni sunt artisti si unii fac nasturi…” (Curious case of Benjamin Button)
• instructori de dans, de pillates, de Zumba cu sali pline de gagici faine sau instructori de Cycling.
• Scriitori care au ceva important de transmis oamenilor prin ceea ce scriu.
• Mai sunt si administratori de bloc, oameni care iti tund gazonul, vanzatorii din Kaufland sau dintr-un magazin scump din mall de ceasuri sau de suveniruri.
• Bucatari si maseuri.
• Oameni care fac prajituri.
• Jucatori de poker
• Medici care salveaza vieti sub mana lor, dentisti, avocati care iti fac dreptate.
• Sportivi care se antreneaza 6 zile pe saptamana cateva ore zilnic. Castiga medalii, calatoresc, dar sunt si momente al naibii de grele.
• Oameni care fac filme, vloguri, reclame, fotografii pe bani.
• Prezentatoare tv si modele.
• Comercianti la diferite nivele.
• Oameni care se dau cu parapanta.

Lista poate continua la infinit.

De fiecare data cand m-am gandit la o meserie din cele notate am observat pe cineva in acea pozitie, unele mi-au placut, altele nu. Absolut toate au parti bune si parti rele.

Ideea care rezuma ceea ce vreau sa spun prin acest articol suna in felul urmator:

Ai 16 ore pe zi cand esti treaz.

Cum vrei sa le petreci ?

Poti alege orice, iar daca tii cont de aceasta libertate, ce alegi ?

Ceea ce mi se pare un factor foarte important este ca odata ce ai ales ceva, este dificil sa iti schimbi alegerea. Daca alegi sa fii medic, nu mai poti fi si sportiv sau steward. Este una din cele mai importante alegeri in viata noastra pentru ca in unele cazuri decide cum vor arata urmatorii 10-20 de ani sau chiar toata viata.

Intrebarea cea mai importanta cand iti alegi meseria nu este :”De unde se castiga mai bine”, ea ar trebui sa fie : Ce vrei sa faci cu timpul tau cu adevarat?

Poate pentru o meserie esti platit cu 2000$ pe luna, dar sigur asta vrei sa faci? Sau exista altceva ce iti doresti mult mai mult si pentru care poate vei fi platit cu 400$ sau nici atat, dar nici nu conteaza pentru ca nu vrei sa treaca timpul si sa nu faci acel lucru, sa nu iti traiesti vocatia.

Ca sa rezum cumva:

Poti face mai multe lucruri pentru diferite sume de bani, de la 1 euro pana la infinit (milioane de euro), insa trebuie sa depui efortul necesar. Intrebarea cheie este: Care efort esti dispus sa il faci ? Ca sa fii actor la holywood este nevoie sa depui un anumit efort, sa fii fotbalist alt efort, sa fii ca si Mark Zuckerberg alt efort, sa fii fotograf, director de banca, sofer, mecanic, alte eforturi. Care dintre ele crezi ca ti se potrivesc ?

Marius Simion spunea: „Vocatia mea este sa fiu Marius Simion !”

Mi-a luat ceva timp sa inteleg ce dorea sa spuna Marius si am inteles, ca suntem fiinte unice, nu mai exista NIMENI in lume cu calitatile pe care le avem noi, prin urmare nu ne ramane decat sa fim noi, sa aflam cine suntem si ce avem de facut cu ceea ce am primit. Nimeni altcineva nu poate face in locul nostru ceea ce putem face noi. Avem un rol sacru, ca sa intelegi mai bine :

M-as bucura daca dupa acest articol unii dintre voi se gandesc bine de tot la aceasta alegere. Poate isi dau seama ca isi doresc altceva decat urmaresc in momentul de fata. Poate realizeaza ca pot si ca vor ceva mai mult decat le promite scoala pe care o urmeaza sau parerile parintilor, prietenilor.

In cazul meu, cand aveam 5 ani, imi doream sa fiu avocat, dupa liceu ma indreptam spre Inginerie Civila, dupa alti 4 ani eram cu o diploma de inginer in brate si exact din acel moment m-am apucat sa fac cu totul altceva. Acum sunt sportiv full time, iar in restul timpului fac o multime de lucruri. Insa si acum ma intreb, ce vreau cel mai mult sa realizez in viata asta ? Ma intreb pentru ca exista sansa sa imi dau seama ca vreau ceva si mai interesant decat ceea ce fac acum. Ceva cu si mai mult sens pentru mine.

Alte intrebari care iti pot fi de folos sa aflii raspunsul la intrebarea: Care e vocatia ta ?

• Ce activitate iti place atat de mult incat ai plati ca sa o faci ?
• Sau ce iti place atat de mult sa faci incat daca ai fi platit sa nu o faci, nu ai accepta? pentru ca iti place prea mult.
• Daca ar fi 100 de oameni in fata ta, pentru ce ai vrea sa iti multumeasca ?
• Care este cel mai inalt nivel de succes la care poti sa visezi ca vei ajunge in viata asta ?
• Daca in fiecare zi ar trebui sa pleci de acasa timp de 16 ore, unde te-ai duce si ce ai face ?
• Peste 10 ani, ce vrei sa spui despre viata ta ? Am suma X de bani sau am vizitat X tari, X oameni salvati, viata a X persoane s-a imbunatatit multumita mie, am tinut X discursuri, AM sau SUNT ? Vrei sa ai, sa detii lucruri materiale sau vrei sa FII, sa experimentezi, sa traiesti experiente ? Intreb pentru ca nu poti fii Bill Gates si in acelasi timp sa calatoresti 5 ani prin lume intr-o rulota.

Remember: Where focus goes, energy flows !

Bineinteles, raspunsul poate consta in mai multe activitati. Timpul pe care vrei sa il aloci pentru fiecare si echlibrul dintre ele, tu le setezi.

In definitiv , ce experienta de viata vrei sa alegi ? Sa vindeci 1000 de oameni, sa te aplaude 1000 de oameni dupa un concert, sa participi la 1000 de competitii, sa hranesti 1000 de oameni, sa faci o aplicatie care sa fie folosita de 1000 de oameni, sa schimbi vietile celor care te urmaresc cu o idee dintr-un discurs pe care il spui in fata unei multimi. In ce mod vrei sa influentezi 1000 de oameni ?

Inspiratie !

S.