Weekendul ce tocmai s-a incheiat a avut loc competitia TCH Deva, ultima etapa din Cupa Nationala de marathon, din cele 5 care s-au desfasurat in acest sezon:
- Avrig Mtb Challenge ( 80 km/1900m )
- Faget Marathon ( 70 km/1900m )
- Vidraru Bike Challenge ( 90 km/2400m )
- Explorer Mtb ( 70 km/1300m )
- TCH Deva ( 66 km/2200m )
A fost un sezon lung si a fost o bucurie sa ajung la fiecare etapa. La 3 dintre ele am ajuns pentru prima data. Este un fapt imbucurator ca dupa 10 ani de cand practic acest sport, inca sa ajung la competitii pentru prima oara.
La Deva am ajuns anul acesta pentru a 2-a oara, prima ocazie fiind anul trecut cand am facut greseala sa subestimez traseul si sa plec doar cu 2 geluri la mine. Consecinta a fost ca “mi-a picat pianul” de mi-a inegrit unghia la picior 😀 (vorba lui Iulian). Pe de alta parte, anul acesta am pornit in cursa mai bine pregatit, atat fizic cat si cu 6 geluri la mine. Nu ai spune ca e nevoie de atatea pentru doar 66 de km, asa e ? Daca anul trecut am pornit cu 2 geluri, anul acesta am ramas la final cu 2 din 6. Mai bine sa ai mai multe decat prea putine.
Imediat dupa concurs, povestind cu colegii de pe podium, am conchis ca tocmai am participat la cea mai frumoasa etapa din cele 5, cu toate ca a fost cea mai scurta ca si distanta, dar una din cele mai grele ca si diferenta de nivel, nu mai putin de 2200 de metri de urcat. Poate pare mult, dar dupa Carpathian Epic, nimic nu mai este greu. Atat timp cat stai pe bicicleta si pedalezi, nu ai motive sa te plangi.
De ce spunem ca este cea mai frumoasa ? Poate datorita culorilor de toamna care te surprind placut oriunde te uiti, dar lasand deoparte culorile, potecile prin padure sunt chiar superbe. Mai putin placuta, dar care face parte din reteta este coborarea de viteza pe pietre unde las, apoi urcarile la limita care te pun la incercare. Una peste alta, concluzia de “cea mai cea” dintre cele 5 a venit datorita diversitatii, dificultatii si frumusetii traseului. Si celelalte etape au fost frumoase in felul lor, cu elementele lor specifice, aceasta fiind doar parerea mea.
Competitia de la Deva, a pornit intr-o dimineata racoroasa de Octombrie, care te face sa te simti ca o femeie, in sensul ca nu stii cu ce sa te imbraci 😀 Temperatura cu o ora inainte de start, iti spune sa scoti blana de iarna, insa soarele si cerul senin prevesteste o zi calduroasa, astfel revii la echipamentul de vara. Prima urcare vine in intampinarea ta si te ajuta sa te simtit, cel putin mai calduros, iar bataile inimii aproape de maxim cu siguranta iti incalzesc pana si sufletul 🙂 Alaturi de mine, cot la cot, urca un copil cu o bicicleta de oras, pe care toti cei prezenti l-au observat. Personal l-am felicitat dupa concurs si am fost mirat ca bicicleta aceea a facut fata pe traseu, chiar si pe cel scurt.
In continuare ne formam un grup de vreo 8-10 oameni si continuam sa pedalam pe dealurile de langa cetatea Deva. La un moment dat pe o coborare mai abrupta, pierd putin aderenta si ma trezesc ca nu mai pot controla bicicleta si o iau de-a curmezisul, drept la vale, pe frunze si printre copaci ca intr-o loterie in care ma rugam sa trag lozul castigator. Intr-un final intru din nou pe poteca si redresez situatia. Interesant a fost ca din povestile de la final am aflat ca nu am fost singurul care a intrat in acest roller-coaster.
Ajungem la primul asfalt din padure si aici constat un haos: marcaj in dreapta care duce in padure, o sageata pe asfalt frumos colorata probabil de scolari pe care de data aceasta o vad doar pentru ca am norocul sa fiu pe urcare, insa altii nu au vazut-o si au ales varianta spre dreapta in padure. Mai merg 100 de metri, vad pe cineva venind din fata inapoi. Ma gandesc ca o fi fost traseul scurt, in dreapta prin padure asa ca imi vad de drum alaturi de Maus si Paul Muntean. Usor, usor ii pierdem din vedere pe cei din fata cand vine coborarea, iar spre finalul ei Andrei Mititelu reuseste sa prinda grupul din fata, chiar inainte de asfalt. Eu ajung singur pe asfalt cu vant din fata, o conjunctura nu tocmai de dorit. Neavand alta alternativa, continui asa mai departe. Un pic mai tarziu ajungem din nou pe offroad si incep urcarile fizice, cat si cele in clasament pentru mine.
Trec de Maus, ajung la portiunile foarte dificile de urcat unde il vad pe Mititelu in fata cu Dan Mitru (cred). Dupa o bucata de vreme, trec de Roberto Burta care nu avea un apetit prea mare de concurs in ziua aceea, ajung in cele din urma cu Andrei in punctul de alimentare unde eu ma opresc, iar el nu. Am din nou de recuperat, de data aceasta la vale unde nu e tocmai usor fata de un om care din cand in cand mai ia cate un KOM la vale, 😀 insa reusesc pe portiunea abrupta si tehnica, sa ajung foarte aproape, dupa care urmeaza un plat unde el ia avans din nou pana cand ajungem la urmatoarele urcari. Aici nu dureaza mult si ajung langa el avandul in fata la 200m pe Sergiu Balauca. Ajungem la un moment dat toti 3 la un loc, moment in care trebuia sa ne facem un selfie, dar nu am fost asa de inspirat, iar urcarea imi punea usoare probleme cu aderenta.
Ritmul ma ajuta si continui de unul singur, dupa o bucata de vreme ajung la ultima urcare unde mai schimb o vorba cu veteranul Romica Vestemean si continui dupa Dan Mitru pe care il prind spre finalul ei. Chiar pe ultimul, ultimul gat, inainte de ultima urcare dam amandoi un sprint cot la cot, doar de amorul artei, deoarece eram la categorii diferite. Reusesc sa il dobandesc si intru pe coborarea spre finish si spre titlul de Campion in Cupa Nationala de Marathon, dupa cele 5 etape si 3 victorii in categoria Open Amatori. Etapa de la Deva a fost decisiva pentru victoria finala in Cupa.
De-a lungul traseului am reusit sa fiu atent si norocos astfel incat sa nu ma ratacesc, desi au fost vreo 4-5 momente in care m-am oprit si apoi am ales trasa corecta.
Sunt bucuros de acest rezultat, am muncit mult, am avut un esec la Pucioasa, insa am reusit sa aduc acasa la Resita si tricoul de Campion la XCM, alaturi de cel de XCO.
Ma bucur ca am ocazia sa fac parte din una din cele mai bune echipe de ciclism din Romania si vreau sa il felicit pe colegul meu Andrei Mititelu care a incheiat pe locul 2 si alaturi de care am pedalat la cele mai multe competitii in 2018, pe Marton Blaszo care a castigat competitia de la Deva la general, fetele Eszter Bereczki si Zsanette Bartok pentru locurile 1 la feminin, traseul lung si mediu, pe Mura Istvan, unul din oamenii de baza care nu a luat startul, insa a incheiat pe locul 3 dupa cele 5 etape.
Impreuna suntem Carcover Racing Team !
Multumesc celor care ma sustin in ceea ce fac :
- Carcover – Prelate si Carosari Oradea.
- Abus Romania
- Aleo
- Garmin Romania
- Nutrend
- Salomon
- Extreme Riders Distribution
Multumesc ca esti aproape, mai urmeaza ultima competitie din sezonul 2018, care se va desfasura cu becul stins. 🙂
Va urma,
