Ai aflat de cutia cu sosete pentru ciclism ?

Tocmai am lansat cel mai nou cadou pe care ti-l poti face:
👉 Cutia cu sosete pentru ciclism, dedicata atat pentru barbati cat si pentru femei. 🚴‍♀️🚴

Este cel mai nou produs dedicat ciclistilor si arata pur si simplu superb. 😍

Ce mai trebuie sa stii:
👉 Iti poti alege singur cele 6 modele din 18 seturi de sosete ciclism.

👉 Comanda cutia cu sosete pentru ciclism de aici: https://forms.gle/Rj7piQ6nuftdbGtp9

 

Alege un look diferit la fiecare tura pe care o faci cu bicicleta, in functie de cheful, dispozitia sau energia pe care o ai si modul cum te simti 🙂

✔️ 18 designuri diferite din care sa alegi

✔️ Materiale dedicate pentru ciclism si ergonomia piciorului

✔️ Pielea nu transpira

✔️ Gasesti incluse branduri cunoscute : Maap, Rapha, Specialized, etc.

👉 Vezi aici cum arata setul :

Care sunt perechile de sosete care iti plac cel mai mult din video ? Le poti alege mai jos.

👉 Comanda setul tau de 6 sosete de aici: https://forms.gle/Rj7piQ6nuftdbGtp9

#Cutiacusosetepentruciclism

Un interviu cu Ciprian Mada dupa primul sezon pe 29-er :

„Povestea mea din ultimii 10 ani în sportul cu pedale e lungă si hilară.

Sunt din categoria celor care au pedalat de când se știu, având tot felul de biciclete. De asemenea, eram din categoria celor care considerau ca bicicleta e aceeași indiferent de mărime, echipare sau numele care e inscripționat pe cadru; asta până cand nu m-am urcat pe o bicicleta cu un nume sonor echipata cu alte nume sonore si am constatat ca tot ce stiam pana atunci era complet greșit.

Indiferent de pregătirea fizica sau de rolul pe care îl are bicicleta in viața ta, totul este mai ușor când, bicicleta pe care o ai, nu este una de duzină.

Plăcerea de a face mișcare este data de efortul depus, care este mai mic atunci când rulmenții, lagărele, rotițele, lanțul, deraioarele si toate mecanismele ce alcătuiesc bicicleta, colaborează bine si nu se împotrivesc una celeilalte.

Ani de zile am pedalat pe o bicicleta „de duzină”, cu roți de 26″, cu echipare Shimano „entry level”. În timpul primului concurs la care am participat, am constatat că ceva nu fac bine. Pe urcări și chiar pe plat, treceau unii concurenți pe lângă mine, fără să pară că fac efort prea mare. Eram destul de în formă și singurul lucru ce nu-l făceam bine, era faptul ca eram „rider” pe o bicicletă care avea altă menire.

Așa am ajuns sa-mi iau prima bicicletă (la mana a doua) cu nume sonor și echipare de ultimul răcnet, dar tot cu roti de 26″. Avea să-mi fie „fidelă” la bine si la greu 5 ani, pană când i-am îndoit superba furcă Marzzochi Bomber. Oricum deja încolțise gândul de a o pensiona și a trece la un 29-er.

Povestisem cu multă lume, dar Sergiu Paraschivu cu care mă antrenam deja de 2 ani, îmi tot spunea să nu o schimb, atât timp cât mă simt bine pe ea.

Giocamp-ul din toamna anului 2020 a coincis cu momentul in care „scumpa” mea de 26″ era grav accidentată si nu aveam cu ce participa la eveniment. Atunci am urcat prima data pe un 29-er… de împrumut. A fost momentul potrivit, putând compara cum se comportă un 29-er (pe traseele dificile de la Brebu Nou) versus 26″.

1. Ce diferente ai observat tu fata de 26?

La prima vedere diferența cea mai mare e din punct de vedere al stabilității. Te face să simți că, nu poți sa părăsești „cocpitul” peste ghidon, … deși am reușit la un moment dat 😊,  bineînțeles neplanificat. A doua observație, e ușurința cu care poți aborda denivelările și obstacolele pe care roata de 26″ nu le putea trece, fără un efort din partea mea.

Un alt aspect pe care inițial l-am pus la categoria minusuri, ar fi faptul că la început, pe pantele foarte abrupte nu reușeam să urc cu 29-er-ul deși cu 26″ urcam. Acest minus a dispărut după ce am învățat să mut centrul de greutate acolo unde trebuie.

2. Cum s-a modificat perceptia ta, adică ce credeai înainte de 29 si ce crezi acum după 1 an? E la fel cum credeai înainte să ai?

Tot ceea ce credeam înainte despre un 29-er era adevărat. Toate deducțiile și calculele bazate pe matematică, fizică și logică 😁 făcute în legătură cu ce ar fi mai bun la un 29-er, erau adevărate. Mi-era frică de faptul că fiind mai mari rotile și implicit mai lungă bicicleta, virajele vor fi mai greu abordabile. FALS. M-am obișnuit repede și cu acest aspect.

3. Ce plusuri sunt?

Fiind mai înaltă … vezi mai departe :-))

• Stabilitate mai mare pe coborâri sau urcări abrupte;
• Randament mai bun pe urcări, la rapoarte identice comparativ cu 26″
• Viteza mai mare datorită roților mai mari
• Abordarea ușoară a denivelărilor, rock garden-urilor, șanțurilor, etc. față de roata de 26″

4. Ce minusuri?

Care minusuri?

Până te obișnuiești cu dimensiunile, direcția si manevrabilitatea este mai greoaie în curbe.

5. Ai mai trece inapoi pe 26?

26″ It’stime to say goodbye,… and  never come back :-))

6. Crezi că ești mai performant pe 29?

Cu siguranță da!

7. Pe care bicicletă te simți mai in siguranta? 26 sau 29?

Cum spuneai tu Sergiu, dacă te simți bine pe bicicletă nu o schimba, deoarece acest „simți bine” spune multe, în special și cel mai important, spune că te simți în siguranță. După un an de la „upgrade”, pot spune ca mă simt mai în siguranță pe 29-er.

Cu siguranță băieții și (de ce nu) fetele din categoria elite, sunt mai în măsura să răspundă la aceste întrebări, dar m-am simțit onorat să răspund la întrebările de mai sus, eu fiind în categoria amatorilor 🙂 ”

 

 

Despre Canyon lux

Canyon Lux este una din cele mai dorite biciclete la momentul actual. Peste tot auzim de Canyon Lux. Unii dintre sportivi şi-au şi permis unul ( pentru că preţul nu este unul accesibil oricui ), aşadar în acest articol aş dori să îţi prezint părerea unuia dintre „norocoşii” care s-a bucurat în acest sezon de experienţa de a pedala pe mult râvnitul Canyon LUX.

Haide să vedem ce ne spune Ştefan Baiceanu:

În 2019 când cei de la Canyon au lansat modelul Lux cf 9.0 race limited, ceea ce a coincis şi cu apariţia axs de la Sram(cel de 12 viteze) a fost uau. Am rămas cu gura căscată când am primit newsletter-ul şi imediat s-a implantat în cap ceva. Un vis mai exact. Un vis ce părea îndepărtat. Preţul era primul impediment: 7000 de euro. Sunt ceva bani. Pe vremea aceea eram după primul meu an ceva mai serios de competiţii, cu antrenamente haotice(lucru constatat mai târziu) cu o oarecare creştere de formă şi mă dădeam pe un exceed cf 6.0 pro race, o bicicletă faină pe care reuşisem să o aduc la 10.4 kg cu ceva modificări (costisitoare). În decembrie un foarte bun amic al meu îşi achiziţionează varianta lux slx cf 9.0 race (fără limited ) cu shimano, un pic mai ieftină şi visul a devenit şi mai adânc implantat în creier. Vine 2020, pandemia, încep antrenamentele serioase însă concursuri puţine, creşte forma generală pe bicicletă însă sezonul trece repede şi fără prea multe evenimente că deh: restricţii. În toamnă când canyon avea obiceiul să umple outlet-ul de biciclete hop apare ocazia: fix mărimea mea, slightly used şi cu 1200 euro reducere. Am făcut achiziţia în 5 minute fără să cântăresc prea bine. Şi după o săptămână a venit. Am fugit de la serviciu, am asamblat-o şi pe seară am ieşit un pic afară. Prima senzaţie când m-am aşezat pe ea a fost uau! .

Dar un Uau din ăla mare cu un zâmbet pe buze: era atât de moale, de uşoară (10,2 kg cu pedale, suporţi şi cu dropperul înlocuit cu o tijă de carbon usoara-asta după vreo două săptămâni). Sunetul Axs care se auzea la fiecare schimbare era şi încă este de neegalat.

A venit iarna, iar bicicleta a stat mai mult decât a mers dar odată cu sezonul 2021 a ieşit la treabă. Şi da face treabă. E o adevărată race machine, manevrabilă în multe condiţii, iar pe coborâri îţi dă curaj, mult curaj, te simţi bine ai încredere în ea. Roţile uşoare din carbon reynolds se simt pe urcări şi ai spor. La turele lungi este foarte comodă, ajungi mult mai puţin obosit la finish(în special dacă ai mult de coborât său mult de alergat pe denivelări). Se simt componentele de calitate de pe ea (furca), se simte articulaţia pe spate, cadrul e stiff, poziţia uşor agresivă ce să mai: un vis împlinit. Totuşi poate am visat prea mult. E o bicicletă, o bicicletă mult peste nivelul meu indiferent că vorbim de antrenamente sau competiţii. E clar că ajută mult în orice situaţie, dar e o bicicletă de top, e adevărat. La fel de adevărat e că e şi foarte scumpă, cu componente scumpe care sun la fel de scump de întreţinut/înlocuit. Cred că este o bicicletă ce se adresează unui ciclist de nivel înalt care poate să o pună în valoare. Un ciclist care poate duce un concurs de 70 km cu 3000 m diferenţă. Acolo da, o pui în valoare.

Upside din toate punctele de vedere e o bicicletă faină la deal, la vale mai ales, schimbă perfect şi dacă este un aspect ce te interesează, este acesta:

întoarce priviri!

Două minusuri i-aş pune în cârcă: preţul şi triunghiul articulaţiei spate care se simte un pic greu în comparaţie cu un hardtail(pe urcări)

Face banii? Face dacă îi ai şi dacă eşti la un nivel înalt da face cu siguranţă. După un sezon pe ea sunt încântat(deşi cochetez cu ideea unui hardtail pe care probabil îl voi achiziţiona în viitor) şi pe care cred că mă voi simţi mai bine.

Rămân la ideea ca un hardtail uşor te duce mai repede sus, pe cand un full suspension te duce mai repede jos, dar trebuie să ai şi skill pentru asta, ceea ce mie momentan îmi lipseşte. Poate de aici şi mica dezamăgire pe care mi-a creat-o, poate am aşteptat să compensez prin bicicletă lipsa curajului de a mă da la vale.

Acum după un sezon început cu stângul, cu o bicicletă nouă la care m-am adaptat greu(canyon lux), o bicicletă scumpă, mă declar mulţumit de ea şi aştept cu nerăbdare să prind o super ofertă la un hardtail exceed de la canyon. Şi apoi văd eu care se va vinde.

În concluzie dacă banii nu sunt o problemă şi/sau eşti la un nivel avansat în ciclism: da cumpără-ţi un full suspension de top. Te va ajuta în multe situaţii şi îl vei pune în valoare cu adevărat. Altfel, go ride your hardtail până ajungi sus sus în clasament.

Aceasta a fost experienta lui Stefan Baiceanu pe Canyon Lux 2021. Sunt tare curios cum va arata urmatorul model Canyon Lux 2022. Stay tunned !

Atunci cand vine vorba achizitiei unei noi biciclete, am o singura recomandare:

1. Stabileste-ti bugetul pe care vrei sa il aloci.

2. Stabileste bine si clar ce nevoi ai si care e bicicleta care satisface aceste nevoi.

Iar in final am o intrebare pentru tine,

Tu la ce bicicleta visezi ?

Weekendul de la Cozia MTB 2021 a fost sejurul perfect.

Anul acesta am inceput calendarul punand Cozia MTB ca obiectiv al sezonului. Imi era dor de traseul acesta, dupa 4 ani de cand am participat ultima oara. Ce ma atrage este faptul ca e cel mai greu traseu de 50 de km din tara la care am participat si se prezinta in felul urmator:

52 km cu 2337m diferenta de nivel.  Huge ! Asta zic si eu.

Intradevar sunt si cateva pushbikeuri pe traseu, pentru ca sa poti ajunge la asa diferenta, insa partea buna este ca la coborare nu te dai jos deloc. Si ce coborari ! Atata coborare pe poteca single trail nu am prea intalnit. Este efectiv un traseu deosebit, cum altfel sa fie in Parcul National Cozia ?

Din aceste considerente si datorita faptului ca in 2021 mi-am propus sa particip doar la competitiile care mi-au placut mult, astfel am revenit la startul competitiei Cozia Mtb. Pentru acest concurs m-am pregatit cat mi-a permis timpul de bine si cat am reusit in cei putin peste 2000 de km. Cred ca doar in primul an am pedalat atat de putin. Ultimele sezoane serioase cumulau cate 8000 km pe sezon. Cu toate acestea, m-am prezentat destul de bine in ziua concursului, iar dupa prima urcare eram in primul grup de 3 oameni alaturi de Paul si Romica Vestemean. Ritmul era bun. Sustinut, dar bun. Cumva toti stiam ca cei 2300m nu vor fi usor de urcat asa ca nu dadeam totul, dar suficient cat sa ne distantam.

Pe pushbikeuri aveam cu totii ceva mai mult chef de povestit. Ce sa si faci la 2km/h. 😀 Pana cand la un moment dat pe a 2-a coborare imi dau seama ca am ramas doar cu Romica. Amandoi aveam un ritm asemanator la vale si a fost destul de distractiv. La scurt timp pe o urcare scurta observ ca are ceva probleme cu lantul, parea ca nu a schimbat la timp si s-a incurcat putin pe pinioane. O las pentru un moment un pic lejer, un pic dezamagit ca s-a terminat distractia si acum sunt singur si ma astept sa revina pentru a continua. Insa nu vad niciun semn in spate, imi dau seama ca sunt in fruntea cursei si ca trebuie sa impun ritmul. Este un sentiment interesant care te cuprinde. A trecut ceva timp de ultima data cand l-am avut. (vreo 2 ani)

Iar de aici, mai precis km 25, continui singur pana la final. Insa aveam sa aflu ca e cale lunga si dureroasa pana acolo. La scurt timp apare o zona cu noroi lipicios si cu stupoare constat ca rotile nu se mai invart. FUck !! Se pare ca nu voi conduce cursa prea mult timp. Ma grabesc sa curat bicicleta cat pot astfel incat sa se invarta rotile in continuare si pornesc din nou, fara sa ma uit in spate.

Dupa acest episod, urmeaza ce crezi ? Visul oricarui ciclist:

crampele !

Nu putine, 3.

Pe rand. Le rezolv cumva din mers cu pumni, cu strans de muschi cu degetele prin echipament apoi cu alti pumni, pana cand a functionat. Bucuros si surprins continui mai departe. Vine o portiune scurta de asfalt unde trag un ochi in spate si nu vad pe nimeni. Dupa care vine a 3-a parte interesanta a competitiei. O urcare abrupta pe offroad unde am simtit din plin faptul ca pinionul meu cel mare nu mai era disponibil din cauza noroiului si alte cele. Iata-ma astfel cu un raport de 32 placa si 36 pinionul pe spate. Dupa ce tocmai reusisem eroic sa scap de crampe, aceasta veste a fost exact ce aveam nevoie 😀 cu 20 de km in fata pana la final.

Mi-am zis: „Acum ori pedalam, ori ne ia dracu’! ”

Si am reusit sa continui. M-am bucurat sa ma intalnesc cu oamenii de la traseul scurt si cu alergatorii de la 33 de km, care fie vorba intre noi deja erau pietoni. Asa rau imi parea de ei la vale cand vedeam cat de fain poate sa fie pe bicicleta si ma gandeam cat de neplacut trebuie sa fie pe jos.

La un moment dat a venit a 5-a urcare, care a durat si a durut. Nu se mai termina. O panta constanta si lunga de vreo 4-5 km. Pana si biciclistii de la traseul scurt, devenisera pietoni ca si alergatorii. Pe portiuni ma trezeam fiind singurul pe bicicleta, facand slalom si incercand sa imi pastrez concentrarea. Ma gandeam ca nu mai poate sa fie mult. „Ce sunt 15 km pentru mine daca as fi acasa la o tura lejera ? Imediat trebuie sa treaca.”

Trebuie sa recunosc ca aveam un gand constant in minte. „Hai sa ne castigam cursa! Dai inainte !” Am multe amintiri la Cozia, aceasta era a 5-a participare din care au fost 3 victorii la general pana acum.

Cumva simteam ca e concursul meu, cel putin unul de suflet. Caci altfel, este al organizatorilor Cozia Racing Team in frunte cu aceasta doamna deosebita pe numele Dora Minodora:

La un moment dat au inceput ultimele coborari care sunt un deliciu pentru orice ciclist pasionat. Poteci prin padure, cu tot felul de portiuni tehnice sau de viteza, uneori chiar direct prin ceata fara frane. Imi doream doar sa fiu atent si sa nu fac vreo greseala chiar acum. In acelasi timp eram recunoscator ca a decurs totul bine pana acolo, iar cand am intrat in ultimul km nu mi-a venit sa cred ca e posibil asa ceva:

Sa iti propui, sa iti doresti si sa reusesti !

O noua victorie pentru mine la general pe traseul lung de la Cozia, pe care il consider cel mai greu traseu pe distanta medie 50 de km, din tara. As adauga si unul dintre cele mai frumoase. Motiv pentru care am revenit.

La final dupa ce am trecut linia de finish si am ramas doar eu cu mine, pentru prima oara am plans de bucurie. Nu a vazut nimeni pentru ca am niste ochelari super misto de la Sprint Bike. Mi s-a mai intamplat cu alta ocazie sa plang de usurare ca s-a incheiat tot chinul, dar de data asta a fost pur si simplu de bucurie. Mi se parea fascinant sa poti sa iti doresti ceva, sa te pregatesti si sa reusesti exact cum ti-ai dorit cateva luni mai tarziu.

Inca o data si acest concurs mi-a amintit care este cel mai mare castig in ciclism:

• oamenii

Cei pe care avem ocazia sa ii intalnim prin intermediul sportului. Bineinteles doar daca suntem deschisi sa vedem ceva mai mult decat niste cifre pe liste, ceasuri sau in clasamente.

Dincolo de faptul ca m-am bucurat sa ii revad dupa aproape 2 ani, dupa 5 ore pe drum, ajunsi la 11 noaptea pe o ploaie mocnita, am avut parte de cea mai calduroasa primire din partea familiei Nitoiu. N-am cuvinte. Ne leaga niste lucruri si amintiri incredibile. A fost de poveste tot timpul petrecut impreuna cu ei. Totodata impreuna cu Vlad, care a participat la traseul scurt, noi am reprezentat echipa Carcover Racing Team, la acest concurs.

Dupa concurs am mai ramas o noapte in compania lor, iar a 2-a zi am fost sa vedem Ocnele Mari, o salina in zona unde merita sa te plimbi prin subteran si sa o admiri. Dupa aceea am deschis premiile de la Cozia si am decis sa ne acordam timp. Astfel, am pornit pe urmele comorii din pachetul Heidi. Cred ca eram pe drumul cel bun aici:

Noi ne aflam de fapt pe Promenada de Cura, un traseu superb prin padure, pe marginea localitatii Caciulata, spre zona de start. Am fost de atatea ori la Cozia si nu am facut niciodata aceste lucruri atat de aproape. Inca nu am facut bai termale si nici nu am ajuns pe varful Cozia, semn ca vom mai reveni.

Sejurul s-a incheiat cu o plimbare in Sibiu si un popas la prietenii din Caransebes, familia Parvu.

Astfel, va incurajez sa participati la concursuri, sa fiti deschisi sa cunoasteti oameni, sa cautati locuri de vazut si de facut pe drum, sa mancati bunataturile locului si sa va creati o experienta cat mai bogata. Deoarece acestea sunt cele cu care ramanem de fapt. Premiile le bem cu prietenii si ciocolatele le impartim cu cei dragi.

Pe data viitoare,

 

 

 

 

Cauciucurile din acest test le gasesti aici:

https://sprint-bike.ro/shop/anvelope-29/270474-anvelopa-pliabila-continental-cross-king-protection-55-622-4019238798043.html?search_query=cross+king&results=187

Dupa ce am folosit timp de 5 ani cauciucurile originale de pe bicicleta pana cand cel de pe spate a devenit slick si deja ma simteam in pericol la vale, am decis ca e timpul pentru un set nou si am ales modelul Continental Cross King.

Prima bicicleta de concurs a venit cu Continental Race King si de atunci am fost indragostit de acel model de cauciucuri. Mai multe sezoane la rand le-am folosit, apoi am cumparat acelasi model si tot asa din 2009 pana in 2013.

2021 ma gaseste pe noul model de la Continental si anume Cross King.

Personal mi se pare o combinatie intre Race King si X-King, ceea ce se traduce in rapiditatea modelului Race King si agresivitatea lui X-King. Adica, ceea ce s-ar putea sa fie combinatia ideala.

Inca din primele zile l-am scos la teste si vezi aici cum a iesit prima competitie:

Cu Cross King la Herneacova XCO

Dupa care le-am luat la dans pe cele mai grele urcari pe care le stiam din zona si pe care nu am reusit niciodata sa le urc datorita aderentei slabe pe care o aveam cu celalalte cauciucuri, iar ceea ce a urmat m-a lasat cu o satisfactie imensa:

1. Am reusit sa urc pe cea mai abrupta panta pe care am urcat vreodata:

2. Dupa care am fost pe traseul de la Banat Marathon, unde am abordat cea mai grea sectiune din urcarea pe Semenic si am reusit sa urc. Doar Daniel Crista a urcat acolo pe bicicleta pana acum.

3. Dupa care am luat la rand toate urcarile grele din zona si stii ce a rezultat ?

( vezi procentele urcarilor 😉 )

Aderenta buna rezulta in urcari facute pe bicicleta si uneori chiar KOM-uri.

In plus de asta, am inceput SA SIMT aderenta: pe santuri cu pietris, pe coborari pe radacini, in curbe cu nisip. Cauciucurile astea efectiv se agata de teren atunci cand e nevoie.

In plus de asta am parcurs 9 zile consecutive de antrenamente pe bicicleta cu camera (fara lichid, fara tubeless) fara sa fac o pana. In acest timp am parcurs 450 de km cu 10.000 m diferenta de nivel pe toate tipurile de drumuri in Banatul Montan, in Padis, etc.  Toate acestea au fost posibile datorita proprietatilor pe care le au aceste cauciucuri:

 Tubeless Ready

 Protectie laterala ( recomand 180 TPI )

 Black Chilli compound inseamna cea mai buna calitate a materialelor folosite de Continental la cauciucurile lor

A trecut o luna de zile de cand le folosesc si ma neclar foarte multumit de ele. Urmeaza sa scriu o recenzie si dupa 1 an de folosire.

Aceste cauciucuri le poti gasi aici:

https://sprint-bike.ro/shop/anvelope-29/270474-anvelopa-pliabila-continental-cross-king-protection-55-622-4019238798043.html?search_query=cross+king&results=187

 

De aproape 2 ani ma bucur sa fiu unul dintre sportivii care folosesc Garmin Edge 830 si in acest articol vreau sa iti spun de ce simt asta si care sunt 10 lucruri pe care le iubesc la Garmin Edge 830 :

 Poti comanda Garminul tau de aici si sa incepi sa te distrezi cu el:

https://www.trisport.ro/index.php?route=product/search&search=830

1.  Bateria tine mai mult decat orice alt dispozitiv electronic pe care il am. (TESTAT)

L-am incarcat 100% si am inceput sa il folosesc, dupa care a durat o saptamana pana cand s-a descarcat, vezi video aici:

2. Virtual partner.

Una dintre cele mai cool optiuni pe care le ofera Garmin, este functia de antrenor virtual pe care o ai in care te bati cu timpul tau de pe un anumit traseu. Poate fi foarte interesant si util chestia asta. Strava, kom-uri, iti spune ceva ? 😀

3. Grafice color

Urmatoarea cea mai misto abilitate pe care o are Garmin Edge 830 este sa iti arate graficul traseului COLOR :O Adica vezi ce urcari urmeaza, cate sunt, cat de lungi si cel mai important cat de dificile, pe culori. Unde ai mai vazut asa ceva ? Parca ai juca cu coduri.

4. Alarma la bicicleta

Un feature nou este ca poti seta alarma la bicicleta ta si primesti mesaj pe telefon cand aceasta este atinsa sau se misca. How cool ?

Vezi video aici:

5. Sincronizare cu planuri de antrenament

Daca esti un sportiv care ia in serios destul de mult pregatirea sportiva, atunci iti va placea super mult ca iti poti organiza un calendar cu antrenamente in Garmin Connect care este sincronizat direct cu Garmin Edge 830. Ceea ce se traduce in organizare mai buna, in claritate in ceea ce faci si implicit in performanta. Ai astfel un antrenor cu tine care iti spune exact ce trebuie sa faci si unde esti cu puls, cadenta, timp, etc.

6. Upload automat cand intri in casa

Imi aduc aminte cand aveam Garmin Edge 810 si pentru ca sa pun antrenamentele pe strava era nevoie sa il conectez printr-un cablu ca apoi sa se sincronizeze, un lucru nu foarte dificil, dar cu Garmin Edge 830 este de ajuns doar sa inchei tura, iar cand gaseste wifi urca singur antrenamentul pe strava.

7. Atentionare hidratare si alimentare

Odata inceput un antrenament, Garmin Edge 830 incepe sa aibe grija de tine ca o mama buna si te atentioneaza cand trebuie sa bei apa, cand trebuie sa mananci, bineinteles in functie de trasaturile tale (Kg, inaltime, performante, etc)

Iar la final, ghici ce ? Iti spune si cat trebuie sa te odihnesti.

Ba ej nebun ?! 😀

8. Atentie curba periculoasa.

Mare mi-a fost mirarea cand in timpul unui antrenament pe sosea, in timp ce coboram cu viteza pe o coborare sa aud o notificare pe Garmin, iar cand arunc un ochi observ ca scrie „Atentie urmeaza curba periculoasa” si intradevar urma o curba stransa. Norocul meu a fost ca ma aflam pe un traseu foarte bine cunoscut, insa intr-un loc nou aceasta functie te poate salva de o cazatura serioasa.

9. Te descurci oriunde cu el – GPS

Imi aduc aminte acum 2 ani cand am fost in Croatia intr-o excursie, iar la un moment dat am pus garminul si am inceput sa pedalam dupa harta din el, fara track gps, doar dupa harta normala. Astfel am reusit sa parcurgem un frumos traseu de 50 km in apropierea lacurilor Plitvice. Cat de tare e asta ?

In plus de acest mod, atunci cand ai track gps, este o placere sa pedalezi prin locuri noi. Ceasul te avertizeaza sonor de fiecare data cand te departezi de traseul propus, cand urmeaza sa virezi in intersectii, vezi cati km mai sunt din traseu si multe altele.

10. Phone connection

La un moment dat, in timp ce pedalam aud ca imi suna telefonul la spate in buzunar, iar in acelasi timp primesc notificare pe Garmin unde vad de la cine primesc apel. Apoi am vazut cine mi-a scris pe Skype sau cine mi-a trimis SMS. Whaaaat ? Ce alt ciclocomputer face asta ?

11. Sunt mult mai multe lucruri de apreciat la acest dispozitiv desenat de Garmin in cel mai frumos design de pana acum, ergonomic si foarte placut mainii omului, pe care probabil inca nu le-am descoperit. Asadar, trebuie sa ne mai scolim ca sa il folosim la adevaratul sau potential. Sunt efectiv o multime de functii, de optiuni si de moduri in care poti profita de aceasta jucarie.

Tie ce iti place cel mai mult la Garmin ?

In articolul de astazi mi-am propus sa vin in intampinarea ta cu 5 raspunsuri la intrebarea din titlu. Chiar asa, cu cine putem sa ne antrenam pe bicicleta in Romania ? Si totodata sa disecam putin atat intrebarea cat si raspunsurile, precum si logiga din spatele nevoilor.

Prima intrebare:

• Avem nevoie de antrenor ?

Cand DA si cand NU ?

DA –  atunci cand vrei sa fii mai bun pe bicicleta, cand simti ca vrei mai mult de la bicicleta, vrei sa nu simti ca ai dat banii degeaba pe ea, doar ca sa fii mediocru.

NU – atunci cand nu ai ambitii si cand doar faptul ca pedalezi este suficient pentru tine. Daca ajungi la competitii si inchei cu bine, este un motiv suficient sa deschizi o sampanie. Performanta nu este de dorit pentru toti, doar pentru cei care si-o doresc.

Haide sa revenim la primul raspuns.

• De ce avem nevoie de antrenor ? 

Mie imi place sa spun ca un mentor/coach este cel care aprinde becul in incaperea in care te afli si vezi clar de unde vi si unde te indrepti, altfel fara el te descurci de unul singur bajbaind in intuneric. Sa ma contraziceti daca e altfel ! Eu asa am simtit de fiecare data cand am avut mentor. In plus, banii pe care ii aloci ii amortizezi sigur de pe urma sfaturilor sau chiar de la prima discutie cu el.

Alt motiv este pentru ca daca dam cateva mii de euro pe biciclete, ar fi de bun augur sa invatam ce sa facem cu ele, pentru ca reprezinta doar 10% din performanta, precum a concluziat campionul european:

Ok, am inteles cand avem nevoie sa invatam, de ce si de ce ar fi pacat. Pentru ca ne-am trezi cu echipament de top si scump, uitandu-ne la el fara manual de utilizare. La urma urmei, e cel mai usor doar sa bagi mana in buzunar pentru o bicicleta, decat sa dedici energie si efort ca sa lucrezi la tine.

In mod normal intr-o echipa exista un antrenor, dar nu neaparat. Totusi exista mai multe optiuni si pentru cei care nu se afla intr-o echipa, dar isi doresc totusi sa progreseze.

Inainte sa iti prezint optiunile, e bine sa ne gandim ce ne dorim ? In functie de raspuns, stim pe cine sa alegem. Mereu am spus ca este important PE CINE asculti. Asculta oamenii care au reusit deja ceea ce iti doresti. Defineste bine nivelul la care vrei sa fii, ca sa stii pe cine sa alegi pentru a nu ajunge sa te chinui mai mult decat vrei.

Cum ar suna raspunsul la intrebarea „ce imi doresc pe bicicleta?”

• sa imi cresc performantele pentru satisfactia mea personala, sa ma bucur mai mult de acest sport.
• sa fiu in prima jumatate la un concurs
• sa fiu in top 10 la un concurs
• sa reusesc sa obtin podiumul la un concurs
• sa fiu campion national
• sa fiu la cel mai inalt nivel din lume

Exista oameni de la care poti invata pentru fiecare din aceste nivele.

Apoi este important sa iti raspunzi la intrebarea cat sunt dispus sa investesc pentru a evolua ? Costurile pentru un program de antrenament variaza de la 100 lei la 200 Euro.

• Odata stabilite aceste lucruri pentru tine, mergem mai departe, ce optiuni avem ?

1. Primul dintre ei si cel mai aproape de mine este Daniel Crista, actualul campion national la sosea.  Astfel daca ai planuri cu rezultate importante in disciplina de ciclism pe sosea, iti recomand sa il contactezi aici:

https://www.facebook.com/crista.daniel.3

2. In al doilea rand ajungem din nou la un campion national la marathon de data aceasta si e vorba de Robert Dobai J, care iti poate arata cum sta treaba pe MTB.

Vezi aici: https://thenorthquest.com/program-antrenament/

3. Razvan Juganaru

MTB Academy are in spate un alt campion national la mai multe discipline MTB Marathon, XCO, sosea, etc.

Vezi aici: http://www.mtbacademy.ro/

4. Ramanem in continuare la nivelul de Elite si vorbim despre Stan George care antreneaza mai multi sportivi chiar din categoria Elite.

Vezi aici detalii: https://www.instagram.com/wattzillacoaching/?fbclid=IwAR1salj1ZIG87Kjig2XSuE2UR8Tsi-WLQunMmT4FYeDekpcXzzHDPHFpKj0

5. Andrei Ianos

Un sportiv care a fost la nivel apropiat de Lucian Logigan, prin urmare omul stie ce face. Antreneaza si el, iar nivelul la care te poate duce cred ca este unul destul de ridicat.

Contacteaza-l pentru detalii: https://www.facebook.com/andrei.ianos

6. Marc Sandu

Destul de curand, din ultimii 5 ani, Marc Sandu pregateste si el sportivii din apropierea Bucurestiului si sunt convins ca experienta lui din domeniul Moto si Ciclism iti poate aduce un plus.

Vezi detalii aici: http://marcsandu.ro/

7. Giocoach – programul complet de antrenament pentru biciclistii amatori.

Daca nivelul Elite e prea mult pentru tine, alege sa te antrenezi cu un campion national la categoria amatori. In acest program dedicat si-au crescut performantele pana acum peste 100 de sportivi.

Afla totul despre program aici: https://giolive.ro/giocoach/

Dupa ce ai stabilit bugetul si ai in fata aceste optiuni vreau sa iti mai spun ca este important sa observi cu cine rezonezi cel mai tare, cine e pe gustul tau, cu cine simti ca ai colabora bine si asa sa alegi, pentru ca este important si modul cum te simti in aceasta relatie coach-sportiv.

Il cunosti personal ?

A reusit ceea ce iti doresti tu ?

Simti o simpatie pentru el ?

Ai auzit de oameni care au avut rezultate cu el ?

Cum e atmosfera cu el ?

Bineinteles sunt mai multe optiuni dintre care poti alege, nici eu nu le stiu pe toate. Insa ii cunosc personal pe acesti oamenii de mult timp si  am incredere sa ii recomand.

Totodata daca exista un sportiv a carui performante le admiri, nu ezita sa ii scrii si sunt convins ca isi va face timp cu cateva sfaturi pentru tine.

Sa ne bucuram de bicicleta cat mai in forma si mai eficient !

Astazi trebuia sa vorbesc despre altceva, insa am un subiect tare de tot.

O sa iti placa.

Astazi am ales sa iti spun 2 povesti, prima dintre ele este despre bunica mea, pentru ca astazi ar fi trebuit sa implineasca 84 de ani. Astazi ar fi fost ziua ei.

Ea este modelul meu din titlu. De ce ? Pentru ca a crescut singura pe lume. Mama ei a murit la nastere, iar tatal ei alcolic nu a stiut sa o creasca astfel ea a crescut prin vecini. A avut o viata grea precum nu ne putem imagina noi si cu toate acestea, a reusit sa ajunga la 79 de ani, sa aiba 5 copii sanatosi si 5 nepoti.

Am fost cel mai apropiat de ea. A avut grija de mine cand am fost mic, m-a invatat sa ma rog, mereu mi-a spus sa umblu curat, bunicul m-a invatat sa joc sah, iar mereu cand plecam de la ea avea o vorba buna de drum, de intelepciune si de buna purtare.

Pe bunica nu am auzit-o o data sa injure, nu i-a placut sa fie datoare niciodata si era o fire ardeleneasca care mereu te binedispunea. Putine probleme erau serioase pentru ea, nu exista ceva sa nu poata descoase.  Cand eram mic arunca cu ghemurile dupa mine (jucam prinsa in camera). Se juca destul de mult cu mine si cred ca e persoana care m-a iubit cel mai mult. Apoi radeam mult cu ea, era o fire completa. Cel mai des imi povestea cat de mult a muncit de cand a fost mica, cu animalele si tot ce trebuia facut pentru ele, apoi curatenia in oras, apoi la cati oameni a dat de mancare la cantina si cum l-a cunoscut pe bunicul acolo.

S-ar putea scrie o carte despre povestea ei.

Cel mai mult mi-a placut la ea modul de a fi, vorba potrivita in fiecare moment, credinta in Dumnezeu necontenita, bunatatea chiar si fata de straini. Din acest motiv am o parere foarte buna despre ardeleni.