Cum ii influenteaza pe amatori noile categorii de concurs stabilite de Federatia Romana de Ciclism.

categorii de concurs

Recent, Federatia Romana de Ciclism a anuntat noi categorii de concurs in regulamentul FRC, articolul oficial aici : Modificare categorii

Inainte de a spune orice, vreau sa mentionez ca nu ma simt afectat de noile categorii de concurs, insa cunosc mai multi oameni pe care cred ca nu ii incurajeaza aceasta decizie, ei sunt motivul pentru care formulez aceasta opinie.

Pe scurt, reies urmatoarele noutati pentru 2018:

  • nu mai exista categoria dedicata juniorilor amatori, decat cadeti (legitimati) si juniori (legitimati)
  • toate categoriile de varsta amatori vor concura in calendarul FRC intr-o singura categorie : Amatori OPEN.
  • apar categoriile legitimate:
    • Master 1 ( 30-39 ani )
    • Master 2 ( 40-49 ani )
    • Master 3 ( 50+ )

In aceste categorii de Master vor fi obligati sa se inscrie toti fostii Elite.

Categoriile de Elite si U23, raman la fel.

Ce parere ai pana aici ? 🙂

Din punctul meu de vedere, din aceasta schimbare rezulta 2 lucruri:

1. Performanta. 

Care este si unul din motivele pentru care au implementat aceste categorii de concurs. In sensul ca, acum este putin mai clar cine face ciclism serios si cine e doar amator si nu are pretentii.

2. Partea negativa

Faptul ca 70-80% dintre oamenii care vin la concursuri sunt neglijati, iar aceasta decizie cred ca ii va descuraja sa mai participe la competitiile din acest calendar.

De ce ?

Sa luam 2 exemple:

Primul exemplu este al unui om la 35 de ani, cu job 5 zile pe saptamana, familie  si cu aspiratii in ciclism, care se antreneaza in restul timpului cat poate el de serios si cand isi permite, de 3-4 ori pe saptamana. Motivatia lui de a merge la concursuri este ca daca este serios si se pregateste, ar putea fi pe podium. In perioadele lui bune obtine un loc 2-3, la cate un concurs. Este amator, s-a apucat de acest sport de curand si ii place, stim cu totii de ce 🙂 Participa la concursuri, la fel ca si noi toti, pentru ca exista sansa sa castige. Competitia are scopul de a tinti spre locul 1. Desi este greu, iar adversarii numerosi, speranta e acolo pentru el.

Dupa noul regulament, orice vis al lui de vreun podium vreodata s-a dus.  Cunosc multi oameni in aceasta situatie, care se antreneaza frecvent, deci cat de cat serios pentru un amator. Nu exista unul sa nu isi doreasca sa fie pe podium. Iar acum, prietenul nostru din exemplu, din 4-5 adversari pe care ii avea in vizor, are acum cateva sute. Ce sanse are ? Ce motivatie sa mai pedaleze el 3-4 zile pe sapt, 9-10 luni pe an?

Daca anul trecut dupa un concurs pentru care a facut sacrificii, se intorcea acasa si ii spunea sotiei:

„-A fost un concurs reusit, am terminat pe 5 la doar 2 minute de locul 3. Data viitoare cred ca ma intorc cu o medalie”.

Acum dialogul va suna ceva de genul: „-A fost bine. Am terminat pe 36.”

FRC, ar veni si ar spune: Sa se inscrie la Master 1 (30-39 ani), daca e asa serios si vrea podium.

Ok, am mentionat ca el are job, familie, etc. Ciclismul este oricum un sport costisitor, e mai bine sa nu ne amintim. 🙂 Sunt oameni care nu vin la concursurile importante din lipsa de fonduri. O cazare, o inscriere, 1-2-3 mese, un drum pana la Cluj sau Sibiu, costa. Cand ai un calendar modest totusi de 10-15 concursuri, vorbim de niste costuri serioase deja. Echipamentul, nu mai vorbim. Ideea e ca sportivii amatori nu dau pe afara de bani. Exista concursuri unde castigatorul la general nu castiga indeajuns incat sa recupereze cheltuiala doar cu acel concurs. ( Nu dam exemple )

Ce varianta ii ofera FRC ? Master 1 ! Hai sa vedem…

Pai ce sa vedem… decat si mai multe costuri decat avea deja prietenul nostru amator:

in primul an 500 lei (afiliere club la federatie)+500 lei (taxa anuală membri afiliati) + 70(taxa licența master) + 100 lei ( asigurare medicala ) = la un club de 5 oameni vine un total de 370lei de persoana sau 1350 lei/club -> in buzunar la FRC, anual ce-i drept.

Apoi de anul viitor câte 850lei/club in fiecare an, cifrele sunt extrase de aici: Taxe FRC

Acestea sunt cele 2 optiuni pentru prietenul nostru. Prima optiune Amatori OPEN care il motiveaza, dar sa se apuce de cricket nu de ciclism, iar a 2-a din sarac si mai sarac.

Al doilea exemplu este al unui junior de 14 ani, asa cum eram si eu cand m-am apucat de ciclism si nu imi permiteam nici o inscriere de 50 de lei la un concurs, cu atat mai putin un echipament complet. Ce variante are acesta ? Pai nu are nicio varianta de fapt, ca are 14 ani, categoria de cadeti incepe de la 15 ani. Asadar, voi lua un exemplu de 15 ani ca sa fie bine, sa nu fie rau 🙂 La 15 ani, juniorul are o singura optiune:

  • cadet legitimat

Adica ? Pai aceeasi discutie de mai sus de 400 de lei anual. Practic, faci cum faci, vrei podium ? Baga mana in buzunar! De fapt, juniorii sunt obligati sa bage mana in buzunar din start, ei nu au optiuni.

Un alt motiv al FRC pentru aceasta schimbare, este ca odata cu aceste categorii de concurs, fostii sportivi Elite nu vor mai putea participa alaturi de amatori, fiind obligati sa se inscrie la master. Spun ei ca s-ar elimina eterna discutie si nemultumire: profesionist vs amator care participau impreuna. O chestie buna, dar degeaba daca acum ii pui pe toti amatorii la un loc si cred ca sute de amatori pe care ii bagi intr-o singura  categorie sunt mai importanti decat 3-4 fosti Elite care participa la amatori.

De ce categoria asta Amatori Open ? FRC spune ca, ciclistii care fac acest sport doar de placere pot fi incadrati intr-o singura categorie, ei neavand pretentii. Daca au pretentii sa se legitimeze.

Pai sa ne plimbam cu bicicleta si sa mancam banane, nu putem face asta si acasa ?

Una peste alta, ce deduc eu din toata treaba aceasta cu noile categorii ?

Ca la FRC vor ajunge si mai multi bani, de la sportivi, cluburi si organizatori, care toti cotizeaza sa fie afiliati. Ceea ce e un lucru bun in teorie, insa sa vedem daca se intorc in vreun fel inapoi spre sportivi acesti banuti. Adica daca dupa o cupa nationala de 5 etape, castigatorii sunt recompensati cu ceva mai mult decat o medalie din partea FRC, pentru tot acest efort nu doar fizic, ci si financiar.

Pe principiul, cere-cere, dar ce oferi ? FRC nu prea spune ce ofera, decat liste de preturi.

  • esti fost Elite -> la Master cu tine obligatoriu – deci obligatoriu taxa
  • esti junior -> nu ne intereseaza daca inca nu stii cu ce se mananca ciclismul, la cadeti sau juniori cu tine obligatoriu – deci obligatoriu taxa
  • amator si ai pretentii ? -> Master – banii jos, ochii la usa !

Ce beneficii ai de pe urma acestei taxe ?

Pui prea multe intrebari ! 😀

Sa nu exageram totusi, te alegi cu o asigurare medicala si analize la zi. Daca mai este si altceva pe langa aceasta, atunci cu acel lucru ar fi trebuit sa inceapa FRC articolul privind noile categorii.

Imi pare rau sa vad ca federatia neglijeaza total marea masa de amatori, acest procent de oameni de care cred ca depinde organizarea evenimentelor de ciclism si care sustin existenta ciclismului in Romania.

In felul acesta, datorita motivatiei scazute, vom vedea tot mai putini amatori la concursurile din calendarul FRC. Un lucru deloc de dorit, deoarece caramida primordiala cred ca sunt amatorii. Mai putini participanti la concursuri, mai putini sponsori -> mai putine premii. Totodata amatorii sunt cei care fac 90% din cumparaturile care se fac in magazinele de ciclism.

Ca sa avem o pozitie asupra acestei decizii, ne ramane sa ne intrebam simplu:

Noile categorii de concurs ii incurajeaza pe amatori sau nu ?

Desigur, satisfactia amatorilor nu este datoria FRC, ei se ocupa de organizare si performanta, dar cred ca totul este un ciclu si ca performanta este influentata de prezenta amatorilor.

Acum, situatia nu e chiar atat de neagra, caci aceste categorii se aplica doar in calendarul FRC, momentan. ( in sezonul 2018) Pe de alta parte, sunt destul de multe alte competitii in afara acestui calendar unde categoriile de concurs vor fi cele normale si unde accentul se pune pe bucuria participantilor ( Vezi Cozia Mtb sau Baru Mare de exemplu ).

Inchei pozitia mea cu optimism si am incredere totusi ca, una peste alta, aceasta schimbare va avea efecte pozitive pe care poate nu le vedem sau nu le intelegem acum. Am incredere ca aceasta implementare a noilor categorii de concurs, luata in urma discutiilor cu o multime de oameni importanti din ciclism, va fi o alegere buna si constructiva pentru ciclismul romanesc.

Ca o mica paranteza, cred ca un pas spre performanta nu este legitimarea si taxele, ci prezenta unor modele de ciclisti romani care traiesc mai bine decat un angajat la Lidl. Cand avem un Kelemen Arpad care dupa un sezon (2017) in care a castigat toate competitiile de mtb si cele mai importante titluri, castigurile sale financiare sunt in jur de doar 3000E, spre ce ii incurajam pe sportivi ?

Ok facem abonamente anuale, dar ce promitem sportivilor legitimati, Elite sau care se dedica 100% ?

 

Salomon este alaturi de mine si in 2018 !

Salomon

Sunt bucuros ca parteneriatul cu Salomon inceput in urma cu 3 ani, va continua si in sezonul 2018.

Daca prima piesa din echipament, au fost pantofii de alergare Salomon XA PRO 3d, de curand am mai adaugat 2 piese la echipament. In videoclipul urmator explic cum am ales modelul si de ce cred ca este cea mai buna alegere in cazul meu:

https://www.facebook.com/GioLiveee/videos/534962486651827/

Am folosit aceasta pereche de pantofi, in concursurile de alergare la care am participat, duathloane sau triathlon. Pe langa competitii ii folosesc si la antrenament in prima etapa de pregatire din planul meu de antrenament.

In 2018, am placerea sa mai adaug 2 piese foarte importante din echipamentul sportiv si anume pantaloni impermeabili si manusi de iarna.

De aceste 2 produse aveam foarte mare nevoie datorita faptului ca este primul sezon in care nu am mai facut pauza de iarna intre sezoane, practic m-am antrenat incontinuu. Un rol important si care m-a motivat mult sa ma antrenez in ianuarie, a fost Campionatul mondial de Winter triathlon la care am participat la finele lunii ianuarie. Iarna aceasta, trebuie sa recunoastem ca  vremea a fost destul de primitoare cu noi, cele mai scazute temperaturi fiind doar in aceasta saptamana cu 1 martie.

Prin urmare, stiind ca ma voi antrena 6 zile din 7 in lunile reci de Decembrie si Ianuarie, m-am gandit ca am nevoie de o pereche serioasa de manusi, cu care pot rezista 4 ore de antrenament la -2 grade. Astfel alegerea mea au fost manusile RS Warm de la Salomon.

Totodata, cum in timpul iernii mergem destul de des la munte pentru drumetii, ski, alergat, ski de tura si cum era o singura piesa care mai lipsea din echipamentul  complet de iarna, mi-am dorit o pereche de pantaloni impermeabili Salomon, iar modelul Wayfarer s-a dovedit a fi alegerea cea mai potrivita.

Salomon

De cand am primit manusile RS Warm, le folosesc la fiecare antrenament si este un confort radical mai mare cu ele. Dupa antrenamente indelungate, la 0 grade, inca imi pot simti degetele, iar uneori aveam mainile chiar calde.

Imi place sa privesc orice relatie pe care o am cu cei din jur, ca pe un vin care devine din ce in ce mai bun odata cu trecerea timpului. Astfel ma bucur sa continui aceasta colaborare care devine tot mai buna, alaturi de Salomon Romania ! Multumesc !

In urmatorul videoclip am placerea sa iti prezint fiecare element din acest echipament:

Iti doresc mult spor si energie in tot ceea ce faci !

Sa ne vedem sanatosi !

 

Sergiu.

 

[ Vocatia ] – Ar fi bine pentru tine sa iti adresezi intrebarea aceasta.

vocatia

Ideea acestui articol a aparut in urma cu aproximativ 10 ani, cand eram la inceputul liceului si incepeam sa imi adresez primele intrebari despre ce vreau sa fiu si sa fac in viata mea. Tocmai descoperisem cartea lui Pera Novacovici – Descopera-ti Vocatia, era printre primele carti de dezvoltare personala pe care le citisem.

Fast forward, am terminat liceul, am ales cea mai buna optiune la facultate la momentul respectiv pentru mine, am absolvit si am diploma de inginer constructor.

In continuare dupa toata aceasta experienta de viata, nu foarte mare, dar totusi e vorba de un deceniu, dupa ce am observat o multime de profesii si de oameni muncind in jurul meu raman cu o intrebare pe care mi-o adresez si te invit si pe tine sa te intrebi:

Ce vrei sa faci ? Care e vocatia ta ?

Partea buna este ca esti liber sa faci orice iti trece prin cap, dar chiar si asa din multimea de optiuni… ce alegere faci ?

Si aici vine partea interesanta, in ultimii 10 ani am observat oameni care:

  • sunt profesori, stau 8-10 ore la scoala, au un impact asupra studentilor, le dau lectii de viata, ii mediteaza sa treaca examene si unii fac o multime de bani din asta.
  • instructori de fitness care merg din cand in cand la sala, lucreaza ca antrenori personali si ajuta oamenii sa ajunga in cea mai buna forma fizica si poate si psihica.
  • manageri de firme care produc 400.000 $ pe luna.
  • stewardese care calatoresc in toata lumea, castiga 2000 E pe luna si sunt mai mult plecate, dar viziteaza lumea. Azi escala la Roma, maine la Stockholm (am scris corect?), saptamana viitoare in Dubai, Bali si tot asa.
  • oameni care au invatat ceva pe pielea lor si a durut sau nu, iar acum ii invata pe altii, vorbesc in public si tin cursuri, seminarii. Mereu imbracati la costum, mereu cu o vorba buna si impecabili.
  • „unii oameni sunt artisti si unii fac nasturi…” (Curious case of Benjamin Button)
  • instructori de dans, de pillates, de Zumba cu sali pline de gagici faine sau instructori de Cycling.
  • Scriitori care au ceva important de transmis oamenilor prin ceea ce scriu.
  • Mai sunt si administratori de bloc, oameni care iti tund gazonul, vanzatorii din Kaufland sau dintr-un magazin scump din mall de ceasuri sau de suveniruri.
  • Bucatari si maseuri.
  • Oameni care fac prajituri.
  • Jucatori de poker
  • Medici care salveaza vieti sub mana lor, dentisti, avocati care iti fac dreptate.
  • Sportivi care se antreneaza 6 zile pe saptamana cateva ore zilnic. Castiga medalii, calatoresc, dar sunt si momente al naibii de grele.
  • Oameni care fac filme, vloguri, reclame, fotografii pe bani.
  • Prezentatoare tv si modele.
  • Comercianti la diferite nivele.
  • Oameni care se dau cu parapanta.

Lista poate continua la infinit.

De fiecare data cand m-am gandit la o meserie din cele notate am observat pe cineva in acea pozitie, unele mi-au placut, altele nu. Absolut toate au parti bune si parti rele.

Ideea care rezuma ceea ce vreau sa spun prin acest articol suna in felul urmator:

Ai 16 ore pe zi cand esti treaz.

Cum vrei sa le petreci ?

Poti alege orice, iar daca tii cont de aceasta libertate, ce alegi ?

Ceea ce mi se pare un factor foarte important este ca odata ce ai ales ceva, este dificil sa iti schimbi alegerea. Daca alegi sa fii medic, nu mai poti fi si sportiv sau steward. Este una din cele mai importante alegeri in viata noastra pentru ca in unele cazuri decide cum vor arata urmatorii 10-20 de ani sau chiar toata viata.

Intrebarea cea mai importanta cand iti alegi meseria nu este :”De unde se castiga mai bine”, ea ar trebui sa fie : Ce vrei sa faci cu timpul tau cu adevarat?

Poate pentru o meserie esti platit cu 2000$ pe luna, dar sigur asta vrei sa faci? Sau exista altceva ce iti doresti mult mai mult si pentru care poate vei fi platit cu 400$ sau nici atat, dar nici nu conteaza pentru ca nu vrei sa treaca timpul si sa nu faci acel lucru, sa nu iti traiesti vocatia.

Ca sa rezum cumva:

Poti face mai multe lucruri pentru diferite sume de bani, de la 1 euro pana la infinit (milioane de euro), insa trebuie sa depui efortul necesar. Intrebarea cheie este: Care efort esti dispus sa il faci ? Ca sa fii actor la holywood este nevoie sa depui un anumit efort, sa fii fotbalist alt efort, sa fii ca si Mark Zuckerberg alt efort, sa fii fotograf, director de banca, sofer, mecanic, alte eforturi. Care dintre ele crezi ca ti se potrivesc ?

Marius Simion spunea: „Vocatia mea este sa fiu Marius Simion !”

Mi-a luat ceva timp sa inteleg ce dorea sa spuna Marius si am inteles, ca suntem fiinte unice, nu mai exista NIMENI in lume cu calitatile pe care le avem noi, prin urmare nu ne ramane decat sa fim noi, sa aflam cine suntem si ce avem de facut cu ceea ce am primit. Nimeni altcineva nu poate face in locul nostru ceea ce putem face noi. Avem un rol sacru, ca sa intelegi mai bine :

vocatia

M-as bucura daca dupa acest articol unii dintre voi se gandesc bine de tot la aceasta alegere. Poate isi dau seama ca isi doresc altceva decat urmaresc in momentul de fata. Poate realizeaza ca pot si ca vor ceva mai mult decat le promite scoala pe care o urmeaza sau parerile parintilor, prietenilor.

In cazul meu, cand aveam 5 ani, imi doream sa fiu avocat, dupa liceu ma indreptam spre Inginerie Civila, dupa alti 4 ani eram cu o diploma de inginer in brate si exact din acel moment m-am apucat sa fac cu totul altceva. Acum sunt sportiv full time, iar in restul timpului fac o multime de lucruri. Insa si acum ma intreb, ce vreau cel mai mult sa realizez in viata asta ? Ma intreb pentru ca exista sansa sa imi dau seama ca vreau ceva si mai interesant decat ceea ce fac acum. Ceva cu si mai mult sens pentru mine.

Alte intrebari care iti pot fi de folos sa aflii raspunsul la intrebarea: Care e vocatia ta ?

  • Ce activitate iti place atat de mult incat ai plati ca sa o faci ?
  • Sau ce iti place atat de mult sa faci incat daca ai fi platit sa nu o faci, nu ai accepta? pentru ca iti place prea mult.
  • Daca ar fi 100 de oameni in fata ta, pentru ce ai vrea sa iti multumeasca ?
  • Care este cel mai inalt nivel de succes la care poti sa visezi ca vei ajunge in viata asta ?
  • Daca in fiecare zi ar trebui sa pleci de acasa timp de 16 ore, unde te-ai duce si ce ai face ?
  • Peste 10 ani, ce vrei sa spui despre viata ta ? Am suma X de bani sau am vizitat X tari, X oameni salvati, viata a X persoane s-a imbunatatit multumita mie, am tinut X discursuri, AM sau SUNT ? Vrei sa ai, sa detii lucruri materiale sau vrei sa FII, sa experimentezi, sa traiesti experiente ? Intreb pentru ca nu poti fii Bill Gates si in acelasi timp sa calatoresti 5 ani prin lume intr-o rulota.

Remember: Where focus goes, energy flows !

Bineinteles, raspunsul poate consta in mai multe activitati. Timpul pe care vrei sa il aloci pentru fiecare si echlibrul dintre ele, tu le setezi.

In definitiv , ce experienta de viata vrei sa alegi ? Sa vindeci 1000 de oameni, sa te aplaude 1000 de oameni dupa un concert, sa participi la 1000 de competitii, sa hranesti 1000 de oameni, sa faci o aplicatie care sa fie folosita de 1000 de oameni, sa schimbi vietile celor care te urmaresc cu o idee dintr-un discurs pe care il spui in fata unei multimi. In ce mod vrei sa influentezi 1000 de oameni ?

Inspiratie !

S.

[Mindset change] – Cum discutam cu sponsorii ?

Cum discutam cu sponsorii

In articolul de astazi vreau sa acord atentie modului cum discutam cu sponsorii.

Pentru ca ciclismul in Romania sa inregistreze o crestere si o dezvoltare armonioasa de acum inainte, este nevoie sa atragem cat mai multi sponsori, cat mai multi parteneri si colaboratori alaturi de noi in acest drum.

Unul din visele mele este ca nivelul biciclistilor amatori sa fie cel putin la acelasi nivel ca si cel „de afara”, din celelalte tari din Europa la care ne gandim cu totii acum.

Un alt vis este ca in Romania sa fie mai multi biciclisti decat fotbalisti si tot mai multi oameni sa realizeze bucuria, beneficiile si frumusetea ciclismului.

Pentru toate acestea este nevoie de suport. Doar invatand sa obtinem acest suport putem indeplini cele de mai sus. Scriu acest articol deoarece consider ca este important ca fiecare biciclist cu aspiratii serioase e important sa stie cum discutam cu sponsorii. Multi dintre voi o faceti gresit dinainte ca macar sa incepeti discutia, pentru ca nu aveti gandirea potrivita.

Ceea ce urmeaza sa spun, nu este vreo smecherie sau un truc, sunt pur si simplu idei sanatoase care au ca scop bunastarea in orice domeniu. Nu imi apartin, le-am invatat din fiecare carte pe care am lecturat-o, din fiecare articol pe care l-am citit si din toate experientele mele.

  1. Primul lucru la care trebuie sa incepi sa te gandesti este sa oferi, in loc sa ceri. Aceasta idee schimba cu totul paradigma.
  2. Al doilea lucru este sa te gandesti, de ce ar alege cineva un parteneriat cu tine, decat cu altcineva. La urma urmei este vorba de teoria evolutionista a lui Darwin, care in limbaj simplu spune: Cel mai bun sa traiasca!
  3. Al treilea principiu si ultimul, l-am invatat in cele aproape 4 luni in America si suna in felul urmator:

Ofera-le ocazia sa spuna Da !

-DH.

Cu alte cuvinte, la ceremonia de premiere a celui mai bun vanzator din America in anul respectiv, in fata a mers un domn la care nu te-ai fi asteptat sa fie omul cu cele mai multe vanzari inregistrate. Era imbracat simplu, purta ochelari, iar la intrebarea „Care e secretul tau, cum faci sa vinzi atat de mult?” a raspuns:

  • Eu dau 100 de telefoane pe zi.

Aceasta se leaga cu punctul 3 de mai sus. In ultimii 10 ani, am vazut printre noi o multime de sportivi. Multi au renuntat, altii se plang ca au rezultate si nu ii vede nimeni si multi sunt prea ocupati sa spuna ca viata e grea si Jos PSD !

Cu cati parteneri au luat legatura ?

Ce ofera in afara de podiumuri ? In primul rand ofera ceva sau doar cer ?

La cati oameni le-au dat ocazia sa spuna Da ? 20 ? Ti se pare un numar suficient ? Recent am vorbit cu o prietena care activeaza in alt domeniu si mi-a comunicat ca a vorbit cu peste 100 de companii. Iar prietenul nostru, lider pe vanzari in America intr-un anumit an, efectua 100 de telefoane doar intr-o singura zi !

Apoi fa un schimb de roluri si pune-te in locul lor, tu te-ai alege ? Raspunde sincer. Si cel mai important de ce ? De ce Da, de ce Nu.

Ultimul sfat pe care nu l-am scris mai sus, este bineinteles sa crezi ca POTI, uneori dureaza zile, luni, chiar si 2 ani sa reusesti o colaborare. Sunt multe de spus, dar ma opresc aici. Sa iti foloseasca tot ce am scris mai sus si sa vedem cat mai multi ciclisti care se dezvolta. Doar asa putem reusi.

Mult succes si bunastare !

 

Sergiu.

2 lucruri care sunt sfante in sezonul rece pe bicicleta.

Este luna februarie acum cand scriu acest articol, iar ultimele 2 zile au fost cu antrenamente de 100 de km in fiecare zi, la temperaturi apropiate de 0 grade.

Ideea acestui articol cu 2 lucruri care sunt sfante in sezonul rece pe bicicleta, a inceput bineinteles, in timpul unui antrenament (in 4 ore ai timp sa te gandesti la multe 😀 ) si nu imi era greu sa observ care sunt aspectele care imi creeaza neplaceri la temperatura aceea si dupa 4 ore de pedalat.

Am gasit 2, iar acestea sunt bineinteles 2 piese din echipamentul de ciclism, care dupa parerea mea nu trebuie sa lipseasca din garderoba unui ciclist care are ambitii sa pedaleze in lunile de iarna, in Romania.

Astfel, 2 lucruri care sunt sfante in sezonul rece pe bicicleta sunt:

1. Manusile rezistente la -0 grade.

Manusi de iarna Salomon

Anul acesta ma bucur sa port aceasta pereche de Manusi Salomon in timpul  antrenamentelor mele. Este pentru prima data in ultimii 10 ani, cand dupa 4 ore de pedalat la 0 grade, mainile imi sunt inca calde.

2. Husele pentru pantofi

Huse pantofi iarna Force

Personal folosesc huse din neopren pentru pantofi si se dovedesc a fi foarte eficiente. In aceeasi idee, dupa 4 ore de pedalat la 0 grade, doar usor-usor ingheata varful degetelor. Insa am facut si antrenamente fara aceste huse, cu o zi inainte si a fost nevoie sa ma opresc de 2 ori, sa alerg ca sa imi simt din nou picioarele.

Asadar, cele 2 lucruri care sunt sfante in sezonul rece pe bicicleta sunt manusile de iarna si husele pentru pantofi, care au grija de extremitatile noastre si astfel ne putem totusi bucura de antrenamentele noastre, in loc sa strangem din dinti ca avem mainile si picioarele inghetate (partea1), urmand ca apoi cand ajungem acasa sa urlam de durere cand incep sa se incalzeasca (partea 2).

Daca ti-a fost util sfatul meu sau daca ai patit si tu sa nu iti mai simti mainile sau picioarele in timpul antrenamentelor pe timp de iarna, distribuie acest articol pentru biciclistii amatori care inca nu stiu care este echipamentul potrivit pentru sezonul rece.

Sa ne auzim la gura sobei !

 

Paralela : Povestea lupilor din YellowStone si ciclismul in viata noastra.

povestea lupilor si ciclismul

In urma cu ceva timp am citit o poveste despre o haita de lupi care a fost adusa in Parcul Yellowstone in anul 1995 pentru a reface ecosistemul.

Mi s-a parut fascinant ceea ce a urmat.

Lupii au avut un efect benefic asupra ecosistemului, deşi au reputaţia de „ucigaşi”. Prin faptul că ucid mai multe specii de animale pentru a supravieţui, lupii dau naştere altora.

Când au fost reintroduși lupii în parcul Yellowstone, exista doar o colonie de castori, potrivit specialistului în științele naturii, Doug Smith, responsabil cu proiectul de reintroducere a lupilor în Yellowstone. Astăzi, parcul găzduiește nouă colonii de castori, potrivit yellowstonepark.com.

Prezența lupilor a declanșat o „cascadă trofică” a cărei studiu a durat peste 20 de ani și încă uimește specialiștii.

Pentru a putea explica trebuie să ne întoarcem în timp, în anul 1930, când lupii din Yellowstone au fost eliminați. Deși elanii erau prada urșilor negri și grizzly, pume și coioți, lipsa lupilor a scăpat elanii de o mare teamă, iar aceștia au trăit bine, poate chiar prea bine. Elanii nu și-au mai mutat culcușul pe perioada iernii, așa că au folosit foarte multe resurse ale parcului Yellowstone: salcie și plopi. Acest lucru a fost greu pentru castori, care au nevoie de salcie pentru a supraviețui iarna.

În ziua de azi, standurile de salcie sunt mai mari pentru că prezența prădătorilor îi pune în mișcare pe elani, astfel aceștia n-au timp să consume o cantitate mare din aceste plante, iar castorii au avut o sursă de hrană pe perioada iernii.

Barajele castorilor au efecte multiple asupra fluxului hidrologic, iar salciile găzduiesc păsări cântătoare. „Am descoperit că ecosistemul este incredibil de complex”, afirmă zoologul Doug Smith.

Cercetătorii de la Universitatea Berkley au mai descoperit că această combinație între mai puțină zăpadă și mai mulți lupi a fost un beneficiu pentru necrofagi, atât mici, cât și mari, de la corbi până la urși grizzly.

Cercetătorii în științele naturii au avut ocazia rară, aproape unică să documenteze ce se întâmplă atunci când un ecosistem devine întreg din nou, când o specie cheie este reintrodusă în ecosistem, iar rezultatul a fost uimitor.

Am adus in vedere aceasta poveste deoarece consider ca un asftfel de efect il are ciclismul in viata mea. De cand am descoperit acest sport, a inceput o cascada de evenimente si intamplari care au modelat cu totul viata mea.

Daca inainte sa practic ciclismul ma jucam ore in sir pe calculator, am inceput apoi sa investesc timpul acela in antrenamente, care au rezultat in victorii la concursuri, in primele premii si mici satisfactii. Ciclismul m-a cladit o fire mai organizata decat inainte. Pentru a avea timp de antrenamente a trebuit sa fiu mai eficient la scoala. Am inceput sa imi setez obiective, mai intai sportive, apoi personale. Am inceput sa am viziuni legate de acest sport care s-au concretizat si au generat alte legaturi, intrebari, ganduri si visuri in mintea mea. Disciplina, seriozitate, munca, amanarea recompensei, optimism, recunostinta sunt doar alte trasaturi sau obiceiuri pe care le-am dobandit multumita sportului.

Pe langa toate acestea, am ajuns in locuri in care nu as fi ajuns altfel si am cunoscut o multime de oameni deosebiti pe care nu i-as fi intalnit altfel. Unii dintre ei ma citesc, altii ma incurajeaza, asa cum esti tu si iti multumesc ! 🙂

Sper ca te-a inspirat povestea lupilor si ciclismul in viata noastra.

Giocamp Thassos ( 27 aprilie – 4 Mai ) – Am deschis inscrierile, hai cu noi !

Giocamp Thassos

Giocamp Thassos !
Tabara de ciclism intre 6 si 8 zile pe insula Thassos, o locatie cu privelisti superbe si cu temperaturi foarte primitoare pentru aceasta perioada. Puteti considera acest sejur si un mini-concediu.

Vezi cum a fost data trecuta: https://www.youtube.com/watch?v=CdF_tbLQkAw

Ne vom bucura de tot ce are insula Thassos de oferit: 17 plaje, posibilitate de scuba diving, mancaruri specifice locale si bineinteles avem ocazia sa facem prima baie in mare din acest sezon.

Pretul acestui cantonament este de 50 Euro/zi care include:
– Traseu in fiecare zi de pedalat 🚴‍♀️ la tricou si pantaloni scurti pe insula Thassos in Grecia 🇬🇷
– cazare in camere de 2-4 locuri aici
– cadou inclus
– un rand de Mithos in prima seara 🙂 


Extra:
*Pretul transportului este aproximativ 250 lei (dus-intors).

Inscrierile se fac aici: https://goo.gl/forms/fXWey6Y3gy844iPD2
Nr contact: 0736407041 – Paraschivu Sergiu

Ne vedem la plaja de 1 Mai ! 🙂

Vi si tu ?

Locul 3 la Campionatul Mondial de Winter Triathlon – The story.

campionatul mondial de winter triathlon

Duminica trecuta scriam file de istorie.

Am avut ocazia sa iau startul la Campionatul mondial de winter triathlon, organizat la Cheile Gradistei, o premiera atat pentru mine, cat si pentru Romania sa organizeze o competitie de acest rang. Totodata o premiera pentru disciplina in sine, fiind pentru prima data transmisa Live.

Poti vedea reluarea aici : Winter Triathlon World Championship

A fost o experienta extraordinara din toate punctele de vedere: sa fii acolo, sa faci ture pe traseu, sa urmaresti cei mai buni sportivi din lume, sa mananci in zona, sa vezi creste de munti oriunde te uiti cu ochii, sa te trezesti dimineata cu raze de soare pe cearceaf, sa concurezi, sa dai tot ce poti si ce stii, sa intalnesti prieteni sau oameni noi care te citesc sau imbratiseaza asa cum trebuie si bineinteles, sa porti cea mai importanta medalie…

Pentru toate acestea multumesc echipei Carcover pentru ca sunt alaturi de mine cu tot suportul, costuri si echipamente de cea mai buna calitate, Salomon Romania pentru echipamentul de alergare si o colaborare care continua si in 2018, domnului Ciobanu Ovidiu pentru un ajutor la locul si momentul potrivit, lui Rica care mi-a dat microbul triathlonului de iarna, lui Mario pentru echipamentul de ski si un mini-cantonament, pensiunii Daria din Fundata pentru o primire calduroasa, va invit sa ii treceti pragul, si multumesc celor care m-au incurajat de pe margine.

Povestea aceasta pentru mine incepe undeva in urma cu 2-3 luni, cand am aflat de la Aurelian Raducanu ca se organizeaza acest campionat in Romania si merita sa participam. Dupa ce am aflat probele, 2 dintre ele imi erau cunoscute, insa nu stiam nimic despre ski fond. Eram totusi increzator ca daca am invatat sa skiez pe skiuri normale in 3 zile, probabil voi invata destul de repede si pe cele de fond. Cat de greu putea sa fie ?

Apoi am aflat ca deadlineul pentru confirmarea inscrierilor este 31 decembrie si mi-am spus ca daca fac rost de echipament pentru ski fond, voi participa. Astfel cu cateva zile inainte de deadline, cu ajutorul lui Mario, caci fara prieteni nu faci nimic in viata asta, am primit un echipament de ski fond: pantofi, skiuri de fond clasic si bete. Asa a inceput distractia pentru mine !

Prima oara pe skiuri de fond – 18 zile inainte de concurs

Pentru ca anul acesta zapada a intarziat sa apara chiar si la 1400m, doar in 10 ianuarie am reusit sa pun skiurile in picioare si sa incep sa cad cu ele. Credeam ca nu va fi mare diferenta intre skiuri normale si cele de fond, dar aveam sa descopar ca stilul este cu totul diferit , iar echilibrul este si mai greu de mentinut. Incet-incet am inceput sa inteleg ca skiurile pe care le am eu sunt diferite fata de ceea ce am nevoie la concurs si ca exista 2 stiluri la ski fond:

  • ski fond clasic
  • ski fond freeride
stanga ski fond clasic vs dreapta ski fond freeride

2 stiluri diferite, cu partii diferite pe care se practica, cu skiuri diferite chiar daca seamana si viteze diferite de parcurgere.

Dupa alte 2-3 iesiri cu skiurile de fond pe Semenic, pe partii neamenajate pentru asa ceva, cu o saptamana inainte de concurs ma convinge Rica pana la urma ca ceea ce am invatat eu (ski fond clasic) nu voi folosi la concurs, pentru ca acolo e cu totul alt stil. Avea dreptate. Dupa ce m-am uitat la videoclipurile de la editiile precedente, am inteles si eu ca ceea ce faceam eu nu semana deloc cu ce vedeam acolo. Bam ! Asta e ca si cum inveti pentru un examen 1 saptamana, ca sa aflii apoi ca ai gresit manualul si ca se da din altceva…

Cine credea ca examenele se termina odata cu scoala ? 😀

Astfel, din nou cu ajutorul lui Mario, am reusit sa primesc si o pereche de skiuri de fond freeride, insa pe care nu am mai apucat sa le incerc si am plecat la concurs. Eu totusi speram sa pot participa cu cele pe care exersasem, de clasic.

Am ajuns de Joi in incinta Cheile Gradistei, unde te simti ca si in Austria:

Astfel am reusit sa incep cu adevarat sa pun si in practica ceea ce stiam teoretic sau vazusem in videoclipurile de pe youtube. Ca orice inceput, a fost greu. Si la deal, si la vale. Dupa ziua de joi, inca credeam ca pot fi mai rapid cu skiurile de fond clasic decat cele de freeride, astfel ca vineri le-am testat si m-am convins dupa o tura ca toti ceilalti participanti stiu ceva ce eu nu stiam: skiuri de fond freeride, CLAR !

Aveam o „mica” problema la skiurile mele, in sensul ca incepeau sa se dezlipeasca la coada si marimea era cu vreo 15 cm mai mult decat pentru inaltimea mea. Norocul meu a fost sa ma intalnesc la antrenamentul de vineri cu domnul Ciobanu Ovidiu, care a vazut din priviri ca skiurile imi sunt mari, ca nu sunt ceruite,etc si a avut bunavointa sa imi imprumute la competitie skiurile de rezerva ale fiului sau, Andi. Multumesc frumos pentru gest !

Astfel s-au aliniat stelele si am reusit sa am la dispozitie o pereche de skiuri potrivite pentru aceasta competitie.

Pentru ziua de sambata, spectacolul a fost asigurat de competitia Elitelor, unde am urmarit cei mai buni sportivi din lume, oferind cea mai buna performanta de care sunt capabili in goana pentru cel mai scurt timp. Ne-am bucurat cand am vazut ca dupa prima proba conduceau 2 romani, Cristian Mosoia si Viorel Palici. Am fost dezamagiti cand am vazut ca la proba de bicicleta nu mai erau in top 5 din prima tura. I-am incurajat, i-am motivat cum am stiut noi mai bine si ne-am bucurat din nou sa aflam ca la finalul competitiei dupa 5 ture de alergat, pedalat si ski, Viorel Palici a reusit sa incheie competitia in top 10 mondial ! El fiind totodata si campion national la aceasta disciplina.

Competitia a fost urmarita cu sufletul la gura de toti cei prezenti:

Ziua de duminica, avea sa fie ziua cea mare pentru amatori, adunand la start peste 100 de participanti. Inainte de start, eram entuziasmat si ma gandeam: „Haide sa vedem ce va fi !”. Inca din boxa de tranzitie unde eram pozitionati inainte de start, aveam alaturi de mine adversarii si ne masuram cu totii din priviri.

Sentimentul ca iau parte la o competitie de acest rang era cu adevarat inaltator. Bucuria era mare deja datorita faptului ca sunt acolo si ca am facut tot ce am putut ca sa ma pregatesc. Nu mai participasem niciodata la un campionat mondial, mai mult, nimeni din familia mea nu mai participase vreodata. Mai urmau doar 3 probe de parcurs.

Daca la competitiile de ciclism, cineva numara 3,2,1 – Start !, aici nu s-a auzit nimic decat „30 seconds before the start !” urmat de un glont tras in aer si peste 100 de oameni au pornit la goana.

Am inceput sa imi croiesc drum prin multime, iar dupa primul tur ma aflam in top 15 la general. O pozitie buna pentru cineva care nu e alergator. Am reusit sa pastrez ritmul si pozitia pana la finalul probei dupa care a urmat mult asteptata proba pentru mine: bicicleta !

Imediat ce m-am urcat pe bicicleta, mi-am dat seama ca nu imi intra pantofii in pedale. Incepeam sa fiu paranoic sa cred ca mi-au pus ceva, insa era doar zapada adunata pe placutele pantofilor. A durat vreo 500 de metri sa reusesc sa clipsez. Un lucru destul de dificil sa bati pantofii de pedale sa cada zapada cand in acesti 500m era una dintre cele mai dificile portiuni cu zapada afanata urmata de o urcare, unde abia in varf am clipsat cum trebuie. De aici am inceput sa recuperez, in timp ce dansam pe bicicleta, pentru ca asta faci atunci cand mergi pe zapada si nu poti controla prea mult bicicleta: dansezi cu ea. O lasi sa mearga unde vrea ea, o urmezi si foarte gentil ii dai directia. Sa lasam totusi salsa si sa revenim la winter triathlon 😀

Dupa proba de bicicleta am reusit sa recuperez atat de multe pozitii incat sa ajung in top 5 la general, insa a urmat proba de foc.

campionatul mondial de winter triathlon

Cu toate ca reusesc sa inchei primele 2 probe cu un avans de aproape 1 minut fata de viitorul castigator absolut la general, acest avans nu dureaza prea mult. Inca din prima tura de ski, incep cu o cazatura. (m-am emotionat din cauza suporterilor 😀 ). Mai departe incerc sa mentin un ritm sustinut si sa skiez cat pot de bine, insa simt ca parca imi pica bratele de fiecare data cand imping in bete, picioarele nu ma asculta, nu iese nimic. Ma taram, practic. Pe urcari nu reuseam decat sa pun 1 picior in fata celuilalt.

Sa ne amintim de vorbele lui Brancusi:

Nu e greu sa muncesti, greu e sa te pui in postura de a munci.

campionatul mondial de winter triathlon

Am vazut pe pielea mea in prima tura de ski cat de greu e sa te pui in postura de a „munci”. In tot acest timp pierdeam pozitie dupa pozitie. Urmatoarele 2 ture au mers din ce in ce mai bine si incepeam sa mai depasesc cate 1-2 participanti. Ma incalzisem, iar in ultima tura deja atacam interiorul curbei, adica nu exteriorul pentru a le face loc celor mai buni. Cand ma simteam si eu cat de cat competitiv pe skiuri, urma sa se incheie distractia. La un moment dat, pe cea mai abrupta coborare, vad 2 concurenti cazuti, unul in stanga, altul in dreapta, incerc sa ma strecor si in ultimul moment iau un bat peste picioare de la cel din dreapta, ma dezechilibrez si ies in decor, ca un actor intr-o piesa de teatru. Ma ridic repede si continui, e ultima tura si nu e timp de povesti.

Un sentiment interesant a fost cand am parcurs ultima curba si stiam ca urmeaza linia de finish. Dupa toate pozitiile pierdute nu mai stiam unde ma clasez. Vazusem in ultima tura 2 adversari intr-un loc unde se uneau trasele, insa nu stiam daca erau in fata sau in spatele meu.

Intru in ultimii 10 metri….

campionatul mondial de winter triathlon

…trec linia de finish si aud:

– „Sergiu Paraschivu, the Bronz medalist in his category!”.

 

– End of story –

Povestea din spatele noului logo Giolive.

cel mai vizionat videoclip

De aproape o saptamana Giolive a primit un nou look 🙂

Este un logo gandit de mine, care a prins viata cu ajutorul unui designer.

Despre ce este vorba si care este povestea noului logo Giolive ? Pe scurt, reprezinta:

  • coroana
  • flacara
  • muntele
  • aurul
  • mostenirea

Primul lucru la care ma duce cu gandul simbolul galben, care este si cel mai mare element, este o coroana. Care acum imi aduce aminte de citatul lui Brancusi:

„Sa muncesti ca un sclav, sa poruncesti ca un rege, sa creezi ca un zeu.”

Tot din punctul de vedere al unei coroane, un prieten mi-a spus ca primul lucru care i-a trecut prin minte a fost: KOM 🙂 Un termen foarte bine cunoscut printre biciclistii activi online.

In al doilea rand, acest logo vreau sa reprezinte pentru toti cei care il vor vedea, un aspect foarte important si anume: flacara interioara care trebuie ingrijita de fiecare dintre noi, pentru ca sa straluceasca cat mai puternic.

Sa raspunzi la intrebarea: Tu pentru ce arzi ?

Pentru ce nu poti sa adormi noaptea, la ce te gandesti cand mergi cu trenul si te uiti in gol pe geam, care e cel mai mare regret, ce vrei sa reusesti in aceasta viata inainte sa pui uneltele jos si ce ai de facut astazi ?

Apoi simbolul mai poate insemna si muntele. Varful spre care tindem cu totii, insa bucuria sta in diamantele pe care le intalnim in calatoria noastra catre varf. Poti vedea 3 culmi de la stanga la dreapta. Pentru fiecare moment din timpul unei competitii cand credeam ca dupa urmatorul varf vine coborarea spre finish, sa strang din dinti pana ajung in varf doar ca sa vad ca urmeaza un varf mai mare de escaladat cu aceeasi speranta in suflet si tot asa mai departe, varf dupa varf, iar in final totul se incheie, doar daca nu te opresti pe drum.

Culoarea galbena ne poate duce cu gandul la aur, mai exact aurul din noi. Iar aici am o poveste pe care am citit-o in ultima carte. Spune asa:

„La un moment dat un om care nu o ducea prea bine se intalneste cu un om instarit, iar acesta ii da un lingou de aur si ii spune sa il pastreze pentru ca are o valoare foarte foarte mare. Omul nostru, ia lingoul si il ascunde bine cand ajunge acasa. Incepand din ziua aceea el a inceput sa se comporte ca si un om bogat, iar in urmatoarea perioada si-a gasit un loc de munca platit mai bine, iar relatiile cu cei din jur au inceput sa infloreasca, fara ca el sa fi vandut lingoul de aur sau macar sa se atinga de el. Doar stia ca il are acasa, in siguranta, iar acest lucru ii oferea o stare de bine.

Dupa multi ani, omul nostru a ajuns la fel de instarit ca si omul de la care primise lingoul, iar intr-o zi a observat un om amarat si s-a gandit sa rasplateasca viata asa cum a primit si el cu multi ani in urma. Astfel el lua lingoul si il darui acestui om nevoias, spunandu-i ca este un lingou foarte foarte pretios. Omul nevoias, primul lucru pe care l-a facut dupa ce a luat lingoul a fost sa mearga la bijutier si sa afle valoarea urmand sa il vanda cat mai repede. Astfel, el afla de la bijutier ca este un fals, care nu valora mai mult de 5 dolari.”

Morala ? Cauta aurul din interior !

Giolive porneste de la denumirea blogului precedent Simple’Serggio.blogspot.com, iar Live de la faptul ca am creat peste 200 de videoclipuri in care incerc ca tu sa te simti LIVE alaturi de mine in aventurile mele sau in timpul videoclipurilor cu informatii utile, sfaturi tehnice, in interviurile cu alti oameni,etc. Toate acestea le gasesti pe Giolive ! 😀

Ultima parte a logo-ului este textul Do more ! , care aduna la un loc tot ce am invatat despre etica de a face ( DO ) la un loc cu mai multe principii:

  1. Lorand S Sasz: Da 100% !
  2. Daniel Z: Dumnezeu ii iubeste pe oamenii cu manecile suflecate.
  3. Norocul este de partea celor care actioneaza.
  4. Do what you CAN’T !

Povestea putin mai pe larg a mottoului suna mai bine in engleza:

My greatest regret in life is that I do not honor my full potential as a human being. This is the reason why you will see the Giolive motto „Do more!” to remind you, to live with NO regrets on the road to your full potential. The difference between winning and losing is just one more repetition.

So here is my legacy for you: always remember to Do more !

* Şi-am încălecat pe-o şa ca un naiv,

şi ţi-am spus povestea „Giolaiv” ! 🙂

 

Am redus sute de pagini la doar 4 litere.

4 litere

În ultima vreme am citit destul de mult, cărţi, articole sau am urmarit videoclipuri care prezintă următoarele lucruri, cu care cred că eşti familiar:

  • 7 trăsături ale oamenilor eficienţi.
  • 10 reguli ale lui Michael Jordan, Phelps, Bruce Lee şi încă 20 de oameni şmecheri şi cu capul mare.
  • Cum să atingi un obiectiv în 5 paşi.
  • 15 motive pentru care nu reuşeşti şi eşti fraier.
  • Atinge-ţi obiectivul în 3 virgulă 5 paşi.
  • 6 etape până la excelenta
  • Si încă una pe care nu mi-o amintesc.

După ce le-am citit pe toate (aproape, că mai sunt multe) am tras linie, am simplificat (cum spune tatăl meu) şi am ajuns la concluzia că tu în adâncul sufletului ştii tot ce scrie acolo. Sufletul e acel „lucru” care seamănă cu un înger şi care atunci când mori, dispar 23 de grame de pe cântar.

Apoi am rezumat totul la 4 litere.

  1. Ce ?
  2. Fă  !

Aşa mai da, nu ?

Răspunde la prima întrebare, apoi urmează ce scrie la pasul 2. Făcând astfel vei descoperi pe parcurs şi ceilalţi pasi despre care scriu ei în articole ca să le citeşti şi să faci şi tu ditai capul mare ca şi ei: Work hard, Tenacitate, Dream Big, şi mai BIG, Finalizează lucrurile, Eşec, Învaţă din el, Perseverenţă, Învaţă de la alţii cum fac, etc – fără buline şi linii, cu virgulă şi cât mai scurt, că-i mai drăguţ 🙂

Ca să dau un exemplu:

Ce vrei ? Ce ai în cap ? Ce vrei să se întâmple şi nu e deja ?

Vreau să dansez.

Începe să Faci ! 

Dansează. Apoi îţi vei da seama că nu te pricepi, că ai nevoie de un instructor, te vei uita la alţii care dansează mai bine ca şi tine, adică la toţi 🙂 Îţi vei dori să fii cel mai mare dansator din … oraş. Vei munci pentru asta, hard ! Vei visa noaptea cum dansezi şi vine primarul să îţi ofere premiul cel mare. Vei ştii că trebuie să dansezi la perfecţie în finală, altfel pleci cu locul 2 acasă. Cu toate că în dans nu concurezi, ci te bucuri de fiecare pas.

Şi uite aşa, răspunzând la prima întrebare, începi să faci şi descoperi pe parcurs sau în tine, tot ce ai nevoie.

Îţi place ce articol am scris la 8 dimineaţa după 25 de minute de alergat ? Te inspiră sportul, nu glumă ! Data viitoare voi scrie un articol cu 9 reguli înainte să te apuci de sport 😀

O zi frumoasă să ai !