Giolive – [ Wall of fame 2017 ]: Ce ne-a impresionat in 2017.

wall of fame 2017

Ultima ocazie cand am scris un articol despre “cele mai cele competitii” si “cei mai cei oameni”, a fost in 2014. 3 ani mai tarziu, ma bucur ca am despre ce sa scriu dupa acest sezon, in wall of fame 2017.

Mereu mi-a placut sa imi indrept atentia acolo unde nu se uita toti ceilalti si sa pun pret pe lucruri diferite decat restul.

De exemplu, consider ca nu este atat de impresionant ca Nino Schurter a iesit campion olimpic in 2016, pentru ca mai surprinzator pentru mine este ca pe locul 3 a fost Carlos Coloma, un om pe care nu ai fi pariat in top 3. Cand locul 1 iese din nou pe locul 1, ce este asa spectaculos ? Pe de alta parte, cand locul 20, castiga locul 3 … ridici o spranceana, nu ?

Revenind la hotarele noastre si la al nostru “perete de faima”, in 2017 m-au impresionat asa:

  • Orasul Lugoj pentru cat de multe competitii de ciclism s-au organizat acolo cu taxa de participare ZERO:

– Cea mai importanta competitie de sosea din tara, de o zi: Cupa Max Ausnit,

– Liman Bike Race

– Cupa Concordia ( care a fost un experiment nu asa placut anul acesta, insa nu punem sa uitam toate celelelalte editii si o trecem pe lista )

– Pietroasa Country Ride

4 competitii cu taxa zero de participare ! Pe cand la alte concursuri din tara, taxele de participare ajung la 100 de lei, la Lugoj nu doar ca taxele au fost zero, dar organizatorii au oferit si premii in bani, iar Lugoj nu este pe masura altor orase, dar iata ca unde sunt oameni deosebiti, se intampla lucruri deosebite. Acestea sunt competitiile pe care le cunosc eu si la care am participat. Acum ca am ales cel mai “prietenos” oras cu biciclistii, trecem la oameni.

E drept ca Arpad Kelemen merita toata admiratia pentru rezultatele muncii in acest sezon. Cel mai mult ne place la el ca este un sportiv complex, care practica mai multe discipline si unde mai pui ca este si vegetarian. Cu toate acestea si continuand in nota cu care am inceput articolul, atentia mea se indreapta catre un alt sportiv nu asa important ca si Kelemen, dar care a reusit sa fie in topurile competitiilor la care a participat, si nu oricum: pe o bicicleta cu 3×9 viteze si de aluminiu !

A reusit sa se bata cot la cot cu oameni puternici pe biciclete de top, de ‘jde mii de lei. Felicitari pentru sezonul 2017, Andrei Mititelu !

Tot la oameni, dintr-un anumit punct de vedere sunt impresionat de ceea ce a reusit sa faca Timotei Pacurar. A introdus o disciplina in capul nostru. 🙂 Daca pana si eu care eram contra ciclocross, am ajuns sa ma prezint la 3 etape din Cupa Nationala de CX si nu doar sa particip, dar sa imi si faca placere spre surprinderea mea. Aceasta prelungire a sezonului se va resimti, in bine cred, in performantele noastre anul viitor. Consider ca nu orice sportiv a reusit sa aiba un impact benefic asa de mare in 2017 asupra altor sportivi si a scenei ciclismului. Felicitari pentru dedicare, Timi !

La fete, aplauzele si aprecierile noastre merg catre castigatoarea absoluta a categoriei feminin atat in tara cat si la campionatul Balcanic in 2017, reusind aceste performante la doar 17 ani. Oameni buni, despre ce vorbim ? La 17 ani, cea mai buna dintre fete in Romania ? Toata admiratia si mult succes pe mai departe Eszti Bereczki!

Trecand la competitii, au fost multe in 2017, fiecare unice in felul lor, cu experiente frumoase si diferite lucruri de apreciat, insa as oferi premiul pentru concursul anului organizatorilor Cozia Mtb Race, din 3 motive:

  1. Au avut cel mai greu traseu pe distanta medie din Romania, de cand pedalez eu:  50 km cu 2300m. Pe cat a fost de dificil, pe atat de tare l-am savurat si m-am bucurat de locurile noi si am apreciat munca oamenilor pentru a pregati acest traseu.
  2. A 2-a zi au organizat cel mai mare concurs de copii: in jur de 200 de juniori !! Uneori abia sunt atat de multi participanti de toti la un concurs, cu atat mai putin sa fie doar copii atat de multi. Cred ca acesta este principalul motiv pentru care Cozia a fost the Best in wall of fame 2017, pentru ca a incurajat si a adunat la un loc cei mai multi participanti in categoria care contribuie cel mai mult la viitorul ciclismului. Am urmarit cateva lupte cot la cot la 10-11 ani, cum vezi doar la Elite. 😀 Vezi aici un interviu cu unul dintre ei: Andrei.
  3. Pe langa primele 2 puncte, amabilitatea si caldura cu care organizatorii au primit concurentii, ne mai ofera un motiv in plus.

Cea mai grea competitie, perceputa de mine in 2017: Duathlonul de la Baru Mare. Insa cred ca aceasta distinctie ar fi fost mai potrivita competitiei Carpathian Mtb Epic, cu siguranta, insa nu am participat si nu ma pot pronunta.

Cel mai greu concurs de ciclism in 2017, campionatul national de marathon: Geiger Mtb Challenge (82 km cu 3200m)

Tot in topul wall of fame 2017, usor subiectiv, vreau sa mentionez la cel mai distractiv concurs: Metal Enduro Resita. Pentru ca :

“Ce poate fi mai fain decât o zi de dat pe poteci și mers la limită? Bineînțeles că două zile de dat pe poteci și mers la limită! 😀”

Acesta e un top personal, conceput din experientele personale in 2017. Sunt convins ca sunt mult mai multi oameni de apreciat, de care nici nu suntem constienti si fiecare dintre noi avem favoritii nostri pe care ii admiram, avem experientele noastre care ne-au surprins placut.

Lista wall of fame 2017 ar putea continua, insa eu ma opresc aici.

Daaar, te invit sa imi scrii intr-un comentariu mai jos, cine consideri tu ca ar trebui sa fie intr-o astfel de lista ? Sunt curios sa aflam cu totii despre alti oameni decat cei mai populari.

PS: Multumim 2017, pentru un sezon la inaltime !

 

 

 

 

 

 

Pedalează la Baru cu San Montan: MTB şi Duathlon într-o singură zi !

Ieri a fost cea mai grea zi din tot sezonul 2017 pentru mine şi în acelaşi timp una din cele mai frumoase, în cadrul evenimentului “Pedalează la Baru cu San Montan”.

A fost prima dată când am participat la duathlon şi tot o premieră să particip la 2 competiţii în aceeaşi zi. Să vă povestesc cum a decurs totul.

  • Prima probă a fost cea de mtb cu 25 de km şi 1000m diferenţă de nivel.
Pedalează la Baru cu San Montan
Pedalează la Baru cu San Montan

Traseul deşi pare simplu la prima vedere, a fost foarte interesant să îl parcurgem, cu elemente mai multe si mai diverse decat te-ai astepta in 25 de km. Încă de la început m-am distanţat împreună cu Andrei şi apoi am început să povestim noi de full-suspension, de amintiri din alţi ani când pedalam împreună la Petroşani Bike Challenge, iar când am intrat în ceaţă deja ne imaginam la Carpathian Mtb la Baru ! 🙂

Pedalează la Baru cu San Montan
Pedalează la Baru cu San Montan

Aproape de vârf, Andrei a mărit brusc ritmul şi s-a distanţat. A urmat o coborâre de 12 km, pornind din ceaţă pe iarbă umedă, apoi a venit o porţiune mai abruptă de 19%, ceva mai tehnică cu bolovani tăioşi şi uzi, după care intram pe un forestier spre finish. Uitasem să vă spun că încă de la start aveam doar frână pe faţă funcţională. Ştiu, sună a poveşti când le auzi la alţii, dar când le păţeşti în dimineaţa cursei, realizezi că e pe bune şi nu îţi vine să crezi. Dacă la urcare nu a fost mare diferenţă, la vale în schimb acest aspect mi-a conferit câteva grame de adrenalină în plus, în special pe bolovanii umezi şi 19% la vale. Când mi-a spus Andrei că aşa urmează meniul la vale am înghiţit în sec şi m-am descurcat până la urmă, dar nu întrebaţi cum.

Am reuşit să închei primul concurs al zilei pe un bucuros loc 2 la general!

Pedalează la Baru cu San Montan
Pedalează la Baru cu San Montan

3 ore mai târziu, urma să iau startul din nou în proba de duathlon, o premieră pentru mine. Am mai participat la triathlon de vreo 3 ori, la alergat o dată, dar duathlon-ul l-am sărit, şi ce ocazie mai bună decât acum. Am alergat prima oară anul acesta acum 4 zile, eram deci pregătit. 😀

La start au început să îşi facă apariţia şi mai mulţi prieteni decât la bicicletă, usor-usor se contura o atmosferă foarte plăcută, cum se putea altfel alături de aşa oameni.

  • Ora 14:30, aliniat la start pentru duathlon, aveam în fată aşa: 6 km de alergat, urmaţi de 19 de pedalat şi încă 6 de alergat: Go!

Prima tură reuşesc să stau cu fruntaşii, avându-i în câmp vizual pe Tomi Coconea şi pe Iulian Mardan, care au accelerat din prima, ei fiind alergători, erau în elementul lor. Spre finalul turei nu reuşesc să rămân cu Andrei şi prietenul lui, pentru că alergatul mă solicita într-un mod diferit şi nu făceam faţă la ritmul acela. Ei îl prind pe Tomi şi continuă împreună toţi 3. Cei 10 metri dintre noi se fac 100 destul de repede şi închei singur prima tură.

Pedalează la Baru cu San Montan
Pedalează la Baru cu San Montan

Închei prima tură de alergat şi mă urc pe bicicletă, deja mă simţeam ca peştele în apă. Parcă totul de la respiraţie, la muşchi, la “ficaţi”, începeau să se regleze. Mă gândeam că voi recupera faţă de adversari, însă traseul nu mă avantaja mai deloc, fiind 19 km pe plat aproape. În toate cele 3 ture distanţa a rămas aceeaşi faţă de locul 2.

A urmat ultima tură de alergare. Aici a început greul. Ştiţi senzaţia aia când eşti pe o urcare super abruptă cu bicicleta după 3 ore de la start şi te dai jos să faci pushbike şi te apucă crampele? Aici era la fel, aceeaşi senzaţie de durere doar că fără crampe.

Aproape de mijlocul turei, văd că se apropie Tomi din spate. El era la ştafetă iar eu avusesem un avans bunicel faţă de coechipierul său de la bicicletă, Ion Barna. Mă prinde destul de repede, batem palma şi mă bucur să fiu depăşit de omul despre care am citit doar pe internet, pe care l-am urmărit live la X-Alps şi acum aveam ocazia să concurăm împreună. În ultima jumătate de tură, o durere la genunchiul drept devenea tot mai accentuată cu fiecare minut şi simţeam nevoia doar să merg ca să simt 5-10 secunde lipsa acelei dureri. Ştiam că sunt pe locul 3 şi orice era posibil, aşa că mersul nu era o opţiune. După ce ai parcurs 4 ture (1 alergare, 3 bike) pe un traseu, a 5-a tura deja trece un pic mai repede. Reuşesc să ajung în ultimele sute de metri, în spate nu văd pe nimeni şi îmi ofer confortul de a merge spre linia de finish pentru ultimii 20 de metri.

Pedalează la Baru cu San Montan

Închei astfel a 2-a competiţie a zilei, pe locul 3 la general, şi cea mai grea zi din tot sezonul competiţional 2017. A fost prima oară când la final am spus că nu mai pot. “Pedalează la Baru cu San Montan” a fost o provocare adevărată !

Lăsând deoparte efortul competiţional, evenimentul în sine a fost impresionant de bine organizat. Atmosfera, prietenii cu care ne-am revăzut, numeroasele premii şi apoi tombola la care au câştigat aproape toţi oamenii prezenţi, unii chiar de 2 ori. Toate acestea cred că ne-au făcut pe toţi care am fost prezenţi să simţim că luăm parte la un eveniment organizat cu drag şi din suflet.

Prezenţa fotografilor profi pe traseu a fost mai numeroasă ca niciodată şi a 2-a zi fotografiile sunt deja postate şi ne putem uita la ele să vedem cât de bine am zâmbit în ele, cu noroi pe faţă.

Fotografia următoare înseamnă un singur lucru:

2 competiţii + 1 singură zi = 3 medalii !

Ţin să îl felicit pe Mititelu Andrei pentru sezonul de excepţie pe care l-a avut până acum, bineînţeles pentru ziua de ieri care cred că a fost cea mai frumoasă pentru el. Să concurezi la tine acasă, să faci parte din organizare, să te încurajeze familia în vârf şi să fi câştigătorul absolut al zilei la toate probele, cred că e o mare bucurie şi satisfacţie a muncii.

Jos pălăria pentru efortul organizatorilor, care dovedesc că o mână de oameni pot face un eveniment de nota 10 şi cred că au reuşit imposibilul şi anume: să mulţumească pe toată lumea!

Îmi pare rău de acei oameni care au rămas acasă şi pentru care prognoza decide dacă fac ceva sau nu. Deja de prea multe ori s-a adeverit că oamenii fac un eveniment nu vremea. Se anunţa ploaie şi mă aşteptam să plouă, chiar îmi pregătisem o foiţă pentru proba de duathlon, însă am fost întâmpinaţi doar cu soare. Dovadă că evenimentele organizate din inimă, îi plac şi lui Dumnezeu.

Voi reveni cu siguranţă anul viitor şi vă încurajez şi pe voi să treceţi în calendar concursul “Pedalează la Baru cu San Montan”!

Acum să ne punem un pahar de vin, din cele câştigate!

PS: Mulţumesc:

  • Cannondale Romania pentru că mă susţineţi în ceea ce fac !
  • Salomon Romania pentru că alergatul e mai plăcut în pantofii voştri !
  • Isostar Romania pentru jeleurile delicioase cu boost!
  • Garmin pentru că anul ăsta am pedalat aproape 7000 de km cu Garmin 810 !
  • Thule – pentru cel mai bun suport de biciclete, comod, masina ramane curata, consum redus, chin mai putin pentru bratele obosite dupa o competitie grea !
  • Adidas pentru ochelarii cu care fac faţă la umbră, pe ceaţă, la soare, pe bicicletă şi la alergat, mai nou !
  • Compressport pentru că funcţionează, pur şi simplu !
  • Ţie pentru că ai ajuns până aici !
Pedalează la Baru cu San Montan
3 medalii, intr-o zi ! Sa mai punem un pahar,zic !