Categorie: Uncategorized

Warmshowers- O experienta grozava.
Acum 3 zile un cuplu de francezi ce efectuau un tur al Europei m-au contactat de pe siteul warmshowers pentru a ma intreba daca ii pot gazdui. Au primit un raspuns afirmativ din partea mea fiind dornic de mult, si bucuros sa cunosc astfel de oameni care practica cicloturismul. Toata lumea viseaza sa calatoreasca, ei isi traiesc visul chiar acum, si eu am putut sa ii ajut in drumul lor spre Istambul.

Au plecat din Franta, din Toulouse, acum 2 luni si dupa ce au trecut prin numeroase tari : Germania, Austria,Elvetia, Cehia, Slovacia si Ungaria, in cele din urma au intrat in Romania pe la Arad au luat trenul pana la timisoara iar de acolo pe bicicleta pana la Resita.
Ne-am intalnit in centru, ei sunt Cecile si Alex 2 tineri de 23 si 25 de ani care vor sa ajunga la Istambul. Pana aici au parcurs peste 3000 de km. El inginer energetic, ea nutritionista, au renuntat la apartamentul lor inchiriat din Toulouse si la joburi pentru a-si trai visul si a cunoaste lumea in adevarata ei splendoare. Vor sa cunoasca oamenii, cultura, mentalitatile si mai presus de toate vor sa se cunoasca pe ei insisi. Sa-si dea seama ce vor, unde vor sa traiasca si pentru „enrichement” sufletului. (imbogatirea-din franceza).
Ce mi s-a parut interesant este ca dupa ce vor termina excursia, adica vor ajunge la Istambul si apoi vor lua ferbotul pana in Grecia iar de acolo se vor intoarce inapoi in Franta prin tarile balcanice, Italia. Dupa ce vor ajunge acasa, adica in Franta pentru ca nu au un loc numit casa, in afara de parinti se vor gandi unde vor sa stea, sa locuiasca. Vorbeam cu Cecile si imi spunea ca pot sta oriunde in lumea asta unde le place. Nu se tem ca nu vor gasi de lucru sau ca nu vor cunoaste limba, totul e posibil si orice se invata. De asemenea nu se gandesc ca au 25 de ani si ar trebui sa munceasca sa stranga bani pentru ca la batranete sa traiasca lininstiti sau pentru copii- mentalitatea romaneasca, ci pana la 30 de ani asta vor sa faca dupaia mai vad ei.

Am discutat o gramada de lucruri, i-am dus sa manance unde am stiut eu mai bine. Ma intrebau de mancare traditionala romaneasca, sa guste din tarisoara noastra. Ce mi-a venit in minte au fost sarmale si mamaliga.Ce am stiut le-am mai gatit si eu.

In a2-a zi am fost intr-o tura cu bicicleta prin imprejurimi sa le prezint satele croate Clocotici si Nermed,

iar mai apoi lacul de la Valiug, unde dupa ce au vazut lacul si partia de ski au avut o experienta de neuitat la intoarcere cand raul s-a umflat si a intrat pe sosea astfel incat nu am mai putut trece. O viitura destul de mare suficient cat sa rupa o parte dintr-un pod si parti din drum pe alocuri.

Am discutat destul de mult daca ar fi bine sa treaca prin Oltenia sau prin Bulgaria, eu i-am sfatuit prin Bulgaria dar le-am zis ca nu le pot oferi o impresie despre olteni deoarece nu pot sa generalizez si nu pot sti nici cu cine s-ar fi intalnit.

Cat despre drumul pana aici in mare parte din timp dorm cu cortul, asta daca nu au vreun prieten in drumul lor. In Franta de ex mi-au spus ca au stat numai la prieteni si doar dupa vreo 2 saptamani au deschis cortul. Au dormit prin scoli, prin biserici, prin cimitire (Germania), am vazut poze. In cimitire ca in Germania sa tot dormi, atat de ingrijite erau.

Legat de mancare, de obicei mananca paste, pentru ca sunt usor de gatit si sunt bogate in carbohidrati.
 Inca de la inceput am vorbit in engleza, iar a2-a zi mi-a venit ideea sa vorbim doar in franceza, mai pe bajbaite dar ne-am inteles.A fost interesant. M-au inspirat si acum vad lucrurile diferit datorita lor. Mi-au povestit ca pana la varsta asta au calatorit destul de mult, fie cu lucrul fie cu scoala fie cu tabere de vara. M-au sfatuit sa profit de orice ocazie de a calatori. M-au intrebat daca as fi interesat sa fac turul frantei pe bicicleta, urmatorul lor proiect probabil anul viitor. Ei vor sa ajunga acasa inainte de decembrie, sa nu ii prinda iarna de drum.

Au plecat inspre Danube, pe drumul spre Anina, ieri dimineata, au fost momente interesante alaturi de ei, o mare placere sa ii cunosc sper ca vor ajunge cu bine.
Pentru cei care vor sa gazduiasca si sa cunoasca astfel de oameni nu ezitati sa va inscrieti pe Warmshowers

Dupa mai mult de o luna de pauza cu doar 4-5 antrenamente am intrat in paine direct la categoria grea si anume Nationalele de XCO care s-au desfasurat anul asta pe cel mai greu traseu de mtb XCO din tara, chiar mai greu decat o etapa de cupa mondiala, cum ar fi cea din Cehia dupa cum mi-a confirmat Elisei. Daca faci mtb asta e testul suprem si am tot respectul pentru cei care au parcurs in intregime traseul si au terminat cursa. Jos palaria ! Daca anul trecut am facut doar 3 ture pe traseul scurt, fiind la juniori, anul asta am vazut care e adevarata diferenta.

A fost un traseu de aproximativ 5 km cu 230 m diferenta de nivel pe tur, care includea multe parti interesante. Un traseu complet. Cu urcari pe pietris, pe pamant cu slalom printre pietre, cu urcari pe radacini, cu urcari in ac de par si abrupte, un traseu cu coborari care mai de care mai piperate, majoritatea parcurse din spatele seii. Un traseu care te trezeste si iti aminteste ca esti viu. Un traseu foarte tehnic care te face sa dai „all-in”.

Cativa rideri, inca de la antrenamentele din ziua anterioara s-au ales cu julituri, care i-au descurajat pe unii. Eli spunea ca daca nu ai o julitura inseamna ca nu ai fost la nationale. Eu mi-am facut intentionat cateva, in timpul concursului am avut noroc si nu am patit nimic decat cateva mici incidente.

Nu am avut nicio asteptare de la acest concurs avand in vedere forma in care ma aflu, singurul scop a fost sa termin intreg. Asadar putem spune ca mi l-am indeplinit, chiar daca a trebuit sa aleg „chicken-line” in portiunile foarte periculoase, am considerat ca inca nu e momentul, cu toate ca aveam o ciuda pe mine din cauza asta. Ma gandeam la ce imi spunea Tudor si ceilalti colegi, „daca vrei sa inveti trebe sa te dai” asa e, dar de data asta am ales mai bine cu claviculele intregi decat cu cateva secunde mai rapid.

Vreau sa-l felicit pe Tudor care a reusit performanta de a iesi Vicecampion, alaturi de regele mtb-ului romanesc Tudy Oprea si totodata felicitari lui Elisei care a completat podiumul cu locul 3. Ma bucur pentru ei. De asemenea ma bucur sa-l vedem din nou pe podium, chiar daca a fost cu mine la categorie, pe Crista Daniel care si-a revenit incredibil si si-a reluat pozitia unde ii sta lui bine, pe podium, obtinand locul 3 la U23, apoi George locul 5 o evolutie modesta, nu a scos tot din joben deoarece a prins o zi slaba datorita unor probleme, iar ultimul dar nu cel din urma locul 6, EU :)).

A fost concursul la care m-am bucurat si am tinut cu dintii sa termin, dovada poza de finish. Chiar daca am ajuns direct la premiere, n-am abandonat si am avut sentimentul de ” o treaba bine facuta”.

In continuare, in 2 saptamani ne vedem impreuna la startul celui mai vechi maraton din Romania, fara alte prezentari BANAT MTB MARATON : (click pe imagine pt site)

Dupa toate aceste luni pline de stres si sacrificii a venit momentul sa ridicam paharele ! Am muncit destul, un semestru de ore la mate, 20 de comentarii la romana in ultimele 2 saptamani si vreo 5 caiete pline si muncite totul pentru 7.95 🙂 Am reusit ! Am invins bacu :)), intr-un judet cu 30% promovabilitate.

Au fost lungi zilele astea, cand lumea mergea la strand, altii castigau concursuri si eu faceam variante, dar a meritat.
Un lucru care imi face pielea de gaina, este faptul ca inca de acum aproape o luna inainte de Bac, mi-am pus o foaie deasupra monitorului ca sa o vad zilnic si sa o citesc. Pe foaia asta scria ceea ce vroiam eu sa citesc astazi pe panoul cu rezultate si anume: Nr.206 Paraschivu Sergiu | 8,05 | Admis. Am ratat cu vreo 10 sutimi ceea ce cred eu ca reprezentau al doilea exercitiu de la mate care n-am apucat sa-l transcriu de pe ciorna. Nu mi-ar fi venit sa cred daca vedeam 8,05 pe panou, dar personal mi se pare incredibil, am obtinut cu 5 sutimi mai jos decat ce mi-am dorit. Si acuma sa mai imi spuna mie cineva ca legile atractiei universale sunt prostii. Trailerul documentarului il gasiti aici: http://www.youtube.com/watch?v=san61qTwWsU

Acum trebuie sa inlocuiesc foaia cu obiectivul principal din sezonul acesta.
Gata cu Bacul, e timpul pentru antrenament. Sper sa ne vedem duminica viitoare la Clujul-Pedaleaza. Mai un singur lucru imi doresc si ar fi vara perfecta, nu as mai avea ce sa-i cer lui Dumnezeu. Aflu sapt asta si din pacate nu depinde de mine. O sa aflati despre ce e vorba, curand 😀
V-am pupat si va multumesc ca ma cititi !

PS: si cea mai tare perla de la Bac: „Luceafarul este cea mai lunga poezie romana poate chiar si din lume. E atat de lunga ca nici pana acum nu se stie cate strofe are”.

„Substantele tari se dau in sticlute mici”-se potriveste cel mai bine acestui sejur.

Asa cum ziceam in articolul precedent, ne-am tinut de promisiune si am plecat in Thassos-insula unde lenea e la ea acasa, pentru un mini-cantonament de 3 zile jumate (nu mai punem celelalte 3 pe drum). Acest mini-cantonament s-a constituit din 2 curse: una de sosea Tour of Thassos si MTB Thassos CUP.

Prima zi cand am ajuns nu am facut foarte multe pentru ca dupa cum puteti vedea in poza era innorat si mai tarziu a plouat, deci n-am facut nici plaja. Ne-am cazat, am vazut plaja, am discutat cu chelneritele si ne-am pregatit pentru ziua ce urma: 90 de km de sosea insemnand Turul insulei Thassos. Trupa noastra din camera a fost compusa din Crista Daniel, Benini (ionut), George si subsemnatul.

Am pregatit bicicleta cu o pereche de slick-uri mai mici de 1.5 si m-am inscris la Tour of Thassos, pregatit sa profit din plin de cei 20 de Euro constituind taxa de inscriere la sosea.In pachetul de inscriere am gasit un tricou, o sticla powerade, un baton cu susan si numarul.
 A 2-a zi. s-a dat mai intai un start fals, iar timp de 40 de km a fost rulaj in spatele unei masini din cauza faptului ca organizatorii nu au avut posibilitatea de a inchiria toata soseaua ce inconjura insula, astfel ar fi blocat total circulatia.

 Dupa cei 40 de km a fost o pauza de 5-10 minute pentru hidratare si mancare, iar apoi am reluat alaiul, iar pe una dintre pante masina a accelerat serios, am crezut ca asta e startul, cred ca toti au crezut asta asa ca am tras putin de noi, ca sa aflam pe coborare ca a fost doar un sprint de incalzire. Ne-am regrupat toti, iar dupa ce am iesit din sat (nu retin numele) pe prima urcare s-a dat startul real pentru urmatorii 45 de km.

Am incercat sa ma tin de plutonul fruntas, dar n-am reusit, din contra m-am umflat si am pierdut si al doilea pluton, iar de al treilea m-am agatat cu dintii si asa am ramas pana la final. Spre deosebire de mine, George care avea cursiera, a reusit sa prinda plutonul fruntas imediat dupa primul sprint si a terminat cu ei la sprint.

A fost o cursa frumoasa, cu ocazia asta am vazut si ce ne poate arata insula, peisaje inedite si cateva plaje mai exact 20 la numar de o frumusete rara.

La final dupa multe lupte si momente in care trageam la maxim de mine sa raman langa roata celui din fata, am ajuns in ultimul km unde rulam cu peste 35 km/h pe ultimele urcari, cei din fata au marit ritmul si mai mult, iar cand am vazut pe sosea 500 m au inceput sprinturile. Scopul meu era sa ma tin de ei, cu toate astea din 8 oameni din pluton am reusit sa ies al 4 -lea la sprintul final.Am terminat pe locul 7 la juniori, 28 la general dintr-un total de 120 de ciclisti. Tin sa-l felicit pe George care a luat locul 6 la categoria lui si 7 la general.

Dupa o cursa asa agitata, si un dus meritat, mi-am luat bidonul cu recovery si am iesit pe terasa sa contemplu marea:

Seara unii au testat pastele oferite de organizatori, altii au incercat pizza greceasca oferita la unul din localurile partenere si anume Casa di pizza, o afacere de familie,  unde il veti gasi pe patron foarte amabil si primitor.

A 2-a zi aveam in fata 60 de km cu diferenta de nivel 1700, cu startul la ora 11. Dupa ce ne-am incarcat bateriile cu o portie de paste gatita de bucatarul nostru : Dani, ne-am pregatit de start.

Un start lejer, in prima linie , dupa prima urcare am inceput iar sa ma umflu si am inceput sa pierd si pozitii, George s-a desprins de mine prin marea de bolovani. E un stres continuu sa ai in fata o urcare presarata cu bolovani de toate marimile asa cum puteti vedea in imagine alaturi de Marc prietenul nostru care a facut tot drumul pana in Thassos pe motocicleta si a participat si la ultramaraton. Bravo Marc !

Apoi a urmat o lupta constanta cu vantul care batea foarte puternic si imi ingreuna inaintarea. Ca de obicei mi-a luat ceva timp pana m-am incalzit (trebuie sa mai lucrez la asta) si abea spre finalul ascensiunii spre varf mi-am intrat in ritm si am inceput sa recuperez serios. Ma simteam foarte bine pe urcare, in sa, in picioare,  imi placea oricum

Cand am ajuns in varf, parca am dat de taifun, asa batea vantu. Tineam de bicicleta, mergand pe langa ea si imi era frica sa nu ne ia pe amandoi. Era o coborare tehnica care chiar daca credeai ca poti sa mergi pe bicicleta si sa iti incerci aptitudinile tehnice, vantul iti strica planurile. Asa ca vreo 2-300 de metrii am mers pe langa ea, in timp ce altii care erau mai „grasi” si mai solizi se incumetau pe ea.

In continuare au urmat coborari pe bolovani, in viteza, cateva urcari usoare spre puncte de alimentare care spre surprinderea mea uriasa nu aveau decat APA ! Astfel am constatat ca trebuie sa continui cursa asa cum am inceput-o cu un singur baton isostar, care nu era prea mare.

Inainte de satul Theologos am avut parte de o coborare interesanta printre bolovani mari, iar apoi o scurta urcare tot asa pe varfuri taioase de bolovani.

Dupa satul Theologos a urmat o portiune de sosea, iar de acolo inainte am constatat ca dupa al doilea gel care nu prea a avut efect incepeam sa imi termin bateriile. Am inceput sa pierd pozitii dupa pozitii, printre care si locul 3, si incepeam sa ma satur de zguduiala de pe coborari cu stomacul gol.
Cautam marea cu ochii, sa stiu ca sunt aproape de finish, dar parca eram in mijlocul insulei, ratacit.

Au mai fost niste portiuni interesante unde trebuia sa treci de vreo 3 ori printr-un rau care te mai racorea, iar apoi drumul spre finish a continuat printr-o albie de rau si inca 5 km, care asa cum stim, sunt cei mai grei.

Am fost bucuros cand am vazut linia lunga de aproximativ 1 km care insemna ca atat mai este pana la finish.

Dupa 3 ore si 17 am terminat pe locul 32 la general si 4 la categorie.

Cam asta a fost legat de concursuri, nu-mi place sa scriu prea mult, asa ca despre ultima zi in Thassos voi vorbi in postarea urmatoare, precum si despre Liman Bike Race.

Va multumesc ca ma cititi ! Multumesc Maros Sport !

Cat despre aceasta cursa, a continuat sirul curselor in care iti dai seama unde te situezi si care ti-e nivelul.
A fost si un salt urias pentru mine, de la juniori direct la Elite, dar adevarul e ca trebuie sa-mi fac serios temele pentru nivelul asta, ceea ce pana acum nu am facut.

Am reusit sa vad traseul cu o zi inainte cand am ajuns. N-am mai fost la Cluj la XCO de 2 ani, anul trecut am avut probleme de sanatate si a trebuit sa zic pas, iar traseul s-a schimbat fata de ce stiam eu de la prima editie. Mi-a placut traseul, in special urcarile, avand o aderenta foarte buna , dar cine putea sa prevada ce urma sa vina peste noapte. A plouat toata noaptea. Dupa ce am vazut ce noroiti erau cei de la hobby am inceput sa am emotii pentru ca nu imi plac cursele pe noroi.

Dupa incalzire, am fost chemati la start impreuna cu mare parte din aceeasi rideri cu care am participat in Serbia cu un week-end mai devreme.
Un start foarte rapid, am reusit totusi sa nu raman in urma, pana pe prima coborare unde m-a incurcat cel din fata crezand ca se opreste m-am oprit si eu, dar el doar alesese alta trasa.

 Apoi il mai vedeam doar pe George cum se indeparta incet, iar eu cu un puls mare nu reuseam sa recuperez nimic. Dupa ce am vazut ca nu ma descurc nici pe urcari, din cauza ca derapa pe pamantul alunecos si radacinile ude, m-am descurajat serios, vazand ca in locurile unde cu o zi inainte urcam lejer si constant, in concurs a trebuit sa ma dau jos si sa alerg, ceea ce m-a obosit si mai mult.

A fost o cursa in care am fugit de primul cat am putut. Afland la start ca in momentul in care te-a prins primul ajungi la finish si gata te opresti, chiar daca ar trebui sa faci 6 ture.
Inevitabilul m-a surprins mai repede decat ma asteptam. Pe la mijlocul turei 3 am fost prins de urmaritori. Asa imi trebe daca evadez singur. Mi-a parut rau, pentru ca atunci incepusem sa ma simt bine, m-am incalzit oarecum, dar asta a fost, am terminat turul 3 si m-am oprit.

Un rezultat deloc satisfacator, dar o cursa care ma pune in priza si ma pregateste pentru ce urmeaza. O cursa care ne-a aratat nivelul, acuma sigur nu uitam prea curand.
Pacat ca pana la nationale nu cred ca va mai urma vreo cursa de XCO sau noroc, deoarece corpul meu nu prea se pricepe la XCO.

In continuare, in mai putin de 2 saptamani, daca lucrurile decurg bine si suntem sanatosi, ne vedem in Thassos la cele 2 concursuri de mtb si de sosea din 28 si 29 aprilie. Vamos a la playa oooo !!

Nu prea m-am grabit sa postez despre aceste 2 curse deoarece nu am fost tocmai multumit, dar asta e,trebuie sa te impaci si cu esecuri. Ai nevoie de ele pentru a avea succes. Au fost primele curse din an, primele la categoria >18 si in acelasi timp, categoria Elite.
Sa incep cu Salcano Cup, care a avut loc la Novi Sad in Serbia. Un loc frumos unde nu am mai fost, am fost surprins sa vad un oras placut si civilizat cu o plaja ca in Palm Beach. Pentru cei care nu stiu, chiar prin Novi Sad trece „Le Danube”.

Cat despre concurs, am ajuns vineri impreuna cu echipa. Ne-am echipat si dupa ce am schimbat urechea rupta de la schimbator am dat o fuga pe traseu, care s-a dovedit a fi unul placut, nu foarte dificil si nici deosebit de tehnic. Partile care necesitau cea mai mare atentie erau 2 coborari in S-uri stranse si abrupte, pe langa copaci, in rest mult plat si o urcare lunga.

Aproape uitasem care e pulsu si ritmul de la XCO, dar mi-am adus imediat aminte dupa start. Dupa prima tura ne-am format un grup de 3 care ma cam incurcau pe coborari, unde am reusit sa recuperez vreo 2 pozitii.

In cele din urma dupa 4 ture cu diferenta de nivel pe tur 250 am terminat pe locul 28 din 35 de sportivi din tari ca Turcia, Ungaria, Slovacia, Slovenia, Serbia,Bosnia, Muntenegru, Macedonia si team.marossport.ro singurii reprezentanti din Romania.

Tin sa ii felicit pe colegi care s-au descurcat mai bine: Vlad locul 22, Tudor 20 si cel mai bine clasat dintre noi Elisei locul 18 destul de aproape de puncte (15). Felicitari si multumiri Maros Team.

Probabil una din cele mai mari comunitati de oameni care practica cicloturismul si sunt dispusi sa fie gazde pentru alti cicloturisti, din intreaga lume, asta ar fi o descriere pe scurt a ceea ce inseamna warmshowers. Un site unde, daca planuiesti sa faci o „ieseala” cu bicicleta, pe mai multe zile prin tara,continentul, sau oriunde in lume, warmshowers te poate ajuta sa-ti gasesti gazde pe parcursul excursiei tale, si sa ai parte de un dus cald, asa cum ii spune si numele.

Faceti-va cont, si incepeti planurile de calatorie, sau asteptati oaspetii din toata lumea. O experienta interesanta zic eu, accesati http://www.warmshowers.org/ sau click pe poza.