Warning: "continue" targeting switch is equivalent to "break". Did you mean to use "continue 2"? in /home/giolive/public_html/wp-content/plugins/landing-pages/classes/class.settings.php on line 739
Warning: Creating default object from empty value in /home/giolive/public_html/wp-content/plugins/landing-pages/classes/class.post-type.landing-page.php on line 522 Gio Live - Pagina 2 din 34 - Traieste live aventura alaturi de mine !
Nu doar ca am fost pentru a 3-a oara la Ponoarele MTB, dar a fost si a 3-a oara in 2022 in zona.
Pentru prima ocazie am fost in luna iunie in Giocamp Isverna, o experienta inedita de 3 zile cu bicicleta, la care ne-am simtit extraordinar.
Cu a doua ocazie am onorat invitatia si la concursul Karst Isverna unde am reusit un loc 3 la general pe un traseu superb.
Iar a 3-a ocazie ne gaseste intr-un cadru cu multi prieteni la Ponoarele MTB:
Traseul a fost unul mai scurt decat de obicei, doar 36 de km, in loc de 52 km cat a fost traseul lung de fiecare data. Primul concurs la care am participat in 2008 avea 30 de km. Cred ca intre timp am mai progresat ceva 😀 si ar fi potrivit o distanta mai lunga de atat.
Ritmul a inceput sa devina ridicat la scurt timp dupa start.
Impreuna cu Rossi ne-am distantat inca de pe prima urcare, ne-am fugarit bine dupa care ne-am calmat putin suficient cat sa gustam cea mai frumoasa coborare de pe traseu, care a fost un deliciu. Usor tehnica si distractiva.
Desi nu erau stabilite premii, Rossi a considerat totusi ca e mai bine sa isi adjudece victoria din timp asa ca a marit ritmul si mai mult, pe care nu am reusit sa il mentin. Astfel ultimii 10 km din traseu i-am parcurs singur in ritmul meu. Aceasta portiune a fost lejera, cu un grad scazut de tehnica, dar intr-un peisaj asa de frumos de toamna.
Competitia incheiata destul de repede in 1:40:00, a ramas timp din plin pentru socializare. Astfel, m-am bucurat sa stau de vorba cu o multime de prieteni cu care nu am mai avut ocazia de mult timp.
M-am bucurat sa il cunosc personal si pe Razvan de la Rideshop.ro unde poti gasi cea mai buna solutie de ungere a lantului:
Rezista la ture de peste 80 de km cu praf (testat la Medias Marathon)
Pastreaza transmisia cea mai curata dintre toate uleiurile pe care le-am folosit
Mai ai nevoie de alte argumente ? 😀 Pentru mine au fost suficiente.
Tin sa multumesc organizatorilor pentru aceasta ocazie frumoasa si pentru primire. Nu este deloc usor sa mai gasesti curaj si energie sa organizezi competitii dupa 2 ani de pandemie. Felicitari tuturor oamenilor implicati !
Am avut bucuria sa putem oferi si o inscriere gratuita la tombola de care s-a bucurat Bonteanu Ionel. Multumim si pentru acest gest organizatorilor.
Fi pe faza pe pagina de facebook Giolive si vezi unde mai poti castiga o inscriere gratuita !
Aceasta a fost penultima competitie din acest sezon pentru mine. Urmeaza sambata urmatorul concurs MTB Odyssey la Buscat, Baisoara, Cluj.
Aceasta va fi din pacate ultima competitie pentru mine la categoria 19-29 de ani. Simti ca ai imbatranit atunci cand schimbi categoria. 🙂 Sanatosi sa fim, iar urmatoarea decada sa ne gaseasca cu experiente tot mai frumoase pe bicicleta!
O luna mai tarziu am revenit pentru start la competitia Karst Isverna pe acelasi traseu.
Un traseu provocator cu 42 km, 1270m diferență de nivel care iti pune la incercare toate abilitatile.
Competitia a fost pe masura si inca din primii zeci de metri ne-am distantat un grup de 3 alaturi de 2 dintre cei mai buni din tara:
Nu am tinut cu dintii de acest grupeto si in cativa km am ramas singur in urma celor 2 deoarece voiam sa mentin ritmul propriu in care stiam ca pot rezista toti cei 42 de km.
Traseul incepe direct cu o urcare de 10 km care se incheie foarte abrupt cu o panta la limita cu o inclinatie spre 20%, destul de provocatoare. De aici a urmat o coborare frumoasa, usor tehnica, cu santuri in V.
La finalul ei, ne intalneam cu cei de la traseul scurt iar lucrurile deveneau mai animate. Mai sociale sa spun asa fata de pustnicia de pana atunci 😀
Traseul a fost frumos in continuare pana la final.
Am reusit sa mentin un ritm constant si foarte bun pana la final.
Singura surpriza a fost la un moment dat cand am constatat ca am pana pe spate. Ma opresc, scot CO2, il bag repede si ce sa vezi..iese o garnitura din el si nu mai functioneaza. Ok, zic “hai sa trecem la varianta 2-pompa de mana”. Dar inainte zic hai sa vad totusi cauciucul ca poate gasesc gaura si reusesc sa o astup. Zis si facut. Intorc cauciucul pe toate partile si gasesc repede gaura. Scot snur tubeless, il bag si rezolv gaura. Urmeaza 50 de pompe si roata este ok din nou si eu pe bicicleta. Inca nu ajunsese nimeni din spate si continui lininstit pana la un moment dat cand ma intalnesc cu un grup de oameni la pas care ma incurajeaza cu urale zgomotoase foarte bine primite si pe care le-am apreciat mult.
Insa in mai putin de 1 minut, aud aceleasi urale in spatele meu si acest fapt imi da de gandit. Continui sa fortez cum pot mai bine, urmeaza cateva urcari foarte grele unde trag cat pot de mine, ajung in varf iar in spate nu se vede nimeni.
Ajung in ultimii km si reusesc sa pastrez pozitia 3 la general de la inceput pana la final. Bucuros de reusita si de podiumul cu acesti baieti:
Acest concurs ne lasa cu zambete pe buze, datorita oamenilor deosebiti care il pregatesc cu greu in timp ce pun suflet mult si pe care ne bucuram sa ii revedem cu fiecare ocazie.
Noi am fost intr-o formatie mare si de data aceasta impreuna cu prietenii din Caransebes si Resita:
Asadar, merita sa ajungi cel putin o data la acest concurs. Sa traiesti experienta de la Isverna si sa vezi imprejurimile. Ai 2 ocazii, fie in Giocamp in luna iunie, fie la concurs in 19 August 2023.
Ai de ales intre 3 zile pline de pedalat cu prieteni sau o zi de concurs pe 2 trasee. Alegerea e grea si iti apartine ! 😀
De data aceasta vreau sa povestesc cu tine despre Cum a fost la Transilvania Bike Trails la concurs in weekend.
Ideea de a participa din nou la aceasta competitie a venit pe grupul de antrenament Giocoach, cand am pus intrebarea “Cum ar fi sa ne intalnim cu totii sa ne cunoastem ?”. Apoi cineva a propus TBT ca fiind in centrul tarii aproape de fiecare dintre noi si am zis “Gata, ne vedem la TBT !”. Din mai multi oameni am confirmat 6 pana la urma:
Fotografia cu noi de la tura de recunoastere pe care am lungit-o pana la 42 de km.
La Transilvania Bike Trails am mai participat o data in 2017 (vezi aici articol), cand dupa Geiger Marathon am ales sa merg la Sighisoara la concurs. Achitasem inscrierea si planurile aratau bine, pana cand o pizza la un restaurant in Brasov a schimbat cu totul cursul povestii si m-a facut sa am o experienta cu adevarat inedita la concurs.
Nu mai oprisem niciodata pana atunci in timpul unei competitii sa urc pe “tron” 😀 dar unde altundeva decat intr-o competitie cu specific medieval in care treci prin mai multe biserici fortificate. Atunci am incheiat pe locul 100 din vreo 200, cea mai slaba clasare. Cel mai surprins am fost de mine insumi: dupa o saptamana cu probleme la stomac in care n-am mancat mai nimic, in dimineata cursei iarasi nu mancasem nimic si nici in cursa, am reusit sa inchei cei 78 de km, CUM nu stiu, si acum ma intreb.
Astfel ca in 2022 aceasta editie TBT avea in sfarsit sa fie in conditii optime pentru mine.
Forma sportiva nu este chiar cea mai buna, dar voia buna si cheful de dat sunt la locul lor.
Am ajuns de vineri impreuna cu Micsa Roberto la locatie si dupa o tentativa esuata de a ridica numerele de concurs ( nu am verificat programul, unde scria ca se ridica pachetele doar de sambata ) dupa ce ne-am salutat cu Marian Graur, am ajuns in Sighisoara la ceas de seara unde culorile orasului erau absolut superbe, iar in cetate ne astepta Food Festival, cu multe bunataturi si concerte live.
A urmat ziua de sambata unde am reusit sa bifam principalul obiectiv datorita caruia mai multi dintre noi am ales participarea la acest concurs si anume intalnirea cu ceilalti participanti din programul de antrenament Giocoach.
Dupa tura de recunoastere, am luat cina si am avut onoarea sa particip la primul concert de orga in biserica. O experienta unica in acelasi timp, intrucat in viitor urmeaza a se reconditiona orga la configuratia initiala, prin urmare sunetul va fi diferit, de aici unicitatea experientei noastre.
A fost deosebit, am avut placerea sa ascultam la orga “My way – de Frank Sinatra” sau “Blessed we are”.
Dupa acest concert am luat o pauza de socializare timp in care m-am intalnit cu mai multi prieteni:
Dupa care a urmat un nou concert care mi-a facut pielea de gaina inca de la prima piesa.
Un concert de vioara prezentat de 4 Tune Quartet
Seara a continuat cu Handpan & Sound Healing de Gabriel Balasa, iar noi ne-am indreptat spre cazare pentru a 2-a zi unde ne asteptau 78 de km pe mine impreuna cu Marian si Stefan, respectiv 42 km pe Roberto cu Cipi si Leonard.
Traseul este unul tare jucaus, de fuga ceea ce se poate observa prin media destul de mare 21 km/h in 78 de km. Are portiuni foarte frumoase de single trail, dar nu asa…. single trail dinacela amenajat de mana omului. Aici parca totul iese din mana oamenilor: fier, mancare, muzica, trasee, emotii, experiente in final.
Pentru mine totul a mers foarte bine timp de 50 de km. M-am simtit foarte bine si simteam mereu ca pot mai mult. Chiar inainte de cea mai grea urcare am avut mici poticneli in alegerea traseului intrucat marcajele erau intr-o parte, iar riderii in alta, astfel am pierdut putin contactul cu ei, dar i-am prins pana in varful celei mai abrupte urcari ale zilei.
De aici a inceput o coborare de viteza care a continuat apoi pe urme de oi si capre care a inceput sa scoata toata energia din mine si am inteles de ce nu este de ajuns Hardtail la acest concurs.
La finalul coborarii nu doar ca era sa iau o tranta intrucat nu vedeam clar pe unde e poteca si am iesit in decor peste santuri mari, pierdusem contactul cu ceilalti 3 rideri si eram epuizat de la sold in sus. Din toate aceste motive, m-a cuprins o lipsa de motivatie si am lasat-o mai moale.
In acel moment ma aflam aproximativ pe pozitia 25 la general. In urmatorul punct de alimentare au ajuns din urma alti 2 rideri cu care am mers o scurta bucata dupa care am ajuns intr-o zona care din nou ne scutura foarte tare. Atat de tare incat am ajuns cu rani la final de la frecarea cu saua.
Fac o comparatie cu Carpathian Epic unde am participat la 4 zile de concurs destul de dificile, dar pe parcursul carora nu am simtit nevoia de full-suspension mai deloc. Insa aceste portiuni la TBT Race ma pun pe ganduri. Cred ca ar trebui sa incep antrenamente cu pikamerul in brate 🙂 Dupa 78 de km singurul lucru care ma durea erau tricepsii. Aceasta a fost partea urata a traseului.
Sa revenim din nou la partea frumoasa.
Atmosfera din timpul cursei.
Oamenii acestia chiar au pregatit ceva deosebit in timpul cursei. Punctele de alimentare erau foarte animate, multa lume, energie, oameni care cantau la tobe. Cand treceai pe acolo nici nu iti mai venea sa mananci, asa elan primeai. Va spun sincer, in ultimul punct doar l-am salutat pe Daniel Sardan, pe care il felicit si pe aceasta cale pentru tot ce reuseste cu acest eveniment. (poate scoate si acea portiune si o lasa doar pentru oi 😀 )
Va vine sa credeti sau nu dar chiar m-am bucurat sa vad cum vin riderii si ma prind din urma. Ne salutam care cum, cu unii nu ma vad niciodata in timpul cursei, asa ca a fost o ocazie buna acum. La un moment dat aflu ca sunt pe locul 49, iar in gandul meu era sa ies pe locul 50, deoarece la ultima participare de care iti povesteam mai sus am obtinut locul 100, deci ar fi fost un rezultat de 2 ori mai bun. Am imbunatatit rezultatul cu 51 de pozitii.
Daca continui tot asa si mai imbunatatesc timpul cu 51 de pozitii, data viitoare ar trebui sa inchei competitia pe locul -2 😀
In concluzie am inteles de ce reuseste TBT Race sa adune la start peste 1000 de participanti.
Dincolo de experienta lui Daniel cu mii de oameni, motivul este ca TBT Race este mai mult decat un concurs. Este un festival. Chiar stateam si ma gandeam: “La care concurs am mai avut eu parte de 3 concerte ? :O ” (Concert Street Food Festival, Concert Orga in Biserica, Concert 4 Quartet, in plus am ratat concertul de Duminica seara intrucat plecasem acasa deja, deci ar fi fost 4 de toate)
Ca sa iti faci o idee, atmosfera dupa concurs arata ceva de genul:
Apoi este o experienta inedita si in camping. Dormitul nu este cel mai bun, dar distractia este pe masura daca ajungi intr-o gasca potrivita.
TBT Race merita cel putin o data sa il traiesti, mai ales daca nu ai mai vazut de mult timp Sighisoara.
Pe de alta parte nu este un concurs ieftin, costurile fiind considerabile. Recomandarea mea este daca participi, sa incerci sa profiti de cat mai multe optiuni din programul pregatit de organizatori. Nu merita sa vi cu o zi inainte, sa ajungi seara, iar a 2-a zi sa concurezi dupa care sa pleci acasa.
In incheierea acestui articol, felicitam organizatorii pentru o editie foarte reusita pe care o poti urmari aici:
Am vazut multi dintre voi ca au senzori de puls si cadenta pe bicicleta, ba chiar nu pleaca de acasa fara ei si m-am intrebat imediat: oare ei stiu cum, cand si la ce se folosesc sau doar se uita pe niste cifre pe ecran ? La aceste intrebari voi incerca sa raspund in acest articol.
In primul rand, este bine sa intelegi faptul ca fara cateva notiuni de baza, acele cifre ale pulsului si cadentei nu isi gasesc niciun rost pe ecranul de la ciclocomputerul tau si cu atat mai mult in focusul si atentia ta.
As imparti lucrurile inca de la inceput, pentru ca sa stii unde te incadrezi si in functie de asta sa stii ce ai de facut. Astfel:
Daca pedalezi doar de placere, dai jos si pe cei care ii ai si deschide bine ochii in jur cand pedalezi, pune intrebari oamenilor de langa tine si asculta-i cu interes (asta ai de facut ca sa te bucuri de o tura, nu sa te uiti la cifre)
Acum, poti alterna intre aceste 2 categorii. Eu personal am si ambitii de podium, dar am si ture cand las Garminul 830 acasa cu totul si nu ma intereseaza nicio cifra. E important sa faci diferenta intre cele 2 situatii si sa mentii echilibrul intre ele totodata. In caz contrar esti ori cu ochii numai pe cifre chiar si cand nu ar trebui sau esti prea relaxat si ai rezultatele pe care ti le doresti.
De ce este important sa faci diferenta intre aceste 2 situatii si sa iti alegi cand pleci de acasa ce fel de tura va fi : de antrenament sau de placere, pentru ca daca le incurci intre ele apar frustrari. In senzul ca, poate alegi sa iesi cu un grup de prieteni la o tura, iar de obicei astfel de ture sunt lejere si nu vei putea face antrenament in timpul lor (adica focus pe cifre). Antrenamentul il faci cel mai bine singur sau cu prieteni care stii ca sunt de nivelul tau sau chiar mai buni. Ideea este ca nu se amesteca intre ele aceste 2 situatii.
Cifrele de pe Garmin au rol si rost doar daca te antrenezi specific, daca pedalezi de placere nu au niciun rost. In a 2-a situatie cel mult te poti uita pe ciclocomputerul tau la distanta parcursa, la timp, ce temperatura este afara sau cat ai urcat in timpul turei, la calorii daca ai in plan sa slabesti, dar atat, nu si la puls, cadenta, viteza medie, watti, etc (indicatori specifici)
Pe de alta parte, la garmin 830 mai sunt cateva chestii foarte misto pe care le poti urmari chiar daca nu ai ambitii la podium, de exemplu:
poti pune track-ul gpx sa stii pe unde este traseul daca nu ai mai fost de mult sau este complet nou
poti sa vezi cate urcari mai ai din traseu
poti sa vezi cat de grea este urcarea, cat mai ai de urcat si daca se face mai lina sau mai grea mai tarziu.
Haide sa trecem la subiectul articolului acum ca am prezentat situatia si sa vedem, in cazul in care vrem sa ne antrenam, cum folosim senzorii de puls si cadenta.
1.Senzorul de puls
Doar ca iti stii in timp real pulsul, nu te ajuta cu nimic. Uneori e mai mare, alteori este mai mic. Asa si ? ce faci cu aceste informatii ?
Acest senzor incepi sa il folosesti la adevarata valoare, atunci cand incepi sa faci antrenamente tematice, specifice. Cand iti faci un plan de antrenament pentru 1 an de zile. Pentru ca intr-un plan de antrenament ai mai multe etape pe care le parcurgi treptat spre varful de forma unde ajungi la cea mai buna forma fizica si sportiva din tot sezonul.
Ai ghicit ! In functie de aceste etape te vei pregati la diferite valori ale pulsului, astfel:
in etapa de baza vei pedala la un puls de pana in 70% din pulsul maxim, deoarece la aceasta valoare a pulsului dezvolti zona aeroba si rezistenta pe bicicleta. In aceasta perioada si datorita acestor tipuri de antrenament dezvolti resursele de glicogen de care ai nevoie mai tarziu.
in etapa de constructie vei accelera putin si vei avea antrenamente specifice in care cresti cu pulsul la 80% din pulsul maxim.
in etapa de varf de forma se fac antrenamente in care jonglam cu mai multe tipuri de intervale intre 90%-100%.
Toate aceste antrenamente nu se fac dupa ureche, deoarece iti poti face mai mult rau in unele cazuri.
Acest articol este doar informativ, sa iti faci o idee, dar nu te indrum sa incepi sa faci antrenamente tematice de unul singur daca nu ai mai facut. Si cei cu experienta fac o multime de greseli cand vine vorba de pregatire. Din acest motiv, noi abordam toate etapele de pregatire in programul complet de antrenament Giocoach, unde disecam fiecare aspect al pregatirii timp de 1 an de zile si in discutii de grup unde invatam cum se face un antrenament serios care sa iti aduca rezultatele la care nu stii cum sa ajungi acum, dar le vezi la cei din jur.
Dupa ce citesti articolul de mai sus, poti sa revii aici sa continuam.
Acum ca am stabilit impreuna ca valoarea de 90 este cea mai eficienta pe bicicleta, ai inteles de ce e important sa te uiti la cadenta pe ceasul de la bicicleta si sa fii cat mai aproape de aceasta valoare.
Nu vei reusi din prima, este nevoie de exercitiu si antrenamente specifice si aici.
Oamenii cu care ma antrenez au observat o imbunatatire atunci cand au reusit sa creasca cadenta medie in timpul turelor, desi initial mergeau in forta la 60-70 rpm. A fost nevoie de cateva luni, dar a meritat.
Si cu cifrele de la cadenta de pe ciclocomputer poti face antrenamente specifice care dezvolta diferite abilitati la tine pe bicicleta.
Stiai ca poti cu ajutorul senzorului de cadenta sa devii mai puternic pe bicicleta sau mai rapid ? Bineinteles, nu doar uitandu-te la cifre, ci efectuand mai multe antrenamente intr-un mod anume.
La cadenta mica sau la cadenta mare, dar aceste 2 cuvinte sunt foarte relative (mic si mare), cat de mic. cat de mare si mai ales cat de mult timp ? Fara o definire clara a acestor valori, nu vei reusi sa dezvolti exact acele abilitati la tine. De exemplu, peste anumite valori ale cadentei, nu mai dezvolti puterea pe bicicleta, la fel sub anumite valori nu dezvolti viteza. Combinatia intre aceste 2 abilitati bine dezvoltate dupa o munca serioasa, din punctul meu de vedere este cel mai bun lucru pe care poti sa il faci ca sa iti cresti performantele pe bicicleta.
Vezi ? Antrenamentul nu e chiar asa de simplu.
Trebuie sa iti mai spun, ca facand toate aceste lucruri asa cum trebuie, vei observa de unul singur ca vei investi mai putin timp in antrenament decat inainte si vei fi mai eficient.
Asadar, train smart, not hard !
PS: Daca vrei sa inveti sa te folosesti la potential maxim de ciclocomputerul tau si sa devii mai performant pe bicicleta, te invit sa te antrenezi cu noi in programul complet de antrenament pentru ciclistii care vor sa ajunga in cea mai buna forma in care au fost vreodata. Vezi aici detalii: http://www.giolive.ro/giocoach/
PS1: Daca inca nu ai si iti doresti ciclocomputerul Garmin 830 pe care il recomand cel mai mult si il folosesc de 4 ani cu succes, il poti vedea aici: https://tinyurl.com/yckmz8b7
In acest articol vreau sa iti prezint experienta de la Cupa Max Ausnit 2022 – cea mai importanta competitie de sosea de 1 zi din Romania.
Particip de 9 ani la aceasta competitie, desi cele de sosea nu sunt printre preferintele mele. De aceasta data am parcurs cel mai lung traseu din toate concursurile la care am luat startul: 133 de km, in conditiile in care cea mai lunga distanta pe care am parcurs-o vreodata a fost 150 km.
Prima data la Cupa Max Ausnit am fost in 2013, cand am participat cu MTB si cauciucuri slick:
A fost tare distractiv sa fii cot la cot cu altii pe cursiere. Ca si cum ai porni cu un handicap si totusi te descurci si faci fata.
Apoi in 2017 am obtinut cea mai buna clasare pentru mine: locul 3 la categoria de varsta.
Acesta a fost un scurt istoric, dar hai sa revenim la editia din 2022.
Pentru prima data la o competitie startul se anunta pentru ora 8:00 datorita vremii caniculare din aceasta perioada, insa aveam sa descoperim ca adevaratul pericol a fost de fapt codul rosu de furtuni.
Odata porniti in competitie, primul pericol real sunt cazaturile la tot pasul. Este aproape inevitabil cand pui sute de ciclisti la un loc cu la viteza, sa ia viraje, sa coboare, sa ocoleasca masini si alte obstacole, sa nu se intample cazaturi.
Am invatat cate ceva din editiile trecute asa ca am stat cat de in fata am putut, iar in spate auzeam din cand in cand tot felul de zgomote, iar ulterior din povesti am auzit ca erau de fapt tot felul de cazaturi.
Asa de in fata am ajuns, incat la un moment dat inainte de prima urcare importanta, pe la km 20 m-am trezit in fruntea plutonului si am profitat de ocazie sa ii urez bafta colegului meu Malnassi Attila. I-am predat “stafeta” si ulterior am aflat ca a incheiat pe 3 competitia, intrucat in fata erau 2 evadati deja.
De aici a inceput show-ul.
Prima urcare, multe baterii pline si toti trag de parca s-ar sfarsi pamantul. Mentin un ritm bun, dar pierd contactul cu primii. Usor dezamagit continui cu urmatorul grup care s-a regrupat imediat dupa urcare si continuam. Nu dureaza mult si in fata vedem din nou plutonul fruntas unde erau majoritatea riderilor din echipele importante de ciclism (Novak, Steaua, CS Otopeni si alti rideri Elite). Ma bucur de revenire, ma alimentez bine si imi promit sa nu ii mai pierd din vedere. Raman aici timp de 30 de km pana pe cea mai grea urcare din traseu care se incheia cu 22% panta unde ma descurc binisor. Recuperez pozitii si ajung in varf unde constat rapid ca primii rideri nu au stat mult la discutii si au accelerat si la vale.
Ne formam si noi un grup de 6-7 cu Otniel Sighiartau, Gaita Madalin, Stancioi Alex si mai cativa, un total de 7-8. Coboram cu bine, dupa care ajungem pe usoara coborare de la Liman, unde eram langa Madalin si voiam sa il intreb daca isi aduce aminte de Liman Bike Race. Exact pe acea portiune se dadea startul.
Cat de misto, in timpul unei curse de sosea sa ajungi pe traseul unei competitii de MTB ? 😀
Dar nu apuc sa il intreb caci ma uit la ceas si arata 47-48 km/h. O viteza nebuna si o trena criminala dusa de Otniel. Cred ca s-a suparat pe mine de cand i-am suflat in ceafa la Nationalele de XCO in ultimul tur 😀
Totul in limite rezonabile, pana cand ne trezim cu o masina de asistenta intre noi, pe curbe. Viteza era mare, ritmul nebun, iar dupa ce a plecat masina deja era un spatiu intre noi si ceilalti. Celalalt sportiv cu care eram forteaza tare si reuseste sa ii prinda din urma, iar eu nu mai fac fata la 49km/h si ma vad nevoit sa renunt la a prinde grupul. 2-3 curbe mai tarziu se vede in fata si grupul elitelor. Asadar, aveam in campul vizual 2 grupuri si nu mai puteam face nimic.
Dupa o bucata de timp incepe urmatoarea urcare si vad din spate ca apare Bidilici de la Steaua. Zic “wow, asa bine am mers?!” Apare si urmatorul grup pe care ii recunosc dupa tricouri pe unii dintre ei. Observ si 2 tricouri de Novak adica inca suntem in carti bune. Mergem impreuna pana dupa km 100 si vad din nou cifre mari pe ceas, pe care le gestionez de data asta.
Intr-una dintre curbe, vad unul din baietii de la Novak ca il atentioneaza pe alt rider impingandu-l usor cu mana, nu apuca sa isi puna mana inapoi pe ghidon si in viraj este jos chiar in fata mea. Franez cum pot cu ambele roti, il evit si continuam. Ceea ce am vazut a fost doar o demonstratie de instant Karma.
De aici inainte oboseala incepe sa isi spuna cuvantul si ritmul la fel. De mai multe ori ma gandesc sa renunt si la acest grup caci nu mai suport, nu este nici un moment de respiro: tare la deal, tare pe plat, tare la vale, tare si in punctele de alimentare, unde i-au din mers un bidon de apa il torn in bidonul meu si cand ma uit in fata iarasi sunt in urma. Pierd si acest grup, intr-un fel imi pare rau, in alt fel ma bucur ca in sfarsit respir un pic. Langa mine alt rider care are aceeasi soarta si mergem impreuna o bucata buna mirandu-ne cat timp trece fara sa vina nimeni din spate.
Pana la un moment dat cand apare Emil Chepetan cu Radu Sarca, fata de pe locul 2 si inca un tip de la Tura de Noapte. Mergem impreuna o bucata pana la ultimele urcari unde iarasi ne fractionam si acestia putini care eram.
Ajung singur la finish si ma bucur ca am parte doar o data pe an de genul acesta de competitii.
Inchei cei 133 de km si cea mai lunga competitie la care am participat in 3 ore si 38 de minute, cu o medie de 36 km/h. Daca tot suntem la cifre, ca o mica comparatie:
2021: 115 km cu 34 km/h medie, locul 10 la categorie
2022: 133 km cu 36 km/h medie, locul 6 la categorie.
Ceva progrese putem spune 😀 Ultima data cand am scos asa medie de 36, a fost in 2017 cand am ajuns pe podium.
A fost atat de greu si de istovitor, incat la final am ajuns cu totii in sant 😀 , dovada mai jos:
In aceasta imagine poti observa si noua mea casca Abus Airbreaker, pe care o voi prezenta in curand pe canalul de youtube Giolive.
Una peste alta, inca o experienta frumoasa pe 2 roti alaturi de prieteni. Cu toate ca lipsa antrenamentului nu o poti masca. Cu 2000 de km nu poti face mare branza, dar te poti distra cel putin :D.
M-am bucurat sa ma intalnesc cu fiecare dintre voi:
Cristi David – proaspat tatic de 2 copii, ultima data cand ne-am vazut, primul dintre ei Eric nu lega cuvintele, acum vad din poze ca a participat la prima competitie de ciclism…
Tania si sotul ei (domn manager) 😀 – care ne invita la Gugulan Mtb Race in septembrie. Save the date !
David Doroga – un junior de la Medias, care s-a antrenat foarte bine cu garminul 810 de la mine incat este intr-o forma foarte buna. Daca nu avea probleme, cred ca iesea in fata mea.
Colegul de echipa Cipi Mada – care a venit de la Oradea special pentru competitie. Tot la colegi ii amintesc pe Vlad Naca si Malnassi Attila – bravo taticule pentru o cursa solo de 50 de km pana la finish si un loc 3.
Razvan Drutau, la fel de la Oradea. Chiar, voi de ce nu v-ati vorbit intre voi ? 😀 Razvan acum aproape o luna a venit special la Resita doar ca sa facem 2 ture prin munti. I-a placut mult.
Danut Ion – un prieten pe care m-am bucurat sa il revad.
Dan Barbinta – un vechi mtb rider de la Zalau. Good to see you again, mate ! 🙂
Andrew Sobenikov – castigatorul neoficial de anul trecut al competitiei Max Ausnit si un vechi camarad la Mtb cu care imparteam podiumul.
Emil Chepetan cu care m-am intalnit direct in cursa 😀 Ma intreaba “Tu mai traiesti ?”. Am vrut sa ii spun ca am inviat, dar dupa 100 km cred ca a mai ramas doar spiritul din mine 😀
Clubul Velocitas & CO : aici intra multi multi oameni:
Muntean Paul – felicitari pentru rezultatul foarte bun !
Georgian Grec
Valentina Paval
Carmel – multumesc pentru incurajari pe 22%
Ficle
El chapo – Ovidiu Danciut
Tibi Nagy
Joy Noelle care a castigat din greseala. Ea n-a vrut, dar ce sa faci cand esti bun si esti in concediu de la triathlon. 🙂
Mihai Alexandru, impreuna cu care am reprezentat Resita :D.
Aceasta este cea mai frumoasa victorie, acesti oameni! Restul sunt cifre si can-can.
Felicitari pentru inca o editie Cupa Max Ausnit! Timp de 1 an de odihnim si poate ne vedem anul viitor.
De la foarte bine in sus va doresc si va multumesc ca ma cititi !
Warning: Creating default object from empty value in /home/giolive/public_html/wp-content/plugins/landing-pages/classes/class.post-type.landing-page.php on line 522
Tocmai m-am intors dupa 2 zile in Retezat unde s-au adunat asa multe chestii faine incat am zis sa le adun intr-un articol. O experienta cu tot felul de momente, unele pe viata si pe moarte, altele cu prieteni dragi intalniti pe cel mai inalt varf, cu povesti despre stele si galaxii acolo unde se vad cel mai bine (la 2000m altitudine).
Incepem mai intai cu titlul acesta de clickbait pe care ti-l explic acum, ca sa putem merge mai departe.
Petrecerea de obicei este cu prieteni si multa lume. Ei bine, la fel a fost si pe Retezat: cu prieteni intalniti in munti, unii vechi, altii noi precum si multi alti oameni care se bucurau de maxim jumatatea temperaturii din orase, pe langa varfuri, momente, rasarit si apus la inaltime. Hai se vezi !
Ideea acestui weekend a pornit cu gandul “Hai sa mergem cu cortul undeva”. Alina nu a mai fost cu cortul si acesta a fost un declansator in plus si impinsi la munte de vestile cu 40 de grade. Asa ne-am trezit vineri cu bagajele facute si in drum spre un varf taiat. (retezat adica)
Am mai facut cateva drumetii in Retezat pana acum sau spre varf chiar daca nu am ajuns mereu. Astfel am invatat ca uneori e bine sa spui NU. Cand vremea nu e buna, bate vantul puternic, cand ai plecat tarziu, cand e de ajuns si o drumetie doar pana la Stevia, etc.
Pe varful Retezat am mai fost o singura data, iar apoi am mai facut o expeditie geniala de 2 zile care a cuprins majoritatea varfurilor din parc. Vezi aici cum a fost:
De cabana Gentiana tot auzisem, insa nu am pornit niciodata din acea directie.
Stiam 3 drumuri de acces spre lacul Bucura, astfel aveam de ales cum sa ajung cu cortul sus si aveam asa:
Prin Rausor
Ceea ce insemna o urcare abrupta cu rucsac si cort in spate, dupa care era nevoie sa continui spre Custura Bucurei si sa coboram pana la destinatia finala de campare Lacul Bucura. Adica o drumeti lunga, grea din prima zi. Am zis nu.
2. Pe la Gura Apei
Am mai fost pe aici in videoclipul de mai sus si stiam ca necesita o masina de offroad sau cel putin una cu garda sus la sol. Nu ma incadram, deci am eliminat si optiunea asta. Desi strict urcarea pe bocanc ar fi fost cea mai buna optiune, doar 2 ore pana la Lacul Bucura, dar si mai bine de 1 ora de drum offroad.
3. Pe la Cabana Gentiana
Traseul nou despre care nu stiam nimic. Am povestit putin cu o zi inainte cu Dan Lupsa si mi-a confirmat ca este ok de urcat, dar ca va fi o drumetie de aproximativ 6 ore cu rucsac de cort.
Astfel, in prima zi de sambata am urcat pana la Bucura, am pus cortul si a 2-a zi urma sa atingem varful Retezat si sa ne intoarcem la masina pe traseul spre cabana Pietrele. Masina am reusit sa o parchez in ultima pacare la iesirea din Carnic.
Am pornit cu entuziasm, fresh cu bateriile incarcate de energie, iar o adevarata experienta ne astepta inainte. Inca de pe drum ma gandeam, oare cu cine ma voi intalni de data asta. Mereu ma intalnesc cu cineva si asta imi place grozav de mult. Am o bucurie foarte mare cand intalnesc oameni unde nu te astepti. Oamenii sunt unul din cele mai frumoase lucruri cu care ramanem in viata odata cu trecerea timpului.
Sa o luam pas cu pas.
Ca si pe urcare, de altfel. Tin sa iti spun ca la fiecare pas era ceva de vazut. Primul pas a fost la Cascada Lolaia, o bijuterie:
Dupa care am continuat asa:
si apoi asa : (Stii piesa aia :”Asa…si-asa” ?! 😛 )
Ti-am spus ca la fiecare pas era ceva de admirat, da ? Cum ar fi aceasta padure rupta din basme.
O bucata buna am fost asezonati de raul care curgea in partea stanga si care ne incanta din cand in cand cu mici cascade si zone de admirat.
Urcare s-a inasprit si am ajuns la cabana Gentiana dupa 3 ore. Aici i-am cunoscut pe primii calatori, de la Cluj care nu stiau exact unde e Resita desi au trecut prin ea spre cascada Bigar, au vazut locomotivele si au mancat la OMV 😀 Ce mi-a placut cel mai mult la ei este ca faceau drumetia impreuna cu parintii. Un cuplu si parintii fetei. Ce frumos ! Mereu mi-au placut activitatile in familie, dar asta e wow. Sa mergi cu mama pe Peleaga.
How cool ? Sper sa inspire pe cineva acest articol si sa faca acest lucru. Daca crezi ca i se potriveste cuiva, povesteste-i despre el sau trimite-i articolul.
Dupa ce le-am aratat si alte lucruri frumoase de vazut in Banat pe langa modesta cascada Bigar, cum ar fi ochiul Bei, Cascada Beusnita, precum si tunelele de pe Cheile Nerei sau Cascada Burăul Mare intre Moldova Noua si Padina Matei, plus o multime de altele, dar nu aveam timpul necesar asa ca ne-am salutat cu Szia ! si am continuat drumul pana in Curmatura Bucurei cu opririle aferente pe drum pentru alimentare, iar de aici am coborat spre locul de campare dupa ce am luat pranzul cu priveliste aici:
Ma asteptam sa fie plin ochi de corturi, dar am mai gasit un loc. Langa noi vecinii, un tatic cu 2 copii gemeni din a 2-a casatorie, din Timisoara, ce tocmai au incheiat socotelile cu clasa 0 si erau in vacanta. Pentru ei excursia consta in urcarea pana la Lacul Bucura, campat o noapte si coborat inapoi. Fara varf, fara ambitii si e foarte bine asa. Aici una dintre lectiile pe care urmeaza sa ti le prezint.
Plimbandu-ma printre corturi, observ un tip tolanit pe izolir cu ochelari, care ma trezesc ca ma intreaba: “Tu stii sa si mergi ?” :))))
Si iata primul prieten cu care aveam sa ma intalnesc pe Retezat.
Catalin Oancea, alaturi de nepotul sau Ames (venit in vacanta din America). O placere sa ne revedem si sa stam la povesti pana seara tarziu, timp in care am admirat calea lactee, stele cazatoare, printre discutii despre santiere, concursuri, povesti din America spuse jumate-n romana, jumate-n engleza.
Am povestit putin si cu domnii de la Salvamont, carora le-am transmis salutarile de la Dan Lupsa, iar in timp ce povesteam cu ei, trece si Mircea Harapu cu care ma bucur tare mult sa ne revedem. Aflu ca si el are in plan varfuri cu rucsac cu cort in spate. Asadar 3 biciclisti reuniti la 2000m altitudine.
De la Catalin mi-am luat ramas bun cu gandul ca ei pleaca devreme sa prinda rasaritul pe Retezat. Noi am ajuns mult mai tarziu, iar cand am ajuns in varf, ce sa vezi. Tipul de pe izolir ma saluta din nou 😀 Nu pornisera nici ei asa devreme, nici tare nu s-au grabit de la besici, asa ca ne-am sincronizat si in varf. Nu ne-am intalnit niciodata de 2 ori in 24 de ore si ne-am intalnit in ditamai parcul national 😀 Tare, nu ?
Ne-am luat ramas bun, de la ei, de la varf si am inceput coborarea spre vale, spre casa si inapoi spre temperaturi de 40 de grade 😀
Aici urma sa avem de-a face cu portiuni foarte periculoase unde daca un picior nu il puneai unde trebuie, riscul era sa pici in vale, ceea ce nu ar fi fost tare interesant. Din fericire am trecut cu bine si am continuat o coborare luuuunga pe bolovani imensi unde ne concentram la fiecare pas:
daca se misca sau nu piatra
sa nu alunece piciorul
sa nu pici intre lespezi
e sau nu prea greu pentru ea?
Din fericire am trecut cu bine de toate si toti bolovanii. Dupa cateva pauza de masa si afine proaspete de pe marginea potecii, am reusit sa ajungem spre finalul coborarii care deja incepuse sa fie dureroasa cu un rucsac de 60L in spate pentru muschi, genunchi, ligamente, besici, tendoane, umeri, solduri, etc.
La un moment dat in timp ce urcam spre Varful Retezat ne-am intalnit cu 2 tipi care alergau la vale (se pregateau pentru competitii de alergare), iar unul dintre ei avea tricou cu Alergand la Padure (concursul de alergat de la Resita) si am inceput sa vorbim pe seama asta si mi-am dat seama ca este Resitean si el, fara sa ne cunoastem. Dupa ce am facut cunostinta, el ma recunoscuse de pe podiumul “Resita Stairs Challenge” din urma cu 2 ani. Ne-am salutat si am continuat fiecare aventura lui.
Ultimii 2 km au fost cei mai grei pentru Alina. Nefiind obisnuita cu astfel de activitati atat de lungi, genunchii si-au spus cuvantul si mi-am amintit de situatiile in care eram in locul ei si ajungeam schiop acasa la randul meu. Asa ca m-am trezit cu 2 rucsaci in brate, dar important este ca am ajuns amandoi cu bine la final.
Pe parcursul aventurii noastre, am avut diferite momente in care faceam diferite legaturi intre situatia din fata mea si alte situatii in viata. Astfel, am incropit 5 lectii:
Varful pare imposibil de la departare, pana cand incepi sa urci – Un vis pare imposibil cand te gandesti la el, pana cand te apuci de treaba.
Cand esti pe urcare, nu stii cat mai e, cat mai dureaza – Cand lucrezi la un vis, nu stii cat mai e pana la final, cat mai dureaza. Iti ramane doar sa continui sa pui caramizi in fiecare zi, la fiecare pas.
Satisfactia nu este in atingerea varfului, ci in parcursul pana acolo cu toate trairile de care ai parte, in oamenii pe care ii intalnesti pe drum cu povestile lor si in recunostinta ca ai ocazia sa fii acolo. Varful…cui ii mai pasa de el cand primesti atat de multe pana acolo ? El este doar motivul. Victoria prin urmare este doar motivul pregatirii, bucuria este si in alta parte, nu doar in reusita. (Bucuria copiilor de 6 ani era pura mereu,nonstop, nici nu le pasa lor de varf, iar a taticului era ca petrece timp cu ei in sfarsit mai mult de doar 2 ore pe zi seara)
Odata pornit pe munte, esti responsabil de cei pe care i-ai luat cu tine. Indiferent ca iti place sau nu, e datoria ta sa te asiguri ca ajungeti in siguranta inapoi.
Succesul este de fapt suma mai multor pasi mici facuti bine. Asa ca prezinta-te in fiecare zi in activitatea necesara indeplinirii visului tau.
In final iti multumesc ca m-ai urmarit pana acum, iar daca planuiesti sa mergi in Retezat sper ca te ajuta informatiile din acest articol.
Warning: Creating default object from empty value in /home/giolive/public_html/wp-content/plugins/landing-pages/classes/class.post-type.landing-page.php on line 522
Campionatul National de XCO este una din cele mai importante competitii din sezon.
Daca in alti ani stiam de cu 1 an inainte cand va fi si unde, anul acesta am aflat cu totii doar cu 3 saptamani inainte ca va fi cu 1 luna mai devreme decat ne asteptam. Nu a fost acest aspect o problema asa de mare pentru noi in liga a 2-a, insa a scurtat perioada de pregatire pe care o aveam la dispozitie.
Odata ce am aflat data competitiei, am inceput un program specific de pregatire care avea rolul de a ma pune intr-o forma cat mai buna pana la startul competitiei de ciclism. Am si prezentat aceste zile de antrenament pe pagina de facebook Giolive unde am povestit in fiecare videoclip ce am facut si ce aspecte importante am intalnit.
In caz ca nu am mentionat inca, de data aceasta Campionatul National de XCO s-a organizat pe meleagurile Clujene in acest an. Organizatori fiind Federatia de ciclism,Transilvania MTB impreuna cu Vlad Sabau care a fost de fapt omul de la platane din spatele atator denumiri de institutii si branduri.
Scurt a fost timpul de organizare si pentru el, iar ceea ce a iesit a fost cu fainosag.
Am pornit la Cluj de sambata dimineata cu 1 zi inainte de concurs cu planul de a face recunoasterea traseului. Inca de cand am ajuns pe strazile din Cluj, am inceput sa revad prieteni biciclisti, ceea ce m-a incantat foarte foarte tare. Parca aveam fluturi in stomac.
Primii au fost direct Vicele (asa cum ii spun eu in continuare) : Catalin Sprinceana si Luiza.
Apoi au urmat baietii de la Merida cu regina dupa ei (Doina Titei), Marius Pescaru omul din spatele unuia dintre cei mai talentati rideri romani. De aici incolo deja salutam pe oricine vedeam pe bicicleta, asa de bucuros eram ca ma aflu acolo 🙂
Dupa o masa bogata in carbohidrati la Roata Fagetului, m-am urcat pe bicicleta si am dat o tura pe traseu impreuna cu Killer si Otniel. Vezi aici si tu cum s-a prezentat traseul de la Nationale:
Traseul unul frumos si pe gustul meu: adica cu multe urcari. In plus, avea ingrediente de toate felurile: bolovani de coborat sau de ocolit. Traseul avea si busteni de sarit, vreo 3 la numar, pante abrupte de coborat si, dupa cum am spus, urcari de toate felurile lungi, scurte, pe iarba, in curba, pe radacini, grele, abrupte. Am spus deja abrupte ? Mi-au placut toate !
Din unele puncte de vedere un traseu nu chiar simplu. Am avut prieteni care s-au inscris si nu au mai participat.
Din alte puncte de vedere (al meu), un traseu pe care l-am putut face la prima vedere, ceea ce nu s-a mai intamplat la XCO. Mereu trebuia sa analizezi portiuni, sa incerci de mai multe ori.
Una peste alta, un traseu foarte frumos dupa mine cu diferite elemente distractive pe care le-am savurat si un traseu de mountainbike care a necesitat o munca mare pentru cei care au lucrat la pregatirea lui.
Dupa o seara la povesti cu familia Farkas din Cluj pe care m-am bucurat foarte tare sa ii vad din nou (si cat au crescut unii) a venit ziua competitiei.
Multumit de pregatirea pe care am facut-o si fara asteptari, doar cu bucuria in suflet ca ma aflu din nou la start. De mentionat ca a fost pentru prima data cand am inceput sezonul competitional direct cu cea mai importanta competitie.
Cel mai amuzant moment a fost strigarea la start, cand am constatat ca sunt in ultima linie. M-am gandit ca e datorita faptului ca nu am “puncte” sau ceva, insa mi-a trecut cand l-am vazut langa mine pe actualul campion national la amatori. Atunci am constatat ca este pur si simplu o aiureala a arbitrilor.
Cum sa pui in ultima linie cel mai bun sportiv din competitie ? La Killer ma refer. Omul acesta tocmai castigase si competitia de vineri, fiind campion national amatori la XCC.
Astfel mi-am dat repede seama ca va fi doar o cursa distractiva.
Primele 2 ture au fost doar de depasire a concurentilor care in mod normal ar fi trebuit sa fie in spate. Urmatoarele 3 ture am reusit sa ajung pana langa locul 4, pe cea mai grea urcare din traseu, cu locul 6 in spatele meu si cu muschii intinsi bine.
Am avut un moment de lipsa de concentrare si relaxare dupa urcare, timp in care am pierdut pozitia 5 dupa care restul traseului a fost mai mult la vale fara alte zone unde pot face diferenta.
Astfel, am incheiat competitia pe locul 6 la putin peste 1 minut de podium. Foarte multumit de forma sportiva raportat la km parcursi pana acum, comparativ cu ceilalti rideri alaturi de care am concurat cot la cot, lucru care ma incanta si inteleg ca nu am pierdut atat de mult datorita pauzei din pandemie.
In functie de calendar, ne vedem la urmatoarele competitii.
Chiar, tu stii care sunt urmatoarele competitii de MTB si cand se organizeaza ?
Comanda calendarul cu ciclisti romani de TOP si vei primi in fiecare luna pe email toate competitiile de MTB care se organizeaza in Romania impreuna cu toate informatiile de care ai nevoie. 😉
Warning: Creating default object from empty value in /home/giolive/public_html/wp-content/plugins/landing-pages/classes/class.post-type.landing-page.php on line 522
In acest articol imi propun sa iti prezint cei 7 pasi pe care ar fi bine sa ii urmezi indeaproape si cu rabdare, atunci cand vrei sa faci tubeless la bicicleta.
De curand am pus la punct cea mai buna metoda de a face acest lucru, dupa zeci de incercari. Practic ideea articolului este sa te scuteasca de multi multi nervi. Imagineaza-ti urmatorul scenariu: Maine ai competitie, iar cu o seara inainte tu incerci sa faci tubeless si iti dai seama ca nu ai cum sa urci cauciucul pe janta. Ce faci ?
Apoi, stii toate acele momente cand te chinui sa reusesti ceva, ca sa constati in cazul de fata, ca dupa ce ai pus totul la loc dupa 1-2 ore de munca cand te dor si mainile, sa observi ca roata ta scapa presiune si nu sta umflata ?
Motivul pentru care iti recomandam sa treci pe tubeless adica sa renunti la camera, este ca vei scadea dramatic sansele de a face pana la orice spin, cui sau ciob. Totodata frecventa penelor va scadea foarte mult. Probabil ca la obiectele mai mari vei pierde aer, insa poti rezolva in 10 secunde problema cu un snur.
Solutia la aceste probleme si multe altele, se gaseste in cel putin unul din detaliile urmatorilor 7 pasi:1
Pasul 1 – Alege o solutie potrivita pentru tubeless
Am facut tubeless in aproape toate modurile, cu tot felul de solutii, mai lichide sau mai vascoase, pe la service sau chiar in camera, cu pompa, capsule CO2 sau compresor. (Uneori niciuna din acestea nu functioneaza :O )
Dupa ce am folosit cu succes camere cu lichid Stan’s no tubes, am vrut sa scad greutatea bicicletei si am optat pentru tubeless.
Una din primele solutii pe care am folosit-o a fost Slime. Am ales-o deoarece stiam ca este mai vascoasa si reusea sa inchida gauri mai mari decat reusea solutia Stan’s no tubes. Insa, dezavantajul este ca daca este vascoasa, atunci ajunge mai greu exact acolo unde ai tu nevoie. Which sucks! Si atunci ce faci ?
O diluezi.
Aveai impresia ca am un mini laborator de chimie in jurul meu. Am facut si acest lucru, iar dupa ce m-am umplut de solutie verde antipana, am reusit sa o montez si sa o fac sa functioneze. Multi ani de zile am folosit Slime cu succes. Partea proasta era atunci cand intampinam acele probleme de care vorbeam mai sus:
scapa aer pe la ventil
scapa aer pe langa janta
scapa aer prin fondul de janta usor gaurit (iti dai seama ca asta e buba, decat mult mult mai tarziu)
Iar solutie mea Slime, nu ajungea nicicum in aceste locuri, decat dupa mult timp.(zile)
Din cand in cand castigam la cate un concurs de biciclete cate un flacon de solutie autovulcanizanta Fakir si vedeam ca se comporta bine. In special in combinatia cu maxalami sau snur (cum se mai spune). Chiar la Carpathian Mtb Epic am taiat cauciucul in janta la o coborare, am bagat repede snur si am continuat inca 3 zile fara probleme.
Ulterior am auzit de la ceva prieteni de la Enduro ca solutia antipana de la MucOff ar fi meseriasa. Mi-am cumparat un flacon si l-am bagat in roti. Aveam sa am cea mai proasta experienta tubeless de cand cochetez cu idee. Luni de zile mai tarziu cauciucul meu trebuia umflat zilnic pentru ca nu reusea sa inchida scaparile de aer in conditiile in care cauciucul si janta erau tubeless ready (TR).
Am zis gata si am ales Fakir Protectie Antipana.
Pasul 2 – Aplica banda tubeless pe janta
Odata achizitionat kitul tubeless de la Fakir, incepi procedura si dupa ce dai jos cauciucul vechi, cureti bine de tot cercul rotii. Dai jos si fond de janta daca ai. Poti folosi solutii degresante pentru o curatare mai buna. Dupa ce ai facut acest lucru, poti incepe sa aplici banda din kit direct pe cercul curat si fara impuritati, incepanda din zona valvei. Acoperi si gaura de la valva si continui sa inconjori cercul.
Eu am aplicat banda de 2 ori pe cerc, pentru siguranta. Am avut 2 experiente neplacute cu fond de janta gaurit din cauza gaurilor de la spite si nu mai vreau. Asa ca am aplicat strat dublu.
Pasul 3 – Ventilul Tubeless
Iei ventilul, dai jos piulita de pe el, vezi aproximativ pe unde este gaura valvei de la roata si penetrezi cum s-ar spune banda tubeless 🙂 presand valva si ulterior aplici piulita care vine impreuna cu ventilul pentru a stange valva cat mai bine pe cerc. Ideea este sa fie cat de fixa se poate, sa nu se miste atunci cand umfli sau misti de ea. Daca este fixa, atunci lichidul care ajunge in jurul ei, poate sigila usor scaparile de aer.
Pasul 4 – Scoate miezul ventilului
Un detaliu care a facut diferenta uneori intre a reusi sa umflu roata sau nu. Decisiv detaliu, as spune.
Scoate miezul ventilului pentru ca ulterior dupa ce pui solutia antipana, inchizi cauciucul si incepi sa umfli sa poata intra mai mult aer deodata pe ventil (exact ceea ce iti doresti). Imagineaza-ti ca tu va trebui sa bagi instant in cauciucul 5-6 bari. Daca nu scoti miezul din imaginea de mai sus, s-ar putea sa nu reusesti sa umfli cauciucul de la bicicleta.
Pasul 5 – Monteaza cauciucul.
Odata montat ventilul cu miezul scos, urmatorul pas este sa pui cauciucul pe janta bicicletei, pe ambele parti. Lasa in schimb pe una dintre parti, o zona de cauciuc nemontata pe janta, exact ca in imagine pe unde vei adauga solutia tubeless. Poti adauga solutie si pe valva, insa recomand sa o pastrezi curata daca ai aceasta ocazie.
Pana acum se comporta foarte bine, aderenta este cea mai buna. Chiar din primele zile cu ele am reusit sa depasesc recorduri de inclinatie la pante ajungand la procente de peste 40%.
Pasul 6 – Adauga 60-120 ml solutie Fakir
Producatorul Fakir Protectie Antipana recomanda sa adaugi intre 60 si 100 ml de solutie pentru XC si Marathon, iar 120 ml pentru Enduro.
Alegerea cantitatii iti apartine, in functie de nevoile pe care le ai si stilul in care te dai cu bikeul. Daca iti place sa te dai tare la vale cu bicicleta, atunci e mai bine sa optezi pentru mai multa solutie.
Eu folosesc aproximativ 100 ml in cauciucurile mele.
si ajungem la ultimul pas:
Pasul 7 – Umflarea cauciucului
Proba de foc.
Uneori am reusit acest pas si cu pompa normala de mana. Alteori cu pompa mare, cu un dispozitiv improvizat sau direct la service unde au compresor. Insa si acolo s-ar putea sa ai surprize si sa descoperi ca ei pot umfla doar valve auto, iar aici iti vine in ajutor adaptorul pentru valva presta-auto care vine in kitul tubeless de la Fakir.
Cat de usor se umfla cauciucul depinde de:
forma jantei
daca janta rotii este tubeless ready sau nu
daca cauciucul este tubeless ready sau nu
In functie de aceste 3 criterii este mai mult sau mai putin spatiu intre janta si cauciuc, adica loc pe unde sa iasa aerul care ar trebui sa ramana in cauciuc.
Eu avand roti de carbon, spatiul este foarte mare, de aici si dificultatea de a urca cauciucul sus pe janta.
Si iata-ne ajunsi la finalul procesului de a scapa de pene la bicicleta.
In cazul in care nu intentionezi sa treci pe tubeless si sa scapi de griji, iti recomand mai jos Cum sa repari corect o pana la bicicleta:
In concluzie, sper ca ti-am raspuns la cateva intrebari pe care le aveai despre Cum faci tubeless la bicicleta ta.
Pe data viitoare cu alte sfaturi utile,
PS: Daca ai un prieten care s-a saturat de facut pene la bicicleta, fa-i un bine si trimite-i acest articol.
Warning: Creating default object from empty value in /home/giolive/public_html/wp-content/plugins/landing-pages/classes/class.post-type.landing-page.php on line 522
In acest articol ne propunem sa iti prezentam Bicicleta Cube Reaction Race 2020.
Este o bicicleta foarte bine gândită, cu o transmisie 1×12 de la SRAM pusă pe un cadru ușor și bine finisat care impreuna fac urcările simple și plăcute.
Geometria bicicletei este specifică XC-ului. Roțile de 29”, cu anvelope de 2.25 și cu tija de 27.5 ajută bicicleta la scăderea greutății.
Discul de 180mm din față iși face foarte bine treaba pe coborâri. Furca RockShox Judy este bună, deoarece este pe aer și are o cursă de 100mm.
Transmisia este perfectă pentru că poți urca pante cu o înclinație mare și poți sprinta usor, deoarece pinionul de 10, cu foaia de 32 te vor lăsa tot timpul să faci ceea ce îți propui.
Pe parcursul timpului, bicicleta mea a suferit mai multe modificări. Am înlocuit schimbătorul SRAM GX cu unul Shimano SLX, din cauza unui bolt. Inclusiv am fost nevoit să schimb și maneta de schimbător. (Schimbătoarele din acea generație au probleme cu boltul->se uzează atunci când ajunge noroi și apă lael. Prin urmarea acestei uzări, nu o să-ți mai schimbe bine vitezele).
Cum mi-am dat seama că acel bolt este problema? Am sesizat că problema este dată de bolt, deoarece am întrebat prietenii care se dau pe bicicletă și au transmisii de la SRAM. Între timp l-am căutat pe internet: “SRAM GX BOLT” și am găsit foarte multe modele, disponibile prin alte țări. De abia acuma au apărut în România, dar sunt pe stocul furnizorului și durează mai bine de o săptămâna-două livrarea. Curios, fiind mi-am scos lanțul și am verificat încă o dată jocurile. Am fost foarte atent la bolt și mi-am dat seama că are jocuri. După foarte multe căutări pentru acel bolt, am ajuns să-mi achiziționez un schimbător Shimano SLX, împreună cu manetele, deoarece Sram nu este compatibil cu Shimano pentru că au trageri diferite și o manetă de frână. De a lungul timpului, am mai căutat bolturi și din fericire am găsit și în România. L-am comandat de îndată cum l-am văzut pe stock (livrare 7-14 zile) și încă îl aștept(au trecut 23 de zile)
Apoi i-am schimbat maneta de frână, deoarece a avut filetul de la aerisire stricat de către un prieten 🙂 Ocazie cu care iti recomand sa apelezi mereu la mecanici.
Ghidonul de 780mm, cu pipa de 70mm face bicicleta mai agresivă și mai confortabilă.
Pedalele SPD sunt foarte bune. Modelul este M520, de la SHIMANO.
Argumente PRO:
Greutatea bicicletei-> 12,7 kg
Anvelopele Schwalbe tough tom 29 x 2.25
șaua foarte confortabilă (cea din fabrica)
Argumente contra:
Tija-> Din păcate de doar 27,5. Se poate strâmba/îndoi dacă ești mai greu și înalt
Schimbătorul Sram GX datorita problemei cu boltul.
Tinand cont de aspectele prezentate in acest articol, iti recomandam bicicleta Cube Reaction Race 2020 tinand cont de argumentele pe care le-am gasit noi.
Speram sa faci o alegere care sa se potriveasca nevoilor si gusturilor tale.
Am realizat un videoclip in care vorbim despre cele 3 intrebari pe care trebuie sa ti le adresezi atunci cand iti alegi o bicicleta. Vezi care sunt:
In articolul de astazi vrem sa iti prezentam cateva modalități de a purta unelte în ture pe bicicleta. Motivul pentru care ne-am gandit sa iti oferim aceste optiuni este pentru ca sunt mai multe variante si fiecare au diferite avantaje sau dezavantaje.
Astfel vrem sa te ajutam sa alegi cea mai buna varianta pentru tine.
Optiunile de a transporta unelte, nutritie sau alte accesorii sunt urmatoarele :
Buzunarele tricoului
Pentru cea mai mare parte a sportivilor care participa la competitii, buzunarele tricoului de ciclism indeplinesc cu brio aceasta sarcina a transportului de diferite lucruri printre care:
telefonul (la antrenamente, in competitii mai rar)
setul de imbusuri
pompa (desi mai indicat este sa fie in suport prins pe cadru in loc de al doilea bidon)
snur tubeless (care poate fi bagat si in ghidon)
camera (usor neplacut, dar mai bine cu ea decat fara)
batoane – geluri sau shoturi
foita de ploaie
maneci incalzitoare
Bineinteles niciodata nu pot fi toate aceste elemente impreuna in cele 3 buzunare ale tricoului de bicicleta. In functie de nevoi alegem diferite elemente.
Avantajul este ca nu mai ai nevoie de alte modalitati de transport sau depozitare, prin urmare costul este zero. Dezavantajul este ca vei simti mereu in spate aceasta greutate, iar uneori la sarituri poate fi incomod sau neplacut.
Ghiozdanul
Metoda clasică este ghiozdanul, cea mai acesibilă și prima folosită de o mare parte dintre noi. Avantajul principal este volumul foarte mare, dar eu aș spune că, în unele cazuri, ghiozdanul este inadecvat pentru unele tipuri de oameni.
Dezavantaj: Datorită suprafaței mare de contact cu spatele, acesta provoacă inconfort și multă transpirație. Totodata este bine sa stii ca există și ghiozdane de mărimi reduse.
Sticla cu unelte
O metodă mai puțin folosită este sticla cu unelte. Da, chiar există sticle speciale pentru a depozita unlete. Dezavantajele acestui sistem sunt evidente: pierderea unei sticle cu apă de pe bicicleta și un spațiul redus de depozitarea, in sensul ca nu poti adauga prea multe lucruri acolo. Față de restul variantelor care depozită unelte pe bicicletă, sticla arată destul de bine și e sigură, nefăcând zgomot.
Avantaj principal: Nu cari nimic in spate.
Borseta
Este una dintre cele mai nou intalnite optiuni.
Borseta este modul meu preferat de a transporta pe bicicleta atat nutritie cat și unelte. Am deja 1 an experiență cu acest sistem și îl pot recomanda tuturor tipurilor de rideri. Singurul dezavantaj este marimea inferioara ghiozdanului, dar totusi suficient de incapatoare. Față de precedentul este mult mai comfortabila, datorită suprafeței de contact foarte scăzute cu spatele. (Avantaj)
Borsetele de biciletă.
Sunt acelea care se prind direct pe bicicleta.
Nu sunt cel mai mare fan al acestor ghiozdănele de bicicletă, ele prezintă o multitudine de mărimi, de la cele pentru touring, la cele care intră sub șa. Problema principală este că unele se mai desfac și se mișcă, făcând zgomot. Avantajul este că nu trebuie să cari niciun ghiozdan dupa tine sau alte variante:
preț
comfort
marime
fiabilitate
Buzunare tricou
0/5
3/5
3/5
4/5
Ghiozdan
3/5
1/5
5/5
5/5
Borseta
2/5
4/5
4/5
4/5
B. de bicicletă
4/5
5/5
3/5
3/5
Sticla de unelte
5/5
5/5
2/5
2/5
In concluzie, in functie de nevoile pe care le ai la tura vei alege intre aceste optiuni.
La competitiile de ciclism vrei sa fi cat de compact se poate astfel buzunarele tricoului de ciclism impreuna cu sticla de unelte pot fi o combinatie castigatoare, la ture cu bicicleta esti mai relaxat si poti adauga o borseta sau ghiozdan. Speram ca ti-am fost de ajutor cu acest articol in gasirea solutii perfecte pentru tine.
Articol redactat de Sramec Iosif si Sergiu Paraschivu.
Rezista la ture de peste 80 de km cu praf (testat la Medias Marathon)
Squirt Chain Lube
Romanian
Chinese (Simplified)
Dutch
English
French
German
Hungarian
Italian
Portuguese
Russian
Spanish