Aş fi putut să scriu un titlu pompos şi modern, însă am pus ideea pe masă din capul locului:
Pe tine ce te mână ?
Acest răspuns vreau să îl găsim, pentru că de el depinde tot ceea ce facem. De aici izvorăşte motivaţia noastră zilnică şi foarte important de acest răspuns trebuie să ne aducem aminte în cele mai negre momente, pentru a găsi resurse să mergem mai departe. Altfel, fără un răspuns la întrebarea din titlu, în momentele grele vom ceda, pentru că nu ştim foarte clar de ce suntem acolo şi atunci nu suntem aşa hotărâţi să continuăm.
Cam atât cu prezentarea, în continuare vreau să îţi adresezi, tu ţie, 2 întrebări.
Nu vreau să îmi răspunzi mie şi nu vreau să răspunzi astăzi, pentru că s-ar putea să dureze sa ajungi la raspunsul adevarat. Dacă ai răspunde astăzi ar fi un răspuns superficial, doar ca să fie. Nu asta urmărim !
Şi eu personal îmi pun întrebări în această perioadă. Pentru că nu mă mulţumesc răspunsurile, pentru că vreau mai mult sens în ceea ce fac, îmi dau seama că viaţa e prea importantă ca să ne rezumăm la mai puţin decât potentialul nostru.
Am spus la începutul programului Giocoach, că este un program complet de antrenament, deoarece presupune mai mult decât doar antrenament fizic. Iată astăzi o altă piesă din puzzle: Mindsetul !
2 întrebări:
1. De ce faci ceea ce faci ?
De ce te antrenezi ?
Vei răspunde: pentru obiectivul pe care l-am trecut în formularul de înscriere. Ce semnifică acel obiectiv pentru tine ? E doar o ambiţie personală şi atât ? Ce se va întâmpla pentru tine după ce îl îndeplineşti ? Unii dintre voi se antrenează pentru a fi un model pentru copii lor, pentru a le inspira un stil de viaţă sănătos, o activitate plină de beneficii, alţii ca să îşi dovedească că pot sau pentru ca este un stil de viata, ca in weekenduri sa evadeze la un concurs cu oameni faini si in natura, prin locuri in care nu ar fi ajuns altcumva.
Poate vrei să obţii un timp mai bun decât anul trecut când ai simţit că puteai face mai bine, dacă nu greşeai acolo şi acolo, dacă plecai mai bine, dacă mâncai un baton la mijlocul competiţiei, etc.
Alţii avem poate un obiectiv notat pe undeva cu termen când vrem să îl îndeplinim si am tot modificat cifrele anului cand ar fi trebuit sa il indeplinim. Poate vrem să fim mai buni ca si restul din gaşca noastră, cei mai buni din oraş, din ţară sau poate doar mai bun ca şi ăla ! 🙂
Un alt De ce, ar fi pentru sentimentul ăla de beatitudine când eşti în formă bună şi intri în stare de flux când eşti pe bicicletă, iar la finalul unei ture sau concurs eşti bucuros şi nu ştii de ce. Ţi-a ieşit bine. Ai trăit prezentul şi te-ai bucurat de el.
Poate te antrenezi de dragul performanţei umane şi vrei să vezi care este nivelul maxim la care poţi să fii dacă faci lucrurile aşa cum trebuie. Sa iti depasesti conditia, sa ajungi langa cei mai buni. Mereu m-a fascinat treaba asta, diferenta intre mediocritate si Elite, ce fac ei, cum gandesc, ce discuta, comportament, obiceiuri si de unde diferenta aceea.
Mai este şi cazul în care vrei să îţi dedici viaţa acestui sport, vrei sa aduci bucurie oamenilor printr-un singur sport. Crezi ca ciclismul poate imbunatatii viata exponential, la fel ca si piesele de domino, mai intai cade una si apoi sute, mii. Realizezi că asta este ceea ce vrei să faci, iar atunci nu este cale de întoarcere. Dai maxim şi te prezinţi în fiecare zi la antrenament, pentru că dacă oricum aloci timp antrenamentului măcar să fie cel mai bun antrenament de care esti capabil.
Este o vorbă care spune:
Dacă tot gândeşti, măcar gândeşte măreţ ! Este nevoie de acelaşi timp de gândire în ambele cazuri.
O altă întrebare care seteaza nivelul la care vrei sa fii si te poate ajuta să răspunzi la prima intrebare este:
2. Cât de bun vrei să fii ?
- Bunicel - cel mai bun dintre prieteni
- Bun - cel mai bun din oras
- Foarte Bun - top 10 la competitii
- Cel mai bun din tara !
- Cel mai bun din lume.
La întrebarea asta te rog să îmi răspunzi personal pe chat. E important să răspunzi la ea pentru că îţi desenează viitorul (crede-mă, pe cuvânt!) şi setezi nişte limite pana unde mergi si peste care nu treci. Eu când m-am apucat de ciclism am spus că voi face asta până la 18 ani, după aceea aveam impresia că e mai greu şi că după 18 ani e doar pentru cei care fac doar ciclism şi nimic altceva. Intre timp mi-am schimbat orizontul. Legat de limite ştiu că nu vreau să fiu cel mai bun din lume pentru că asta implica o energie pe care eu nu sunt dispus sa o aloc. Prin urmare ştiu bine până unde vreau să merg, ce am de făcut şi nu mai mult. Oricât de mult îmi place ciclismul sunt adeptul echilibrului în vieţile noastre. Ciclismul este doar o felie de pizza, nu toată, chiar şi pentru mine.
Este bine sa intelegi, ca de aici înainte vor urma şi momente grele în programul nostru de antrenament, momente in care nu vei mai intelege de ce esti acolo si de ce faci prostia asta. Vei decide 100% hotarat de mai multe ori la rand ca arunci bicicleta pentru totdeauna, iar când vei simţi că vrei să renunţi, recomandarea mea este următoarea:
Aminteşte-ţi de ce ai început !
Sub formă de inspiratie, raspunsul meu arată in felul următor:
De ce ma antrenez ?
Deoarece cred foarte puternic in acest sport si cred ca este cel mai deosebit dintre toate, in plus mi-a schimbat viata radical. Imi place sa ma antrenez, sa trag tare de mine si apoi sa culeg rezultatele. Imi place procesul in sine de antrenament, de pregatire pentru ceva, de a fi pregatit. Imi plac pana si echipamentele. De cand am inceput sa pedalez am vazut mai multe locuri decat vazusem in toata viata inainte, totodata am cunoscut mii de oameni. Una din cele mai mari bucurii din ultimii 10 ani de cand biciclesc sunt oamenii pe care i-am intalnit si amintirile din Giocamp care nu se compara cu niciun concurs. Asa a si pornit ideea unui Giocamp sa fie mai fain decat un concurs, sa pedalam 2-3 zile pe trasee, sa stam si sa manancam impreuna, sa fie cu adevarat o experienta de bicicleta.
Antrenandu-ma cumva respect admiratia pe care mi-o poarta oamenii si incerc sa fiu la inaltimea asteptarilor, pe podium, cu rezultate, sfaturi si informatii in acest domeniu. Ciclismul imi ofera libertate sub mai multe forme care este cea mai importanta valoare pentru mine. Totodata inca sunt pe un drum pe care l-am trasat in urma cu 4 ani printr-un titlu pe o carte, valabil inclusiv pentru mine, drum pe care nu am ajuns decat pana la vicecampion.
Ma antrenez pentru ca sunt si eu curios pana unde pot ajunge in 3 ani cu antrenament 100% dedicat. Imi place sa fac diferenta, sa fac ce altii nu fac. Ma antrenez pentru ca mi se pare mai interesant decat sa fiu inginer pe un santier.
La a 2-a intrebare, imi doresc sa fiu printre cei mai buni din tara si sa contribui ca ciclismul sa fie la un nivel mai bun decat l-am gasit.
Acesta a fost un articol în care am pus multă energie. Presărate printre rânduri şi exemple care par teoretice, sunt detalii intime şi personale, reale din viaţa mea. Sunt exemple de motivaţii pe care le am eu.
Diferenţa între cineva care răspunde la intrebarea DE CE şi cineva care nici măcar nu şi-a adresat niciodată intrebarea, este în final, diferenta între cel din arenă şi spectatorii care il aplauda, dar care nu înţeleg de ce el e acolo şi ce îl motivează.
Nici unii din prietenii mei nu înţeleg de ce pedalez 6 zile pe săptămână, de multe ori de unul singur, chiar si pe ploaie. Nici noi nu înţelegem de ce Tibi Useriu merge la Polul Nord să alerge 500 de km în cea mai dură competiţie din lume, pentru a 3-a oara consecutiv.
Cred că este foarte limpede că această întrebare o poţi transmuta în orice alt domeniu al vieţii tale. Profesional, Relaţional, Spiritual, De ce faci ceea ce faci in fiecare domeniu din viata ta ? Şi iată o altă frumuseţe a acestui sport: ceea ce te învaţă se aplică şi în celelalte arii din vieţile noastre.
M-as bucura dupa ce iti raspunzi la intrebari, sa imi scrii ce ai aflat si care sunt cu adevarat motivatiile tale din interior. Astfel voi intelege mai bine nivelul tau, ceea ce ai de facut si cum te pot ajuta mai departe.
Sergiu.
