De data aceasta vreau sa povestesc cu tine despre Cum a fost la Transilvania Bike Trails la concurs in weekend.
Ideea de a participa din nou la aceasta competitie a venit pe grupul de antrenament Giocoach, cand am pus intrebarea “Cum ar fi sa ne intalnim cu totii sa ne cunoastem ?”. Apoi cineva a propus TBT ca fiind in centrul tarii aproape de fiecare dintre noi si am zis “Gata, ne vedem la TBT !”. Din mai multi oameni am confirmat 6 pana la urma:
La Transilvania Bike Trails am mai participat o data in 2017 (vezi aici articol), cand dupa Geiger Marathon am ales sa merg la Sighisoara la concurs. Achitasem inscrierea si planurile aratau bine, pana cand o pizza la un restaurant in Brasov a schimbat cu totul cursul povestii si m-a facut sa am o experienta cu adevarat inedita la concurs.
Nu mai oprisem niciodata pana atunci in timpul unei competitii sa urc pe “tron” 😀 dar unde altundeva decat intr-o competitie cu specific medieval in care treci prin mai multe biserici fortificate. Atunci am incheiat pe locul 100 din vreo 200, cea mai slaba clasare. Cel mai surprins am fost de mine insumi: dupa o saptamana cu probleme la stomac in care n-am mancat mai nimic, in dimineata cursei iarasi nu mancasem nimic si nici in cursa, am reusit sa inchei cei 78 de km, CUM nu stiu, si acum ma intreb.
Astfel ca in 2022 aceasta editie TBT avea in sfarsit sa fie in conditii optime pentru mine.
Forma sportiva nu este chiar cea mai buna, dar voia buna si cheful de dat sunt la locul lor.
Am ajuns de vineri impreuna cu Micsa Roberto la locatie si dupa o tentativa esuata de a ridica numerele de concurs ( nu am verificat programul, unde scria ca se ridica pachetele doar de sambata ) dupa ce ne-am salutat cu Marian Graur, am ajuns in Sighisoara la ceas de seara unde culorile orasului erau absolut superbe, iar in cetate ne astepta Food Festival, cu multe bunataturi si concerte live.
A urmat ziua de sambata unde am reusit sa bifam principalul obiectiv datorita caruia mai multi dintre noi am ales participarea la acest concurs si anume intalnirea cu ceilalti participanti din programul de antrenament Giocoach.
Dupa tura de recunoastere, am luat cina si am avut onoarea sa particip la primul concert de orga in biserica. O experienta unica in acelasi timp, intrucat in viitor urmeaza a se reconditiona orga la configuratia initiala, prin urmare sunetul va fi diferit, de aici unicitatea experientei noastre.
A fost deosebit, am avut placerea sa ascultam la orga “My way – de Frank Sinatra” sau “Blessed we are”.
Dupa acest concert am luat o pauza de socializare timp in care m-am intalnit cu mai multi prieteni:
Dupa care a urmat un nou concert care mi-a facut pielea de gaina inca de la prima piesa.
Un concert de vioara prezentat de 4 Tune Quartet
Seara a continuat cu Handpan & Sound Healing de Gabriel Balasa, iar noi ne-am indreptat spre cazare pentru a 2-a zi unde ne asteptau 78 de km pe mine impreuna cu Marian si Stefan, respectiv 42 km pe Roberto cu Cipi si Leonard.
Traseul este unul tare jucaus, de fuga ceea ce se poate observa prin media destul de mare 21 km/h in 78 de km. Are portiuni foarte frumoase de single trail, dar nu asa…. single trail dinacela amenajat de mana omului. Aici parca totul iese din mana oamenilor: fier, mancare, muzica, trasee, emotii, experiente in final.
Pentru mine totul a mers foarte bine timp de 50 de km. M-am simtit foarte bine si simteam mereu ca pot mai mult. Chiar inainte de cea mai grea urcare am avut mici poticneli in alegerea traseului intrucat marcajele erau intr-o parte, iar riderii in alta, astfel am pierdut putin contactul cu ei, dar i-am prins pana in varful celei mai abrupte urcari ale zilei.
De aici a inceput o coborare de viteza care a continuat apoi pe urme de oi si capre care a inceput sa scoata toata energia din mine si am inteles de ce nu este de ajuns Hardtail la acest concurs.
La finalul coborarii nu doar ca era sa iau o tranta intrucat nu vedeam clar pe unde e poteca si am iesit in decor peste santuri mari, pierdusem contactul cu ceilalti 3 rideri si eram epuizat de la sold in sus. Din toate aceste motive, m-a cuprins o lipsa de motivatie si am lasat-o mai moale.
In acel moment ma aflam aproximativ pe pozitia 25 la general. In urmatorul punct de alimentare au ajuns din urma alti 2 rideri cu care am mers o scurta bucata dupa care am ajuns intr-o zona care din nou ne scutura foarte tare. Atat de tare incat am ajuns cu rani la final de la frecarea cu saua.
Fac o comparatie cu Carpathian Epic unde am participat la 4 zile de concurs destul de dificile, dar pe parcursul carora nu am simtit nevoia de full-suspension mai deloc. Insa aceste portiuni la TBT Race ma pun pe ganduri. Cred ca ar trebui sa incep antrenamente cu pikamerul in brate 🙂 Dupa 78 de km singurul lucru care ma durea erau tricepsii. Aceasta a fost partea urata a traseului.
Sa revenim din nou la partea frumoasa.
Atmosfera din timpul cursei.
Oamenii acestia chiar au pregatit ceva deosebit in timpul cursei. Punctele de alimentare erau foarte animate, multa lume, energie, oameni care cantau la tobe. Cand treceai pe acolo nici nu iti mai venea sa mananci, asa elan primeai. Va spun sincer, in ultimul punct doar l-am salutat pe Daniel Sardan, pe care il felicit si pe aceasta cale pentru tot ce reuseste cu acest eveniment. (poate scoate si acea portiune si o lasa doar pentru oi 😀 )
Va vine sa credeti sau nu dar chiar m-am bucurat sa vad cum vin riderii si ma prind din urma. Ne salutam care cum, cu unii nu ma vad niciodata in timpul cursei, asa ca a fost o ocazie buna acum. La un moment dat aflu ca sunt pe locul 49, iar in gandul meu era sa ies pe locul 50, deoarece la ultima participare de care iti povesteam mai sus am obtinut locul 100, deci ar fi fost un rezultat de 2 ori mai bun. Am imbunatatit rezultatul cu 51 de pozitii.
Daca continui tot asa si mai imbunatatesc timpul cu 51 de pozitii, data viitoare ar trebui sa inchei competitia pe locul -2 😀
In concluzie am inteles de ce reuseste TBT Race sa adune la start peste 1000 de participanti.
Dincolo de experienta lui Daniel cu mii de oameni, motivul este ca TBT Race este mai mult decat un concurs. Este un festival. Chiar stateam si ma gandeam: “La care concurs am mai avut eu parte de 3 concerte ? :O ” (Concert Street Food Festival, Concert Orga in Biserica, Concert 4 Quartet, in plus am ratat concertul de Duminica seara intrucat plecasem acasa deja, deci ar fi fost 4 de toate)
Ca sa iti faci o idee, atmosfera dupa concurs arata ceva de genul:
Apoi este o experienta inedita si in camping. Dormitul nu este cel mai bun, dar distractia este pe masura daca ajungi intr-o gasca potrivita.
TBT Race merita cel putin o data sa il traiesti, mai ales daca nu ai mai vazut de mult timp Sighisoara.
Pe de alta parte nu este un concurs ieftin, costurile fiind considerabile. Recomandarea mea este daca participi, sa incerci sa profiti de cat mai multe optiuni din programul pregatit de organizatori. Nu merita sa vi cu o zi inainte, sa ajungi seara, iar a 2-a zi sa concurezi dupa care sa pleci acasa.
In incheierea acestui articol, felicitam organizatorii pentru o editie foarte reusita pe care o poti urmari aici:
https://www.facebook.com/TransilvaniaBikeTrailsRace/videos/895194281884095
PS: Data trecuta am fost la Cupa Max Ausnit
Urmatorul concurs la care particip este Karst Isverna
Mulțumesc echipei Carcover Racing Team care este in continuare alaturi de mine!
Băieților de la Atelier Două Pedale unde mi-am pregătit bicicleta înainte de concurs.
Fakir Protectie Antipana pentru solutia antipana.
Abus Romania pentru cea mai misto casca.
Isostar Romania pentru nutritia perfecta in aceasta competitie.
Trisport.ro pentru cel mai bun ceas de antrenament (Garmin 830)
Sprint Sports pentru ca avem ocazia sa va prezentam cei mai buni ciclisti din romania in calendarul cu ciclisti romani de top!
CoolBikeTeam pentru suportul tehnic.
Squirt Chain Lube de la Ride shop pentru cea mai buna solutie de ungere a lantului.
PS 1: La Gugulan MTB am reusit sa conduc din nou o cursa , vezi cum am reusit: Gugulan MTB
PS 2: Vezi cum a fost la Karst Isverna.
PS 3: Sau invata cum sa folosesti senzorii de cadenta si puls CORECT si EFICIENT pe bicicleta.
