Tocmai m-am intors dupa 2 zile in Retezat unde s-au adunat asa multe chestii faine incat am zis sa le adun intr-un articol. O experienta cu tot felul de momente, unele pe viata si pe moarte, altele cu prieteni dragi intalniti pe cel mai inalt varf, cu povesti despre stele si galaxii acolo unde se vad cel mai bine (la 2000m altitudine).
Incepem mai intai cu titlul acesta de clickbait pe care ti-l explic acum, ca sa putem merge mai departe.
Petrecerea de obicei este cu prieteni si multa lume. Ei bine, la fel a fost si pe Retezat: cu prieteni intalniti in munti, unii vechi, altii noi precum si multi alti oameni care se bucurau de maxim jumatatea temperaturii din orase, pe langa varfuri, momente, rasarit si apus la inaltime. Hai se vezi !
Ideea acestui weekend a pornit cu gandul “Hai sa mergem cu cortul undeva”. Alina nu a mai fost cu cortul si acesta a fost un declansator in plus si impinsi la munte de vestile cu 40 de grade. Asa ne-am trezit vineri cu bagajele facute si in drum spre un varf taiat. (retezat adica)
Am mai facut cateva drumetii in Retezat pana acum sau spre varf chiar daca nu am ajuns mereu. Astfel am invatat ca uneori e bine sa spui NU. Cand vremea nu e buna, bate vantul puternic, cand ai plecat tarziu, cand e de ajuns si o drumetie doar pana la Stevia, etc.
Pe varful Retezat am mai fost o singura data, iar apoi am mai facut o expeditie geniala de 2 zile care a cuprins majoritatea varfurilor din parc. Vezi aici cum a fost:
De cabana Gentiana tot auzisem, insa nu am pornit niciodata din acea directie.
Stiam 3 drumuri de acces spre lacul Bucura, astfel aveam de ales cum sa ajung cu cortul sus si aveam asa:
- Prin Rausor
Ceea ce insemna o urcare abrupta cu rucsac si cort in spate, dupa care era nevoie sa continui spre Custura Bucurei si sa coboram pana la destinatia finala de campare Lacul Bucura. Adica o drumeti lunga, grea din prima zi. Am zis nu.
2. Pe la Gura Apei
Am mai fost pe aici in videoclipul de mai sus si stiam ca necesita o masina de offroad sau cel putin una cu garda sus la sol. Nu ma incadram, deci am eliminat si optiunea asta. Desi strict urcarea pe bocanc ar fi fost cea mai buna optiune, doar 2 ore pana la Lacul Bucura, dar si mai bine de 1 ora de drum offroad.
3. Pe la Cabana Gentiana
Traseul nou despre care nu stiam nimic. Am povestit putin cu o zi inainte cu Dan Lupsa si mi-a confirmat ca este ok de urcat, dar ca va fi o drumetie de aproximativ 6 ore cu rucsac de cort.
Astfel, in prima zi de sambata am urcat pana la Bucura, am pus cortul si a 2-a zi urma sa atingem varful Retezat si sa ne intoarcem la masina pe traseul spre cabana Pietrele. Masina am reusit sa o parchez in ultima pacare la iesirea din Carnic.
Am pornit cu entuziasm, fresh cu bateriile incarcate de energie, iar o adevarata experienta ne astepta inainte. Inca de pe drum ma gandeam, oare cu cine ma voi intalni de data asta. Mereu ma intalnesc cu cineva si asta imi place grozav de mult. Am o bucurie foarte mare cand intalnesc oameni unde nu te astepti. Oamenii sunt unul din cele mai frumoase lucruri cu care ramanem in viata odata cu trecerea timpului.
Sa o luam pas cu pas.
Ca si pe urcare, de altfel. Tin sa iti spun ca la fiecare pas era ceva de vazut.
Primul pas a fost la Cascada Lolaia, o bijuterie:
Dupa care am continuat asa:
si apoi asa : (Stii piesa aia :”Asa…si-asa” ?! 😛 )
Ti-am spus ca la fiecare pas era ceva de admirat, da ?
Cum ar fi aceasta padure rupta din basme.
O bucata buna am fost asezonati de raul care curgea in partea stanga si care ne incanta din cand in cand cu mici cascade si zone de admirat.
Urcare s-a inasprit si am ajuns la cabana Gentiana dupa 3 ore. Aici i-am cunoscut pe primii calatori, de la Cluj care nu stiau exact unde e Resita desi au trecut prin ea spre cascada Bigar, au vazut locomotivele si au mancat la OMV 😀 Ce mi-a placut cel mai mult la ei este ca faceau drumetia impreuna cu parintii. Un cuplu si parintii fetei. Ce frumos ! Mereu mi-au placut activitatile in familie, dar asta e wow. Sa mergi cu mama pe Peleaga.
How cool ? Sper sa inspire pe cineva acest articol si sa faca acest lucru. Daca crezi ca i se potriveste cuiva, povesteste-i despre el sau trimite-i articolul.
Dupa ce le-am aratat si alte lucruri frumoase de vazut in Banat pe langa modesta cascada Bigar, cum ar fi ochiul Bei, Cascada Beusnita, precum si tunelele de pe Cheile Nerei sau Cascada Burăul Mare intre Moldova Noua si Padina Matei, plus o multime de altele, dar nu aveam timpul necesar asa ca ne-am salutat cu Szia ! si am continuat drumul pana in Curmatura Bucurei cu opririle aferente pe drum pentru alimentare, iar de aici am coborat spre locul de campare dupa ce am luat pranzul cu priveliste aici:
Ma asteptam sa fie plin ochi de corturi, dar am mai gasit un loc. Langa noi vecinii, un tatic cu 2 copii gemeni din a 2-a casatorie, din Timisoara, ce tocmai au incheiat socotelile cu clasa 0 si erau in vacanta. Pentru ei excursia consta in urcarea pana la Lacul Bucura, campat o noapte si coborat inapoi. Fara varf, fara ambitii si e foarte bine asa. Aici una dintre lectiile pe care urmeaza sa ti le prezint.
Plimbandu-ma printre corturi, observ un tip tolanit pe izolir cu ochelari, care ma trezesc ca ma intreaba:
“Tu stii sa si mergi ?” :))))
Si iata primul prieten cu care aveam sa ma intalnesc pe Retezat.
Catalin Oancea, alaturi de nepotul sau Ames (venit in vacanta din America). O placere sa ne revedem si sa stam la povesti pana seara tarziu, timp in care am admirat calea lactee, stele cazatoare, printre discutii despre santiere, concursuri, povesti din America spuse jumate-n romana, jumate-n engleza.
Am povestit putin si cu domnii de la Salvamont, carora le-am transmis salutarile de la Dan Lupsa, iar in timp ce povesteam cu ei, trece si Mircea Harapu cu care ma bucur tare mult sa ne revedem. Aflu ca si el are in plan varfuri cu rucsac cu cort in spate. Asadar 3 biciclisti reuniti la 2000m altitudine.
De la Catalin mi-am luat ramas bun cu gandul ca ei pleaca devreme sa prinda rasaritul pe Retezat. Noi am ajuns mult mai tarziu, iar cand am ajuns in varf, ce sa vezi. Tipul de pe izolir ma saluta din nou 😀 Nu pornisera nici ei asa devreme, nici tare nu s-au grabit de la besici, asa ca ne-am sincronizat si in varf. Nu ne-am intalnit niciodata de 2 ori in 24 de ore si ne-am intalnit in ditamai parcul national 😀 Tare, nu ?
Ne-am luat ramas bun, de la ei, de la varf si am inceput coborarea spre vale, spre casa si inapoi spre temperaturi de 40 de grade 😀
Aici urma sa avem de-a face cu portiuni foarte periculoase unde daca un picior nu il puneai unde trebuie, riscul era sa pici in vale, ceea ce nu ar fi fost tare interesant. Din fericire am trecut cu bine si am continuat o coborare luuuunga pe bolovani imensi unde ne concentram la fiecare pas:
- daca se misca sau nu piatra
- sa nu alunece piciorul
- sa nu pici intre lespezi
- e sau nu prea greu pentru ea?
Din fericire am trecut cu bine de toate si toti bolovanii. Dupa cateva pauza de masa si afine proaspete de pe marginea potecii, am reusit sa ajungem spre finalul coborarii care deja incepuse sa fie dureroasa cu un rucsac de 60L in spate pentru muschi, genunchi, ligamente, besici, tendoane, umeri, solduri, etc.
La un moment dat in timp ce urcam spre Varful Retezat ne-am intalnit cu 2 tipi care alergau la vale (se pregateau pentru competitii de alergare), iar unul dintre ei avea tricou cu Alergand la Padure (concursul de alergat de la Resita) si am inceput sa vorbim pe seama asta si mi-am dat seama ca este Resitean si el, fara sa ne cunoastem. Dupa ce am facut cunostinta, el ma recunoscuse de pe podiumul “Resita Stairs Challenge” din urma cu 2 ani. Ne-am salutat si am continuat fiecare aventura lui.
Ultimii 2 km au fost cei mai grei pentru Alina. Nefiind obisnuita cu astfel de activitati atat de lungi, genunchii si-au spus cuvantul si mi-am amintit de situatiile in care eram in locul ei si ajungeam schiop acasa la randul meu. Asa ca m-am trezit cu 2 rucsaci in brate, dar important este ca am ajuns amandoi cu bine la final.
Pe parcursul aventurii noastre, am avut diferite momente in care faceam diferite legaturi intre situatia din fata mea si alte situatii in viata. Astfel, am incropit 5 lectii:
- Varful pare imposibil de la departare, pana cand incepi sa urci – Un vis pare imposibil cand te gandesti la el, pana cand te apuci de treaba.
- Cand esti pe urcare, nu stii cat mai e, cat mai dureaza – Cand lucrezi la un vis, nu stii cat mai e pana la final, cat mai dureaza. Iti ramane doar sa continui sa pui caramizi in fiecare zi, la fiecare pas.
- Satisfactia nu este in atingerea varfului, ci in parcursul pana acolo cu toate trairile de care ai parte, in oamenii pe care ii intalnesti pe drum cu povestile lor si in recunostinta ca ai ocazia sa fii acolo. Varful…cui ii mai pasa de el cand primesti atat de multe pana acolo ? El este doar motivul. Victoria prin urmare este doar motivul pregatirii, bucuria este si in alta parte, nu doar in reusita. (Bucuria copiilor de 6 ani era pura mereu,nonstop, nici nu le pasa lor de varf, iar a taticului era ca petrece timp cu ei in sfarsit mai mult de doar 2 ore pe zi seara)
- Odata pornit pe munte, esti responsabil de cei pe care i-ai luat cu tine. Indiferent ca iti place sau nu, e datoria ta sa te asiguri ca ajungeti in siguranta inapoi.
- Succesul este de fapt suma mai multor pasi mici facuti bine. Asa ca prezinta-te in fiecare zi in activitatea necesara indeplinirii visului tau.
In final iti multumesc ca m-ai urmarit pana acum, iar daca planuiesti sa mergi in Retezat sper ca te ajuta informatiile din acest articol.