Dupa pauza de anul trecut, Cheile Nerei Mtb Race revine in 2019, organizat de aceiasi oameni harnici si frumosi.
Pentru mine a fost al doilea concurs, racit fiind. Asta e, raceala fara medicamente nu trece asa usor, dar la momentul la care scriu acest articol sunt 100% refacut. Deci exista sanatate si dincolo de medicamente si retete.
Revenind la competitie, am optat bineinteles pentru traseul lung. Am fost destul de optimist, cu moralul sus in privinta ritmului pe care il voi avea la concurs, insa stiti vorba aia: “Socoteala de acasa chiar nu are de-a face cu ce se vinde la targ :D”. Pe scurt, efectele racelii nu sunt doar ca tusesti, ci si corpul este slabit.
Am pornit in cursa, alaturi de o concurenta serioasa, veniti chiar de departe unii, iar caldura brusca dupa multe zile de ploaie, am resimtit-o cu totii in special pe prima urcare, unde parca aveam un inamic pe care nu il vedeam. Am mers ceva timp cu cei pe care i-am vazut, dupa care am ajuns in portiunile putin mai tehnice cu bolovani umezi care nu s-au inteles asa de bine cu cauciucurile mele. Am derapat de cateva ori, iar pornirea in rampa nu mergea numai din ambreiaj. Astfel, dupa 2-3 escapade de genul, am pierdut evadarea, iar de acolo pana la finish am mers absolut singur. Trist sentiment, va spun.
Dincolo de fuga aceasta de cei din spate, dupa cei din fata, ce sa va mai spun ?
Traseul a fost mediocru pe unele portiuni. Incepe sa imi displaca foarte tare forestierul pe care trebuie doar sa pedalezi la vale. (Gen Vidraru) Pedalam la deal, pedalam pe plat, pedalam si la vale ?! Mai putin ne urcam pe un rulou si in punctele de alimentare. Ce mi-a placut, a fost prima urcare si ultimii 10 km, exact de unde s-a terminat coborarea pe forestier. As mai putea adauga si prima coborare pe bolovani uzi, unde era ceva mai interesant si iti solicita atentia si skilurile. Ceea ce spun aici este strict subiectiv si cu toate acestea va recomand sa veniti la acest concurs.
Sa nu fie cu suparare, organizatorii imi sunt tare simpatici si sunt convins ca muncesc mult la ceea ce inseamna acest eveniment. Sa nu uitam ca scopul intregului eveniment este caritabil si au reusit sa doneze o suma care va fi de mare folos spitalului de copii Louis Turcanu.
Un pic mai tarziu, mai exact dupa 57 de km ajungem la finish dupa o coborare super faina de care spuneam mai sus (ultimii 10) Am incheiat competitia pe locul 6 la general si 3 la categorie. Posibil cel mai modest rezultat al meu de cand vin la Cheile Nerei.
Cu toate acestea, a fost cea mai frumoasa experienta. Si iata ca exista frumos si dincolo de podium si timpi. A fost pentru prima data cand am stat pana a 2-a zi, cand a fost concursul de alergat. Am prins concertul de seara, unde vorba Valentinei, am avut placerea sa urmarim un concert live, in aer liber, ocazie cu care nu te intalnesti la orice concurs. Au cantat frumos, ne-au trecut prin mai multe emotii in special cu momentul de reculegere care ne-a facut sa ne gandim la oamenii care au fost si nu mai sunt. Pur si simplu, prietenul acela pe care l-ai intalnit, i-ai strans mana, l-ai imbratisat, l-ai auzit vorbind, nu mai e. O astfel de persoana la care m-am gandit, pentru mine a fost domnul Ovidiu Ratiu si bineinteles bunica mea, sa fie iertati !
Revenind la concert, au cantat atat de bine incat au reusit sa ne ridice si in picioare, cu piese de rang Top 3 All time in America. Au urmat povesti la cort pana tarziu, iar a 2-a zi a fost cireasa de pe tort: tura cu bicicleta pe Cheile Nerei, apoi la Ochiul Bei, drumetie la cascada Beusnita si alte cascade care au mai fost pe drum.
Ne-am intalnit pe drum si cu alergatorii de la concurs, pe care i-am incurajat si am alergat alaturi de ei, noi pe bicicleta, ei fara si am incheiat tura la timp sa ii aplaudam pe podium.
In concluzie o experienta frumoasa si va recomand oricand sa alegeti experientele care va ofera mai mult decat un concurs. Incepe sa fie plictisitor doar sa concurezi. Sunt frumoase chestiile de mai multe zile, cand faci mai multe lucruri, cand stai 1-2 nopti cu prieteni, alti rideri, cand faci si altceva decat sa pedalezi. Recent am venit de la Hateg dintr-o astfel de experienta de 4 zile, despre care sunt convins ca veti auzi anul viitor mai multe cand va fi oficial. Apoi weekendul trecut am fost in Giocamp la Dunare:
Si mai sunt oameni prin tara care organizeaza chestii de genul, alege-le si pe acelea, te vei bucura de 10 ori mai mult decat la un concurs, crede-ma !
Urmeaza 2 weekenduri competitionale, dupa care un nou Giocamp.
Sa auzim de bine, cu rezultate asa cum trebuie !
Multumesc echipei Carcover Veloteca Racing Team pentru ca pur si simplu sunt la cel mai inalt nivel. 🙂
