Acesta a fost unul din weekendurile acelea cu 2 concursuri.
Plecat de la Oradea cu echipa Carcover spre Zemes XCO, unde am purtat pentru prima data intr-un concurs tricoul de Campion National la XCO:
Insa se pare ca nu mi-a tinut noroc.
Chiar spre finalul primei ture am facut pana si am fost nevoit sa alerg pana la zona de tranzitie unde am avut mare mare noroc sa imi ofere cineva o roata de rezerva care sa se potriveasca la fix cu transmisia mea xx1. Dupa multe pozitii pierdute am incalecat din nou pe bicicleta si am continuat. Am recuperat cat am putut si am incheiat pe podium. Totodata a fost si ultima etapa din cupa nationala de XCO si am avut placerea sa obtin titlul de vicecampion si aici, dupa cele 4 etape.
Pe drum spre casa, imi fac un calcul si le spun baietilor sa ma lase in Miercurea Ciuc, unde a 2-a zi urma Maraton Miercurea Ciuc.
De indata ce ma dau jos din masina simt asa un aer ce inspira a moment de intalnire cu un eveniment care a stat in caietul cu planuri de mult timp pentru mine. Am auzit de acest eveniment de la George Popovici, care a participat in 2010 cred, dar a avut ghinion de un accident nasol, incheind totusi pe locul 2 cu fata plina de sange. Cu sange s-a lasat si anul acesta, cand Bogdan Duca a castigat in fata lui Kelemen Arpad la un finish sprint, in timp ce Bogdan avea un genunchi in pioneze si plin de sange dupa o cazatura pe ultimele coborari. Ce viteaz si omul asta ! Sa pici si sa mai ai vână sa sprintezi la finish.
Dupa pana de sambata de la XCO, am refacut tubeless si am umflat bine cauciucurile. Poate prea bine, incat am simtit prea bine traseul de la Ciuc. Fiecare radacina, fiecare piatra era parca scanata de mainile mele de pe ghidon si de spate. La un moment dat devenise neplacut si am spus:
“Dupa cursa asta nu ma mai urc pe hardtail!”
Era un moment chiar frustrant caci traseul era unul dintre cele mai frumoase pe care concuram si nu ma puteam bucura de el, pentru ca ma simteam ca pe pikamer, iar daca la inceput era distractiv, dupa 40-50 de km era dureros si agasant. O stare care te ducea la ganduri negre si promisiuni ca si cea de mai sus.
Ulterior mi-am dat seama ca umflasem prea tare cauciucurile, lucru care m-a afectat. Interesant caci putin mai tarziu la Epic, o saptamana mai exact, am putut parcurge 4 zile prin Carpatii salbatici, fara sa simt macar nevoia de full-suspension, asa cum auzisem de la toti ca e musai sa ai full pe traseul ala, altfel degeaba participi. Iata ce diferenta poate face doar cantitatea de aer din cauciucuri, o transforma in cu totul alta bicicleta.
La Epic am avut chiar prea moale cauciucul de spate, incat in ultima zi am lovit mai tare un bolovan si am facut snake pe tubeless 😀 daca iti vine sa crezi. Practic nu a fost snake ci pur si simplu am taiat cauciucul (nu camera, ca la un snake bite obisnuit). Am rezolvat problema destul de repede cu maxsalami.
Revenind la Ciuc, nu m-am simtit in cele mai bune zile ale mele. Poate datorita faptului ca am concurat cu o zi inainte sau mai mult, pentru ca am alergat o bucata buna de traseu. Cert este ca am avut un ritm surprinzator de prost pentru mine. Nu reuseam sa ma tin de nimeni, nu gaseam resurse sa impun un ritm. A fost un traseu de 70 de km, iar pe la km 55 am ajuns in ultimul punct de alimentare si m-am pus pe infulecat lamai, goale. Nu stiu ce m-a apucat, dar ma gandeam ca lamaile sunt naturale si imi fac bine. Ma tot gandeam eu la un test despre care citisem intr-o carte recenta care spunea ca, corpul tau devine instant mai puternic daca doar te gandesti la vitamina C in stare naturala, decat vitamina C in stare procesata. Si gandul meu era numai la lamai.
Placebo sau nu, a functionat si am inceput sa pedalez de parca abia ma incalzisem. Stiam despre mine ca pornesc mai greu uneori la concursuri, dar chiar sa am nevoie de 55 km ?! La un moment dat depasesc pe Mocanu Eugen si ma intreaba si el surprins de mine: “Ce ai facut ? Ai bagat Cola ?” Raspunsul meu sec:”Nu!”. Nu a mai avut timp de alte intrebari caci distanta crestea deja intre noi.
Spre marea mea surprindere, in ultimii 15 km din traseu, am recuperat toate pozitiile pierdute de la inceputul cursei, indiferent de categorie, ii stiam doar dupa echipament. Intr-un final am incheiat pe locul 2 la categorie, dupa un baiat deosebit de simpatic si de performant:
Este o oarecare satisfactie cand constati ca si intr-o zi in care mergi slabut, reusesti un loc 2.
O saptamana mai tarziu a urmat: Carpathian Mtb Epic – cea mai dificila experienta pe 2 roti pentru mine.
