Dupa ce v-am povestit cum a fost la Epic, am fugit impreuna cu Andrei Mititelu, la mare, in drum spre etapa 4 din Cupa Nationala de Maraton.
Astfel, de miercuri am ajuns la Luncavita, locul unde sambata aveam sa luam startul la Explorer Mtb Challenge, la traseul de 70 de km. Miercuri am incercat o recunoastere de traseu, insa o problema tehnica si o mica accidentare ne-a incurcat putin planurile si am vazut doar prima bucla de 40 km, urmand ca a 2-a zi cu forte proaspete si suruburi stranse, sa vedem ultima parte si sa incheiem complet traseul.
In timpul recunoasterii de miercuri am avut placerea sa descoperim cei mai vechi munti din Europa, cu o vechime de 300 de milioane de ani si se numesc Muntii Macinului, cu Varful Tutuianu, loc in care ne-am oprit la o vorba pentru un interviu :
Sederea in preajma satului Luncavita a fost tare frumoasa. Cu cortul in aer liber, foc seara, dus ca si la sat, iar oamenii deosebiti prin accentul lor si ambitie. Chiar am aflat de la omul care se ocupa de restaurant cum a ajuns Explorer Mtb sa fie etapa de Cupa Nationala. Raspunsul sau este plin de nuanta:
“Cine isi doreste ceva cu toata puterea si are staruinta, reuseste orice !”
Ziua de sambata se anunta destul de calduroasa, cu un start la ora 12 pentru ca sa fie timp generos pentru toti cei care doreau sa ajunga la concurs din toata tara. Aproape jumatate din traseu a fost prin padure, ceea ce a facut traseul destul de placut, insa cealalta jumatate a fost in soare si ritmul de concurs pe care am incercat sa il mentinem ne-a pus ceva probleme. Altfel nu ar fi fost un Challenge, nu ?
La concurs a fost, sa spunem, mai diferit decat la recunoastere. 🙂 Startul a fost unul nu foarte bun pentru mine, a durat putin pana mi-am gasit ritmul. Apoi am inceput sa prind viteza, in timp ce ma mai impotmoleam la cate o depasire. La un moment dat am facut echipa cu Eugen Mocanu si aveam amandoi un ritm bunicel, pana cand am ajuns pe o coborare lunga pe forestier cu piatra unde trebuia sa pedalez incontinu, un lucru nu tare confortabil pe hardtail in acel moment. Am pierdut usor contactul cu el, dar il vedeam mereu in fata si asa a ramas pana la final. Am mai pierdut o pozitie pe o urcare unde incepea sa nu mai imi placa acea stare de a impinge mereu pedala. Am avut un moment de slabiciune, cu toate ca ma alimentasem cum trebuie. Dupa ce am discutat si cu ceilalti la finish, probabil ca temperaturile ridicate au jucat rolul lor.
Traseul a fost unul destul de rapid, 70 de km cu 1600m diferenta de nivel. Dupa Carpathian Epic credeam ca am scapat de concursurile grele, dar m-am inselat. In timp ce pedalam pe acea urcare din ultimii 20 km, ma gandeam la vorbele lui Crista Daniel:
“Nu devine niciodata mai usor, doar tu devii mai rapid”
Asta e vestea proasta.
Vestea buna este ca am incheiat competitia pe locul 2 in clasamentul cupei nationale.
Am fost destul de bucuros, cand dupa o zi in care simti ca esti cam praf si te intrebi iarasi cat timp mai ai chef de tras, vezi ca totusi nu te-ai descurcat rau. Cum e vorba aceea: cand e greu, la toti la e greu.
Am o mare admiratie pentru acesti organizatori, pentru ambitia si munca cu care au reusit ca acest eveniment sa ajunga aici si sa ne faca sa mergem pana in Tulcea, sa descoperim locurile, muntii lor si pe ei insusi.
Mi-a placut si modul in care au premiat sportivii. La celelalte etape se urca de 2 ori pe podium, o data ca sa primesti o medalie de la FRC si inca o data sa te premieze organizatorul. Acesti oameni s-au gandit bine si au premiat direct in bani categoriile celor licentiati si pentru ceilalti au premiat Open, fiind exclusi riderii cu licenta. Parerea mea este ca e foarte fairplay pentru toti participantii, mult mai simplu si m-as bucura sa vad acest stil de premiere si la celelalte concursuri. A fost putin neclar la premiere, doar pentru ca sportivii erau obisnuiti in alt fel, iar organizatorul incerca sa se faca inteles unor oameni care nu erau dispusi sa asculte, ci sa vorbeasca.
Dupa premiere, lui Andrei i-a venit o idee: sa mergem 400 de km pana la Tarnaveni pentru concursul de a 2-a zi. 😀 Zis si facut !
Am lasat planurile de vizitat Delta pentru data viitoare si am ajuns la 4 dimineata in Tarnaveni dupa 8 ore cu masina. Ajunsi in centru, am vrut sa parcam cat mai aproape de start si am vazut ca era inchis centrul, pesemne pentru concursul de a 2-a zi. Asa ca am intrat pe interzis si in 50 de metri ne-a oprit politia: “Buletinele la control, in special tu care ai indepartat marcajul interzis” :O
Uite asa se duce premiul de la concurs.
Dar cum si politaii au bunavointa uneori si au observat probabil pe buletinul meu: Resita, s-au gandit ca venim de departe si ne-au lasat premiile la locul lor in portofel. Nu s-au inselat, caci nici Tulcea nu era mult mai aproape.
Am plantat cortul si la somn pentru 5 ore, sa ne refacem cel putin cat sa luam startul. Dupa 4 ore : 30, trezirea, inscris la concurs, pregatit bicicleta, mancat (mai tarziu decat de obicei) si la ora 10 eram fresh la start (asa credeam noi).
Despre concursul acesta sincer sa fiu, am auzit ca au voluntari simpatici si premii tot asa. Adevarul acesta a fost, ca am vazut mai multi voluntari decat la orice concurs, toti te incurajau, in special fetele care parca aveau ceva Watti pregatiti pentru concurenti. Nu am oprit in niciun punct de alimentare, dar m-am bucurat sa ii vad cum ne incurajau si cat de multi erau.
Aici am ales traseul scurt. Dupa experienta din ziua precedenta simteam ca nu mai imi cade bine 70 de km din nou. Astfel am ales traseul de 35 de km si am realizat ca nu mai retin de cand nu am mai participat la un traseu asa de scurt. 🙂 Cu toate acestea, a fost tare placut sa termin concursul si sa fiu destul de fresh, nu chinuit si fara pofta de nimic cum incheiem de obicei cele lungi.
Pe langa voluntari, un alt lucru care m-a impresionat enorm a fost masajul de dupa concurs, care era mai mult decat foarte bine primit dupa 2 zile de concurs. Cu atat mai mult ca era facut de o persoana care stia foarte bine ce face. Sa mentionez ca si ea era voluntara, adica neplatita ? Satisfactia ei la acest concurs, mi-a spus ca este bucuria cand vede ca oamenii se simt grozav cand se dau jos de pe masa de masaj si apreciaza efortul ei.
Un alt aspect, este ca am mancat unul din cele mai bune gulasuri, servit elegant intr-o sala de mese, cu farfurii adevarate, nu plasticuri care se topesc sub Gulyas 🙂
Am uitat sa spun..
Locul 3, podium si aici.
Bucuros ca am fost intrecut de un rider local chiar din Tarnaveni si de un cititor foarte simpatic al cartii “De la zero la campion”. Inca o dovada ca poate functioneaza ceea ce am scris. 🙂
Glumesc, meritul este doar al sau.
Urmeaza inca un weekend hardcore, ne vedem sambata la startul Maratonului Medias, unde ca sa stiti voi astia care ati participat la Medias prin 2010 ca din acel noroi au facut niste medalii tare lipicioase 🙂 :
https://www.facebook.com/GioLiveee/photos/a.511616138986462/1099426413538762/?type=3&theater
Apoi Duminica strabatem tara pana la Arad Mtb Trophy. Sifonati sau nu, sa ne vedem sanatosi la start(uri) ! 🙂
-Sergiu
