Prima data am concurat la Vidraru Mtb in 2011, era prima editie si am castigat la general pe un traseu de 40 de km.
Insa 7 ani mai tarziu, acum 2 zile, am avut de infruntat cel mai lung traseu de mtb pe care am concurat vreodata: 90 de km cu 2400m diferenta de nivel. (am spus doar cel mai lung, nu si cel mai greu) 🙂 Totodata, aceasta editie Vidraru Mtb a constat in a 3-a etapa din Cupa Nationala de Maraton, clasament in care inca ma aflu pe locul 2.
Am plecat prea tare, aceasta a fost una dintre greseli. O greseala de incepator as spune, insa o data ce intri in hora cu primii baieti, chiar daca iti dai seama ca faci o greseala si ca s-ar putea sa te coste 50 de km mai tarziu, nu iti vine sa o lasi mai moale si sa retrogradezi. Cumva imi parea rau si de efortul depus deja sa stau cu ei. Lucrurile pareau simple, insa pe termen lung nimic nu e simplu. Acesta este si farmecul competitiilor de durata mai lunga: cum se schimba lucrurile pe parcurs. Concluziile pe care le tragi dupa 30% din cursa, gandurile si modul cum te simti atunci, se schimba mai tarziu.
Una peste alta, inca din primii km eram intr-un grup cu Daniel Bostan, Radu Diaconescu, Sergiu Balauca, Andrei Banescu (daca nu gresesc) si un junior de la Magura Cisnadie ( Good job Romica Vestemean! 🙂 ) Ritmul era unul sustinut, deloc usor de mentinut, primul semnal ca nu aveam ce sa caut acolo, la un asa ritm in primii 10 km. La prima separare a traseelor, juniorul nostru s-a trezit singur din 6 oameni :D, iar la a 2-a cred ca mai eram doar 3 de la lung.
Am ramas un pic un spate pe coborare si mi-am pierdut putin din elan. Dupa o prima coborare de viteza pe forestier, m-au prins Elisei si Mura din spate, iar la scurt timp ni s-a alaturat si Paul Muntean, pe care l-am intrebat:
“Cand incepe mtb-ul ?!”
Caci erau 30 de km parcursi deja si traseul putea fi parcurs cu masina. A urmat o urcare de 20 de km, care ne-a intins pistoanele bine de tot si unde am inceput sa trag ponoasele ritmului din primii 30.
Pe ceas arata km 55, inca ma miscam bine ne indreptam spre cel mai inalt punct din traseu si aveam in fata la 20 de metri locul 1 si 2. Ma gandeam ca ii prind pe parcurs, asa ca nu m-am agitat. (alta greseala)
Cred ca o lectie importanta pe care o invatam din sportul asta este ca daca nu faci lucrurile la timp atunci cand ai ocazia, mai tarziu nici vorba sa le mai faci.
Cand e momentul potrivit ? Atunci cand ti-a trecut prin gand !
Mai departe (scrie in carte)…am trecut de varf, impreuna cu camaradul meu de competitii Cristian Jidovu. Ne regrupam din nou cu Mura si Elisei pe urmatoarea urcare.
km 65 : apare Mititelu din spate, cu un ritm nebun si zice : Ursuu’ ! 😀
Cred ca inca era speriat de ceea ce a vazut cu o zi inainte la 3 km de start
Acela a fost momentul cand am pierdut contactul cu Jidovu, iar de acolo am continuat o cursa solitara. A urmat o urcare de 5 km, in care am avut resurse sa trag de mine in continuare si sa fortez, insa in afara de concurentii de la tura de 50 de km, nu am intalnit pe nimeni. Ajuns in varf, km 80, ma prind din spate 3 rideri pe ultima coborare: 10 km la vale pe drum pietruit si nicio distractie. Chiar ma gandeam ca la fel de bine ne puteau lega la ochi si sa ne dea un pikamer in mana. Se incheie coborarea si pentru prima data ma bucur ca intalnesc asfalt intr-un concurs de mtb si incepeam sa inteleg de ce nu am vazut elitele tari la start. Mi-au placut totusi portiunile de padure, unde am mai vazut si noi pamant, cate o radacina si partea de gol alpin care a fost frumoasa.
De apreciat, ca desi a fost o taxa mare de inscriere (120 lei), pachetul de start a fost unul consistent, dar cred ca sampoane si deodorante ne putem cumpara si singuri. La urmatorul concurs, ne asteptam la farduri.
Daca suntem la punctele pozitive ale competitiei, traseul desi a avut 90 de km, a fost foarte bine marcat, fara niciun moment de ezitare in alegerea trasei corecte.
Aproximativ 600 de oameni au fost prezenti, prin urmare o escapada frumoasa de weekend la munte pentru multi dintre participanti. Din pacate la finish, multi dintre ei i-am vazut bandajati, juliti, cazuti ca urmare a coborarilor pe pietris alunecos unde atentia si aptitudinile de ciclist sunt testate la maxim.
Locul 5 la categorie pentru mine la aceasta editie Vidraru Mtb unde am facut greseli noi, altele le-am corectat. Mergem tot inainte ! 🙂
Ii felicit pe baieti care au facut o cursa frumoasa, Muntean Paul care de pe locul 4 a ajuns pe 1 pentru scurt timp, Mititelu pentru ca revenirile sunt cele mai faine, pe Mura Istvan care de data aceasta a dat full gas pana la final, Elisei care ne alearga la trasee lungi si cu putinul sau antrenament si pe camaradul meu Cristian Jidovu, un om extrem de puternic si simpatic, care se intrece cu noi, ca altfel s-ar plictisi la 40+ :O
Carcover Racing Team, multumesc pentru aceasta ocazie !
Pe data viitoare,
PS: Poate ca unii organizatori ar fi bine sa inteleaga ca sportivii fac sport de placere acasa. Pe de alta parte, atunci cand vin la un concurs pentru care se pregatesc cu lunile si obtin un loc pe podium cu eforturi mari, se asteapta la probabil ceva mai mult decat o plasa cu cereale. Este a 2-a etapa din Cupa Nationala in care oameni de pe podium, dupa 80-90 de km, nu recupereaza nici macar taxa de inscriere din premiu. Incurajam oare ciclismul in felul asta ? 🙂 #numaintreb.