Prima oară a fost în 2011, când încă eram junior şi eram component al echipei Maros Sport.
Au trecut 4 ani de atunci şi mi s-a trezit din nou curiozitatea sau dorul de a participa la o competiţie de o amploare aşa de mare, nu de alta, dar e greu să găseşti atmosfera aceea la altă competiţie din ţară. Poate Marathonul Făgetului se va apropia în curând de acest nivel.
Uitându-mă în urmă peste ultimele 4 zile, sunt bucuros că am ales să particip la acest concurs, deşi traseul nu inspira prea multe, iar din spusele majorităţii se arăta cu mult maro şi foarte umed. Şi cum nu e prima oară când îi dau înainte indiferent de ce aud urechile sau spun cei din jur, am ales să mă prezint la start.
Fac o paranteză şi vreau să vă spun că niciodată nu mi-a părut rău când am făcut ceva cu toate că cei din jur îmi spuneau că va fi urât sau nu avea deloc cuvinte incurajatoare. Alteori însuşi prognoza nu arăta deloc favorabil, dar am ales să merg înainte pentru că eu mi-am propus şi mi-am planificat. Astfel vă încurajez să nu vă descurajaţi 🙂 Va rămâne memorabil oricum ar ieşi !
A fost o experienţă interesantă şi faptul că, mulţumită organizatorului Dan Sărdan, am avut ocazia şi plăcerea să prezint eu însumi participanţilor, cartea “De la zero la campion“. Nu am mai făcut niciodată asta, am învăţat multe lucruri şi mi-a plăcut să intru în contact cu oamenii, să îi ascult şi să observ modul cum gândesc. Doar din interacţiunile de 2-3 minute mi-am dat seama de modul de gândire al oamenilor care îi conduce să aibă vieţi de calitate sau nu.
Ca să dau şi un exemplu în acest sens, pentru că şi mie îmi plac exemplele ca să înţeleg un fapt: Majoritatea celor care se vor bucura de carte, aveau o curiozitate pe chip în timp ce le povesteam, pe lângă o atitudine deschisă şi vivace. Ei şi-au dat seama că tocmai au în faţă un material din care pot învăţa ceva. Alţii erau oameni de la care eu aveam de învăţat chiar în acest domeniu, am avut plăcerea să cunosc un fost vicecampion balcanic, care a înţeles ce fac şi a ales să mă încurajeze. Toţi care au plecat cu cartea, au înţeles ce încerc să fac, au înţeles că ei de fapt fac o investiţie în ei sau în copii lor pentru care au luat cartea.
De cealaltă parte, oamenii de “sub linie” cum îi numeşte Lorand, îmi spuneau că nu au nevoie de aşa ceva, mulţi dintre ei ştiu deja ce vreau eu să spun în carte, unii dintre ei nu vor să fie campioni ( în traducere “mai buni” ), alţii nu erau interesaţi şi le respect decizia, dar sunt aceeaşi oameni care s-au aşezat la start ca să concureze. Cel mai probabil aceşti oameni sunt şi cei care au primit numere peste 1000, ei sunt şi cei care s-au plâns de traseu, de noroaie, de etc.
Ce diferenţă nu ?
Cu toate acestea, mă bucur că am avut plăcerea să întâlnesc toţi aceşti oameni. M-au invătat multe.
Să trecem acum la partea interesantă.
Referitor la concurs am fost foarte plăcut surprins. Poate, adică sigur, din cauza faptului că nu aveam aşteptări de la mine şi aveam aşteptări pesimiste de la traseu datorită celor auzite şi celor trăite în urmă cu 4 ani. Ca să vă faceţi idee despre ce am auzit, suna cam aşa: “primii 8 km sunt imposibili pe bicicletă, bălţile nu ai cum să le ocoleşti că alunecă taluzurile, o pădure plată, plină de mlaştini şi broaşte, ultimii 5km iar plini de noroi”.
Toate aceste mituri au dispărut după start. Astfel: după 10 km, bicicleta mea era încă curată şi nu m-am dat jos deloc de pe ea, de fapt traseul a fost în proporţie de 99,5 % ciclabil. A fost noroi, nu zic nu, dar nu lipicios şi mi-a plăcut că nu mi-a afectat funcţionarea bicicletei. Toate acele mlaştini uriaşe puteau fi ocolite pe margine, doar de 2-3 ori am trecut prin bălţi din cauză că vroiam să trecem 3 oameni în acelaşi timp prin acelaşi loc.
Deliciul meu au fost urcările scurte, dar mi-a plăcut şi ritmul nebun de pe plat. Le spuneam prietenilor că prima parte a cursei a fost ca un sprint continuu.
Am plecat de la start după primii 100 şi în primii 3-4 km de asfalt am încercat să ajung cât mai în faţă, după care s-a format un pluton şi rulam destul de tare. La un moment dat îl văd pe Kelemen că intră de pe margine în faţa mea la vreo 150 de metri şi mă desprind de pluton ca să ajung în spatele lui, ştiam că e un “trenuleţ” care o să ajungă departe până la finish şi a ajuns, dar fără mine. A fost o fugă cu pinioanele mici până am ajuns la părţile mai noroioase şi acolo ne-am întins puţin, adică nu mai eram un grup aşa mare, rămăsesem doar vreo 4.
Am văzut şi câteva căzături eroice în bălţi. Se aruncau ca la război.
Am ajuns şi în ultimii km şi parcă îmi doream să mai fie, mă simţeam foarte bine. Mă gândeam că voi ajunge la sprint alături de unul din oamenii cu care am rulat aproape toată cursa. A fost o plăcere Dorin Grigoras ! Însă în ultimul km a rămas în urmă şi am încheiat competiţia de unul singur la linia de finish.
Am fost foarte bucuros după cursă pentru că m-am simţit extraordinar şi am profitat din plin de competiţie, în ciuda formei în care mă aflu. Am plecat după 100 de oameni şi am terminat pe poziţia 40 din peste 2000 de oameni şi 6 la categorie, după 20 de minute faţă de câştigător, toate acestea în cea mai slabă formă a mea de până acum, ceea ce înseamnă doar 14 zile de antrenament pe bicicletă de la începutul anului, plus faptul că în seara dinainte de concurs am participat la o petrecere de burlaci, unde am sărbătorit cu 3 beri şi m-am culcat la ora 3 jumate, iar dimineaţa nu am luat micul dejun cu 2 ore înainte de start ci doar cu jumate de oră.
Ceea ce înseamnă toate greşelile pe care poţi să le faci, la un loc 🙂 şi totuşi un concurs pe cinste !
Multumesc gazdei, Sorin Anghel care mi-a oferit o sedere mai mult decat placuta in Bucuresti, alaturi de prietenii lui. Apropo, fiti pe faza, lanseaza ceva inedit ( TriSport ).
Multumesc pentru incurajare si pentru ca vreti mai mult de la voi tuturor celor care incepand de zilele acestea vor lectura cartea.
Multumesc Racing Bike Pro Merida pentru tricou si pantaloni !
Si vreau sa felicit organizatorii, pentru o competitie de clasa ! 🙂
Acest concurs e atât de tare, încât nici nu a trebuit să îi menţionez numele în tot articolul şi toţi v-aţi prins despre ce e vorba. Asta înseamnă să fii cel mai mare concurs 🙂
Pentru mine urmează proiecte şi examene în următoarea perioadă, dar sper să particip cât mai curând la următoarea competiţie.
Mulţam că mă citeşti !