Cel mai mare regret la Maratonul Zimbrilor …

Cea mai mare frustare la acest maraton, a fost ca nu am vazut niciun zimbru.
 Am trecut pe langa rezervatie, pe niste drumuri foarte faine de tara, in timp ce nu imi venea sa cred ca eu sunt cel care conduce cursa de 75 de km, dar vestitele animale proaspat sosite in rezervatia naturala prin proiectul “Rewilding Europe”, stateau bine ascunse.

Incep sa ma obisnuiesc tot mai mult, desi nu credeam ca o sa trec vreodata la traseele lungi, nu credeam ca o sa iau startul vreodata la o proba de peste 60 de km.

Ma gandeam, ce sa caut eu acolo, sa ma chinui 5 ore pe bicicleta, nu mai e placere, nu mai e nimic, la 50 de km e totul. Adevarul e ca nu simti cum trec cele 5 ore 🙂 e aceeasi placere de la traseul de 50 de km, dar dureaza mai mult. Poate asa a fost doar la acest maraton, poate a fost datorita traseului foarte antrenant si privelistilor. Un singur lucru ma incurca, iar daca aveti solutia la el, va rog sa imi dezvaluiti secretul. E vorba de  chain-stuck, cred ca toti stim despre ce e vorba. Apare datorita noroiului acumulat pe lant, mai nasol e ca sincronizarea e perfecta si apare exact atunci cand esti obosit, cand abea te chinui sa stai pe bicicleta, mai  ales ca poate esti la deal si tragi acolo cum poti tu mai bine pana in varf sa ramai pe bicicleta si atunci se blocheaza lantul. Dupa ce s-a blocat prima oara, fi sigur ca vor mai urma si alte “blocari” dinastea.

Chiar ma gandeam, “mama daca as avea tot timpul lantul la fel cum e la start”, multe probleme ar disparea. Banuiesc ca solutia e XX1. O sa va spun cand o sa incerc.

Foto: Edith Susany

Referitor la concurs, asa cum v-am spus,  incepand de dimineata ma asteptam sa fie frumos traseul. Chiar si dupa start, in timp ce rulam ii spuneam lui George, ca ma astept sa fie fain traseul. Eram entuziasmat si aveam asteptari de la 75 de km, prin rezervatie naturala.

Ar putea sa dea arabii toate miliardele de euro, sa aduca pamant de unde vor ei si tot nu ar avea ce zone si ce privelisti am avut noi la Tarcu Marathon 🙂 Nu mai alergati prin alte tari sa vizitati, ca asa cum spune George uneori la antrenamente : “Nu iti ajunge o viata sa vezi tot Banatul Montan !” ce sa mai spunem de tara noastra.

Revenind,  vremea a fost perfecta, un pic soare, dar nu foarte cald, traseul in mare parte uscat, pacat cu baltile de noroi. Oamenii din punctele de alimentare un pic surprinsi cand am ajuns, asta e, riscurile cand esti printre primii. Gasesti sticlele de apa nedesfacute, oamenii nu sunt pregatiti sa iti noteze numarul, etc.

Vreau sa il felicit pe Peque Roberto, care a deschis traseul la un moment dat. Nici nu si-a dat seama, dar acest junior, participand la tura scurta, ne-a depasit pe toti si a fost primul care a deschis traseul. Cred ca a fost prima oara cand a patit asta 🙂 Mi-a placut energia lui cu care pedala cand a trecut pe langa mine. Cu siguranta ca si-a dorit foarte mult sa castige cursa de 35 de km.

Va avertizez ca daca cititi cartea “De la zero la campion “, s-ar putea sa patiti sa deveniti ca si el.
Mare grija ! ca nu-i de gluma.

A fost maratonul Tarcu, am participat a 3-a oara la acest concurs, pentru prima oara la maraton. Rezultatul este discutabil si nu vreau sa deschid subiectul aici. Ma bucur doar ca Alin Ciula este un om binevoitor care reuseste sa se descurce in situatii critice astfel incat toata lumea sa fie multumita !

Urmeaza un weekend de foc  ! Tine-ti aproape !

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

3 răspunsuri la „Cel mai mare regret la Maratonul Zimbrilor …”

  1. Salut Sergiu , referitor la problema cu lantul, din cate mi-am dat eu seama se intampla la un anumit moment, atunci cand lantul ajunge la o intindere care in concordanta cu uzura foilor duce la acest fenomen .Anumiti constructori de biciclete intre care si Specialized ,folosesc in combaterea acestui fenomen un mic ghidaj pentru lant montat pe bratul cadrului chiar in spatele foilor angrenajului . Sper ca te-am luminat un pic .

  2. Felicitari sergiu pentru traseul parcurs , sincer ma asteptam sa fii primul la sosire dar nu a fost sa fie din cauze unor oameni rai dar nui nimic fruntea sus prietene esti cel mai tare ,esti si vei deveni o piatra grea in concursurile de Mtb de asemenea vreau s-ai felicit si pe colegii tai din Resita , va saluta un prieten care iubeste ca si voi aceasta pasiune , daca nu ma mai ti minte sunt costy care ne-am intalnit in acea zii ploioasa pe traseul catre Anina . Te salut si multa bafta in continuare .

Lasă un răspuns