Garmin 810 – o legendă de 10 ani.

Daca și tu te numeri printre fanii brandului Garmin, la fel ca și mine, atunci probabil ai avut acest model.

Garmin are cele mai bune ciclocomputere de pe piața, iar acest articol vine sa confirme această afirmație.

In continuare vei citi un review cu Garmin 810, care este un produs care funcționează foarte bine și după aproape 10 ani.

Testul a început în anul 2013 când am hotărât că am nevoie de un ceas cu gps pentru bicicleta mea. Știam mereu că Garmin este in TOP când vine vorba de aceste produse, însă nici nu visam la el. Mă orientam către opțiuni mai ieftine cum ar fi Suunto, Polar, Sigma, etc.

După un timp am reușit o colaborare cu Garmin România, iar de atunci folosesc numai aceste produse și sunt foarte mulțumit.

Începând cu 2013 am folosit Garmin 810 la antrenamente, competiții, cantonamente, tabere și alte sporturi. ( Triathlon)

Majoritatea antrenamentelor le-am efectuat cu acest ciclocomputer și accesoriile sale. Este imperios necesar ca orice sportiv să folosească o centură de puls și un senzor de cadență pentru a putea efectua antrenamente Smart.

După 6 ani de folosire și zeci de mii de km, am primit noul model de la Garmin 830. Mult îmbunătățit și cu funcții noi. Garminul 810 a ajuns la prietenul meu David Doroga care l-am folosit timp de 2 ani cu succes.

Vezi ce spune David Doroga:

“Garminul l-am achiziționat de la tine in septembrie 2019 vrând sa ma apuc de ciclism și voiam sa am un gps după care sa îmi pot face antrenamentele asa ca am zis de ce nu,mai ales cum ne cunoșteam chiar mi-l doream.L-am primit l-am deschis și mi-a plăcut din prima felling-ul de cum stătea și cum arăta .Am început sa il folosesc la antrenamente și la concursuri și totul era perfect mergea foarte bine.L-am folosit timp de 2 ani in care am avut cu el momente mai neplăcute si plăcute.Un lucru care îmi plăcea foarte mult era ca avea touch care mi se pare o opțiune foarte faină pe lângă butoane,dar câteodată când ploua foarte tare nu era chiar cea mai buna opțiune,putând să dai ușor un discard ride sau sa nu meargă bine touch-ul,dar pe ploi mai ușoare totul mergea bine.

Un alt lucru care nu mi-a plăcut era ca bateria nu ținea foarte mult(cam in jur de 7 ore de antrenament)dar ținând cont ca a fost folosit ceva timp de amândoi eu zic ca era chiar ok.Un lucru care mi-a mai plăcut era ca era destul de mare si vedeai toate datele bine pe el. Nu am avut niciodată nicio problema la conexiuni cu el sau sa mi se blocheze nici la antrenamente, nici la concursuri. Totul mergea foarte bine. După 2 ani de folosință i l -am dat unui coleg care si el l-a folosit si încă il are deci pot spune ca a rezistat foarte bine in timp🙂. Chiar dacă ecranul avea câteva zgârieturi mai vizibile ele nu au avut niciun efect și încă merge perfect.Experiența a fost una foarte plăcută și pot spune ca am adunat cu el peste 17000 de km in mai puțin de 2 ani. Mereu m-a ajutat sa-mi fac antrenamentele asa cum trebuie☺️.”

Așadar, dacă vrei să:

  • Îți înregistrezi turele pe bicicleta, cele de alergat, înot sau drumeție pentru a ști la finalul anului cât de sportiv ai fost
  • efectuezi antrenamente Smart și să ajungi in cea mai bună formă sportiva
  • Să nu te rătăcești prin locuri noi
  • Te țină bateria

Noi îți recomandăm să alegi Garmin.

810 are deja 10 ani, astfel te poți orienta spre ultimele modele Garmin 830 sau mai noi. Eu deja folosesc acest model, iar David urmeaza sa il achizitioneze in curand.

Vezi cum arata modelul Garmin 830 aici: shorturl.at/irtMV

Mult succes in antrenamente!

Cel mai bun mod de transport bicicleta – Thule Velocompact

Thule Velocompact

De-a lungul ultimilor mai bine de 10 ani, am avut parte de o multime de deplasari cu bicicleta dupa mine, participand la peste 220 de competitii atat in tara, cat si in strainatate.

Transportul bicicletei nu a fost mereu usor de facut. Am calatorit in urmatoarele moduri:

  • Cu trenul ( de la cele mai proaste, la cele mai bune conditii )

  • Cu autobuze
  • Cu avionul

  • Cu autostopul

  • Cu masina

Thule Velocompact

  • Si bineinteles pe bicicleta

Astfel, transportul bicicletei poate fi cu adevarat o problema serioasa.

Din toate optiunile pe care le-am avut la dispozitie, pot spune ca in urma numeroaselor incercari, concluzia este ca suportul (oricare) pe carlig de la Thule a fost cea mai usoara, la indemana, convenabila si lejera optiune.

Pui foarte usor bicicleta sau mai multe (pana la 4 biciclete) pe suport si le poti potrivi intre ele fara sa stai urcat pe masina si sa te chinui. Totul fiind la indemana ta.

Am avut placerea sa testez timp de mai multi ani 2 suporti de bicicleta de la Thule Velocompact 927 si 926 distribuiti in Romania prin Aleo.ro . Oricare dintre cele 2 este foarte bun care ai nevoie sa transporti bicicleta:

Pe Aleo.ro poti gasi toate accesoriile auto de care ai nevoie pentru transportul atat a bicicletei cat si a altor lucruri (bagaje, skiuri, etc ):

  • bare transversale Thule
  • cutii portbagaj
  • genti
  • carucioare pentru transportul copiilor in masina
  • si o multime de alte accesorii de care ai nevoie.

Thule Velocompact

Te invit sa vezi produsele si sa alegi Aleo.ro !

 

Avrig – Triada Mtb Race

Avrig Mtb Race

Si asa a inceput sezonul 2019 pentru mine. Direct cu un weekend cu 2 competitii in cadrul Avrig Mtb Race : sambata proba de XCO care stiam ca va fi distractiva de anul trecut si duminica proba de maraton 80 de km.

Cred ca toata lumea a fost placut surprinsa de vremea mai buna decat ne pregatisem.

Proba de sambata a fost un XCO clasic, spre deosebire de anul trecut cand a fost XCC, apoi XCT, la un moment dat te incurcai in denumiri. 🙂  Au fost in mare parte aceleasi portiuni faine, tehnice si distractive. La reunoasterea  pe bicicleta, le-am parcurs la prima vedere cateva dintre ele.

Cum se obisnuieste la XCO, startul a fost ca din pusca. Am facut o cursa cat de buna am putut in aceasta perioada, dar fara un rezultat notabil. (locul 5 din 17)  Cum spuneam si cum ati putut vedea din filmarea de mai sus, traseul a fost distractiv, cu elemente interesante care iti puneau emotiile la incercare.

Ma amuzau oamenii care ma luau reper si credeau ca daca ma depasesc, daca se tin de mine inseamna ca “e de bine”. Cine stie ce e bine si ce nu ? In Giocoach le spun oamenilor care este reperul corect pe care ar trebui sa il seteze.

Imi puneam sperantele in a 2-a zi, etapa de marathon din cadrul Avrig Mtb Race, unde cred ca ma descurc mai bine. Prima jumatate din cursa de 80 de km a trecut binisor, iar apoi au inceput momentele de reflectii personale.

Am inceput sa realizez ca ceva nu merge conform planului. Eram destul de departe de baietii fruntasi si astfel m-am conformat si am inceput sa ma gandesc la ce se intampla si mai ales DE CE.  De fiecare data cand e o problema, cred ca acesta este cel mai scurt drum spre solutie.

Am inceput sa gasesc raspunsuri, mai pierdeam cate o pozitie, mai gaseam un raspuns, cam asa au decurs ultimii 40 de km. Referitor la reteta de prajitura despre care ti-am spus in postul de pe facebook, m-am gandit la lucrurile pe care le-am facut bine anul trecut si pe care le-am sarit anul acesta, iar reteta ar fi in felul urmator:

  • Sezonul ciclocross – Am participat la aproape toate etapele de ciclocross de la finalul sezonului 2017 si inceputul lui 2018.
  • Imediat dupa CX a urmat pregatirea pentru Campionatul Mondial de Wintertriathlon, unde am obtinut locul 3 si medalia de bronz.
  • Apoi m-am dat jos de pe skiurile de fond si imediat, in februarie, am inceput programul de antrenament pe bicicleta.

Anul acesta, datorita unui santier in curs, am ratat sezonul de CX, am continuat totusi pregatirea pentru Campionatul European de wintertriathlon, la care nu am reusit sa ajung intr-un final. Am avut totusi parte de un cantonament de aproape 3 saptamani in Cipru, insa cu toate acestea pregatirea pe bicicleta in sezonul 2019 a inceput cu o luna mai tarziu decat in 2018, datorita unei ierni prelungite.

Cu toate acestea, scuzele nu exista. Solutia nu este decat sa ne punem pe treaba, iar rezultatele vor iesi la iveala. Inceputurile lente sunt bune, pentru ca este loc pentru crestere in timp, iar o forma foarte buna la inceput de sezon nu e tocmai un semn bun, pentru ca vrei sa fii in forma in mijlocul sezonului, nu la inceputul lui.

Recolta se culege o singura data intr-un an si nu ai vrea sa o culegi primavara 🙂

Ii felicit pe participanti, am fost placut impresionat sa vad oameni care au muncit mult si au reusit rezultate frumoase.

Felicitari lui Rossi pentru victoria de la marathon. Ne cunoastem de ceva vreme si ma bucur de fiecare data cand ne intalnim. Omul are 4000 de km deja in 2019 🙂 Dovada ca Hard work, pays off !

Bravo si lui Georgian Grec, un tip care la asa fizic ma tot intrebam cum de nu il vad niciodata pe podium. Era clar ca este o treaba de timp si iata ca in 2019 ne surprinde la Avrig pe podium. Ceilalti sunt clasici: Flo, Comisan, Paul de la timisoara care tine steagul Velocitas sus 😀

Cea mai frumoasa reusita a fost Trio-ul Carcover care a castigat marathonul la categoria Elite. Bravo baietii: Raul, Malnasi si Duca ! O dovada frumoasa ca lucrurile facute cum trebuie, spiritul de echipa si mindsetul functioneaza.

Avrig Mtb Race

Sa reusesti o asemenea performanta, sa domini un concurs impreuna cu colegii de echipa este cu adevarat motivant.

Ne mai pregatim si ne vedem la urmatorul concurs !

-Sergiu.

 

[TEST] – Metal Enduro pe intuneric cu farul de bicicleta Eastpower EBL307 4000 lumeni.

In urma cu putin timp am primit la test farul de bicicleta Eastpower EBL307, in ideea de a participa la Moontime Bike Bucuresti. Intre timp am aflat ca editia de anul acesta s-a anulat, astfel ca am decis sa scot la plimbare noul far la un test adevarat, nu la joaca in centrul Bucurestiului. Am ales pentru test una dintre cele 8 speciale din cadrul Metal Enduro care anul acesta a fost etapa de calificare pentru Cupa Mondiala de Enduro.

Am ajuns in varf, locul de unde incepe speciala si odata cu lasarea intunericului am pornit la vale. Vezi ce a iesit:

Farul de bicicleta Eastpower EBL307 a trecut testul cu Brio, iar dupa cum vezi si eu am ajuns cu bine la finalul coborarii. 🙂

Farul este un accesoriu obligatoriu prin lege, odata cu lasarea intunericului. Acum ai la dispozitie acest model care va face fata in turele care urmeaza cu bicicleta la ore tarzii.

Se ataseaza pe ghidon foarte usor si rapid.

Are in componenta 7 leduri cu 3 pozitii de functionare si un suport de pus pe cap pentru drumetii, pesteri, etc.

Detalii tehnice Far Eastpower EBL307 pe care il poti achizitiona de aici: Cumpara Farul Eastpower

  • Cu acumulatori si incarcator
  • 7 Led -uri CREE XM-L T6
  • 4000 lumeni
  • 3 functii
  • material anti zgarieturi
  • autonomie modul 1: 3 ore
  • autonomie modul 2: 7 ore
  • Dimensiune: 56x58mm
  • Greutate: 210 gr.
  • Baterie: 6cellx1500mAh
  • Negru
  • AM

Ce primesti in pachet ? Vezi aici :

Il poti achizitiona de aici:

https://coolbiketeam.ro/accesorii-biciclete-1272/sisteme-de-iluminat/POW307

A fost o experienta inedita sa testez acest far. Nu am mai pedalat pana acum pe trasee tehnice noaptea, dar acum am mai mare incredere datorita acestui far. Practic ai lumina in fata ta pe bicicleta ca si cum ar fi ziua datorita celor 7 leduri care lumineaza mai mult decat suficient. In plus frumusetea este ca descoperi traseele intr-un mod nou.

Prin urmare, chiar daca ziua se scurteaza, antrenamentele vor continua. 😀

Spor la dat tuturor !

 

 

UMF Bike Days : Dupa 8 ani din nou la Mures.

UMF Bike Days : Dupa 8 ani din nou la Mures.

In 2010 am fost ultima data la Mures, atunci participam la XCO Lornion Trophy.

( De la stanga la dreapta: Nea’ Bebe, Kertesz Levente pe cand era participant nu organizator, Szentes Norbert, subsemnatul, Georgian Popovici pe cand era biciclist nu IT-ist, Zsuzsa pe cand avea 13 ani 🙂 , Lucian Logigan pe cand era la fel de bun ca si acum :))) si Crista Dani pe cand era mountainbiker nu soselar )

De amintit ca in aceeasi competitie participase si Edi Grosu, pe cand nu participa inca in Turul Italiei 🙂

Pentru cei care ati participat la UMF Bike Days anul acesta, asa aratau in 2010 S-urile. Prima intalnire cu ele a fost una umeda:

 

Anul 2018 a venit cu prima editie UMF Bike Days avandul in frunte pe Lucian Logigan ca si organizator. O competitie desfasurata de-a lungul a 3 zile de concurs.

  • Prima zi a fost dedicata copiilor cu ocazia zilei de 1 iunie
  • Ziua de sambata a fost despre XCO cu 3 ture amatorii si 6 ture Elite pe un traseu cu flow pe care chiar te puteai bucura de mountainbiking.
  • Ultima zi, Duminica, a fost alocata probei de maraton 40 de km pe dealurile Muresene.

Asa cum am amintit in ultimul post, weekendul acesta era planificat pentru cea mai lunga competitie dintotdeauna pentru mine : Iron Man (proba de bike, la stafeta). Din fericire cu cateva zile inainte de eveniment am aflat ca echipa cu care trebuia sa particip a renuntat. Am fost bucuros, caci astfel am putut sa onorez invitatia pe care a facut-o Lucian Logigan clubului Carcover Racing Team.

Am ajuns de vineri seara la Mures impreuna cu Elisei Miron si George Sergiu Balauca. Dupa ce am ridicat pachetele de start, am testat traseul de XCO timp de 2 ture, am parcurs sectiunile tehnice de mai multe ori. Printre acestea s-au numarat o urcare foarte abrupta unde cu putina iscusinta, care mi-a lipsit, era posibil sa urci, apoi un bustean peste care trebuia sa treci fara sa atingi cu angrenajul, au mai fost sectiunile in S urmate de mici saritori. Aici am avut placerea sa il urmarim pe Kelemen Arpad in momentul exercitiului pe 2 sectiuni de enduro, care spre neplacerea lui au fost inchise in timpul concursului.

Dupa sesiunea de antrenamente, am ajuns la cazare unde am avut parte de cea mai placuta primire la un concurs. Multumim Lucian ! 🙂

About today.UMF Bike Days – Thank you for having me !

Publicată de Sergiu Paraschivu pe 1 Iunie 2018

La proba de XCO am participat impreuna cu colegii mei Kecskes David, Madaras Attila si Kocsis Andrei.

Dupa mici rasturnari de situatie si o joaca “de-a prinselea” timp de 3 ture, am incheiat prima zi de concurs pe locul 2 la categoria de varsta. Mi-am pus sperantele in a 2-a zi de concurs, unde maratonul imi este mai pe gust.

Ziua de duminica a inceput inca de la ora 7 cu o ploaie torentiala si incepeam sa ma gandesc ca istoria de acum 8 ani se repeta. Startul era programat la ora 11 si am avut cu totii surprinderea sa vedem ca traseul nu e chiar atat de noroios in urma ploii. Fiind o perioada cu temperaturi ridicate, apa s-a absorbit destul de repede. Dupa primii 5 km deja nu mai era urma de ploaie torentiala.

Am pornit impreuna cu acelasi grup de la XCO, dar si din masina cu care am venit. Ritmul a fost unul bun pe care il puteam controla in orice moment. Ajunsi la urcarea cea mai grea a zilei (dealul P.) am putut vedea si cine era in fata noastra. Caldura radia din pamant, lanturile erau pe cele mai mari pinioane la toti dintre noi, XX1, Eagle, all-inclusive ! Urcam toti fiecare cum putea, unii se ridicau in picioare si pedalau cu o tehnica specifica ca sa nu derapeze, altii incepeau sa urce in zig-zag. Intr-un final am ajuns cu totii in varf si a inceput coborarea.

La un moment dat, a venit si momentul meu sa fac pana. Pe coborare, dupa Elisei, ma surprinde o curba si intru putin ciudat peste niste cioate dupa care incep sa aud unul din cele mai urate sunete pentru biciclisti: “Sssssss”.

Continui sa pedalez si sper ca se inchide, doar am tubeless. Roata deja se lasa jos si o simt moale in curbe. Ma depaseste Sergiu Balauca si incep sa ma gandesc ca trebuie sa opresc, doar ca era vale si nu iti vine sa opresti cand ai adversarii langa tine. Intr-un final opresc, bag capsula de CO2, scutur roata sa ajunga lichidul unde trebuie. Se inchide repede, super ! Sar pe bike si continui, vine o urcare scurta si ii vad spre varf. Inca sunt in carti !

Ssssss, din nou. Se pare ca nu s-a inchis. Era o gaura pe calea de rulare, care se inchidea dar nu bine. Ma opresc, o scutur, iarasi nu se aude nimic si cred ca pot sa continui. Nu trece mult pana sa aud din nou. Ajung la asfalt si scot CO2 din nou. Acum pare bine, nu stiu de ce, dar sper sa fie asa.

Deja incep sa vad oameni in spate aproape de mine. Incep sa fortez si sa calculez oare ce intarziere am. Oricum e neplacut, caci ei erau 3 oameni puternici in fata, iar eu singur. Ma uit pe ceas: km 15, bun ! Hai ca inca este timp, cred ca ii pot prinde ! (incredere oarba) De precizat ca cei pe care incercam sa ii prind din urma sunt actualul campion national la XCE ( Fabian Gandila ), o legenda vie ( Elisei Miron ) si Sergiu Balauca.

De acolo am continuat singur, am pedalat cum am stiut eu si ma gandeam ca e mai bine asa ca acum ma antrenez mai greu decat daca nu as fi patit pana. Imi doresc macar sa ii vad. Mai trec cativa km, trec printr-un punct de alimentare plin de gagici care urlau 😀 Pfff, pinionul de 10 inventat de Sram, era pentru astfel de momente motivante :))).

Continui si un pic mai tarziu se intampla minunea. Ajung pe o coborare unde puteai sa vezi in zare varful urmatoarei urcari si vad acolo 2 biciclisti. Am impresia ca sunt aproape, insa sunt 2 minute intre noi. Dar e suficient pentru mine, suntem la vanatoare ! 😀

Mai trec 2-3 dealuri si vad un biciclist tot mai aproape, dar nu seama cu cei 2 pe care ii vazusem. Trec repejor pe langa el, era Adi Popa si imi spune ca sunt la 1 minut in fata Eli cu Fabi si Sergiu la 20 de secunde in fata lor.

Pe urmatoarea coborare incepe ploaia. Bun moment ! Ochelarii se umplu de apa si eu ii dau inainte. Intram in padure si devine alunecos, dar si distanta tot mai mica fata de cei din fata. La un moment dat simt ca fiecare pedala ma duce mai aproape. Intr-un final trec de Fabi si la 10 metri il vad pe Elisei, trec si de el. E plin de balti si e la vale cu mari riscuri sa aluneci. Pedalez cat pot, in spate nu mai e nimeni, doar in fata, dar nu vad inca nimic.

Apoi s-a intamplat ca :

Am incheiat cei 42 de km pe locul 2 la categoria de varsta si 4 la general amatori. Multumit de mine.

Daca m-am descurcat bine si am reusit sa prind din urma campionii si legendele, un “Sergiu” nu este asa usor de prins ! 😀

Multumesc Carcover Racing Team pentru sustinere si lui Lucian Logigan pentru invitatii si aceasta ocazie.

Mi-a placut mult de data aceasta la Mures. Un oras frumos si o experienta de mountainbike de 2 zile. In ultima perioada urmaresc mai mult experientele de biking, decat concursurile de mtb.

Stii care este diferenta intre cele doua atunci cand traiesti sentimentul.

La final va las cu videoclipul realizat despre acest weekend 🙂

Arrivederci !

 

Locul 3 si a 3-a participare la Drumul Regelui.

Drumul Regelui

Credit photo: Velocitas.

De data aceasta am participat la un concurs cu istorie pentru mine si anume Drumul Regelui unde am participat de 3 ori din cele 5 editii, iar una dintre ele am reusit sa o castig la general. Nu am reusit si de data aceasta. Uneori castigi, alteori pierzi, ce ramane la final ? 🙂

In 2018 cred ca a fost o bucurie pentru toti participantii, cand dupa ultimele editii noroioase, in sfarsit se anunta soare in ziua concursului, dar si in ultima perioada premergatoare evenimentului, prin urmare am avut parte de un traseu uscat si ideal pentru pedalat.

Traseul a fost de 42 de km, cu poate prea mult asfalt, insa au fost suficiente portiuni de offroad cu urcari sustinute, chiar pushbike unde concurentii au putut sa isi arate fortele. Pentru mine personal, traseele scurte nu sunt pe gustul meu, iar la acest concurs ideal ar fi fost sa mai facem o tura pe traseu.

Am constatat ca a trecut prea repede concursul. Am parcurs traseul in 1 ora si 51 de minute, pe locul 3 la categorie, destul de aproape de locurile fruntase. Acum, imi aduc aminte de acest citat:

Drumul Regelui

Un lucru pe care nu l-am realizat decat cand am ajuns acasa si care m-a bucurat foarte mult, l-am descoperit in acest video:

START Drumul Regelui 5 – Marea Unire a Cicliștilor! ❤️

Publicată de Drumul Regelui – Maraton MTB de ciclism pe 12 Mai 2018

Timp de 2 minute, oamenii au luat startul la Drumul Regelui. Cat de fain e asta ? 🙂

Fiind mereu in fata nu vedem lucrurile acestea, parca suntem intr-o alta lume, cu planurile, strategiile, incalzirea noastra, Garmine, etc si langa noi, sunt o multime de oameni cu aspiratiile lor si care se bucura si ei sa mearga la un concurs de biciclete. Tare mult mi-a placut sa observ acest lucru uitandu-ma la videoclipul de mai sus, mi-ar fi placut sa ii felicit, sa ii imbratisez sau sa pedalez cu fiecare dintre ei. Ma bucur sa cunosc o parte din ei si sa ii revad din cand in cand la concursuri.

Bravo fiecarui participant de la Drumul Regelui si in special celor 2 simpatici cu care am impartit podiumul: Muntean Paul si Silviu Buzan.

Felicitari lui Logigan Lucian, care confirma din nou ca este un Rege adevarat al mountainbikingului in Romania 🙂

Jos palaria pentru echipa Carcover Racing Team care a fost la inaltime si de data aceasta, cu 6 oameni pe podium, si pentru prezenta si sustinerea lui Adrian Bocut si Raul Sinza care au fost alaturi de noi.

Weekendul viitor vine cu o noua etapa din Cupa Nationala de Maraton, sa vedem daca zilele cu soare de la Drumul Regelui, au ajuns si la Faget Marathon.

PS: Pana miercuri poti castiga o inscriere la BT Faget Marathon, vezi aici cum:

Castiga o inscriere la BT Faget Maraton !

Locul 3 la Campionatul Mondial de Winter Triathlon – The story.

campionatul mondial de winter triathlon

Duminica trecuta scriam file de istorie.

Am avut ocazia sa iau startul la Campionatul mondial de winter triathlon, organizat la Cheile Gradistei, o premiera atat pentru mine, cat si pentru Romania sa organizeze o competitie de acest rang. Totodata o premiera pentru disciplina in sine, fiind pentru prima data transmisa Live.

Poti vedea reluarea aici : Winter Triathlon World Championship

A fost o experienta extraordinara din toate punctele de vedere: sa fii acolo, sa faci ture pe traseu, sa urmaresti cei mai buni sportivi din lume, sa mananci in zona, sa vezi creste de munti oriunde te uiti cu ochii, sa te trezesti dimineata cu raze de soare pe cearceaf, sa concurezi, sa dai tot ce poti si ce stii, sa intalnesti prieteni sau oameni noi care te citesc sau imbratiseaza asa cum trebuie si bineinteles, sa porti cea mai importanta medalie…

Pentru toate acestea multumesc echipei Carcover pentru ca sunt alaturi de mine cu tot suportul, costuri si echipamente de cea mai buna calitate, Salomon Romania pentru echipamentul de alergare si o colaborare care continua si in 2018, domnului Ciobanu Ovidiu pentru un ajutor la locul si momentul potrivit, lui Rica care mi-a dat microbul triathlonului de iarna, lui Mario pentru echipamentul de ski si un mini-cantonament, pensiunii Daria din Fundata pentru o primire calduroasa, va invit sa ii treceti pragul, si multumesc celor care m-au incurajat de pe margine.

Povestea aceasta pentru mine incepe undeva in urma cu 2-3 luni, cand am aflat de la Aurelian Raducanu ca se organizeaza acest campionat in Romania si merita sa participam. Dupa ce am aflat probele, 2 dintre ele imi erau cunoscute, insa nu stiam nimic despre ski fond. Eram totusi increzator ca daca am invatat sa skiez pe skiuri normale in 3 zile, probabil voi invata destul de repede si pe cele de fond. Cat de greu putea sa fie ?

Apoi am aflat ca deadlineul pentru confirmarea inscrierilor este 31 decembrie si mi-am spus ca daca fac rost de echipament pentru ski fond, voi participa. Astfel cu cateva zile inainte de deadline, cu ajutorul lui Mario, caci fara prieteni nu faci nimic in viata asta, am primit un echipament de ski fond: pantofi, skiuri de fond clasic si bete. Asa a inceput distractia pentru mine !

Prima oara pe skiuri de fond – 18 zile inainte de concurs

Pentru ca anul acesta zapada a intarziat sa apara chiar si la 1400m, doar in 10 ianuarie am reusit sa pun skiurile in picioare si sa incep sa cad cu ele. Credeam ca nu va fi mare diferenta intre skiuri normale si cele de fond, dar aveam sa descopar ca stilul este cu totul diferit , iar echilibrul este si mai greu de mentinut. Incet-incet am inceput sa inteleg ca skiurile pe care le am eu sunt diferite fata de ceea ce am nevoie la concurs si ca exista 2 stiluri la ski fond:

  • ski fond clasic
  • ski fond freeride

stanga ski fond clasic vs dreapta ski fond freeride

2 stiluri diferite, cu partii diferite pe care se practica, cu skiuri diferite chiar daca seamana si viteze diferite de parcurgere.

Dupa alte 2-3 iesiri cu skiurile de fond pe Semenic, pe partii neamenajate pentru asa ceva, cu o saptamana inainte de concurs ma convinge Rica pana la urma ca ceea ce am invatat eu (ski fond clasic) nu voi folosi la concurs, pentru ca acolo e cu totul alt stil. Avea dreptate. Dupa ce m-am uitat la videoclipurile de la editiile precedente, am inteles si eu ca ceea ce faceam eu nu semana deloc cu ce vedeam acolo. Bam ! Asta e ca si cum inveti pentru un examen 1 saptamana, ca sa aflii apoi ca ai gresit manualul si ca se da din altceva…

Cine credea ca examenele se termina odata cu scoala ? 😀

Astfel, din nou cu ajutorul lui Mario, am reusit sa primesc si o pereche de skiuri de fond freeride, insa pe care nu am mai apucat sa le incerc si am plecat la concurs. Eu totusi speram sa pot participa cu cele pe care exersasem, de clasic.

Am ajuns de Joi in incinta Cheile Gradistei, unde te simti ca si in Austria:

Astfel am reusit sa incep cu adevarat sa pun si in practica ceea ce stiam teoretic sau vazusem in videoclipurile de pe youtube. Ca orice inceput, a fost greu. Si la deal, si la vale. Dupa ziua de joi, inca credeam ca pot fi mai rapid cu skiurile de fond clasic decat cele de freeride, astfel ca vineri le-am testat si m-am convins dupa o tura ca toti ceilalti participanti stiu ceva ce eu nu stiam: skiuri de fond freeride, CLAR !

Aveam o “mica” problema la skiurile mele, in sensul ca incepeau sa se dezlipeasca la coada si marimea era cu vreo 15 cm mai mult decat pentru inaltimea mea. Norocul meu a fost sa ma intalnesc la antrenamentul de vineri cu domnul Ciobanu Ovidiu, care a vazut din priviri ca skiurile imi sunt mari, ca nu sunt ceruite,etc si a avut bunavointa sa imi imprumute la competitie skiurile de rezerva ale fiului sau, Andi. Multumesc frumos pentru gest !

Astfel s-au aliniat stelele si am reusit sa am la dispozitie o pereche de skiuri potrivite pentru aceasta competitie.

Pentru ziua de sambata, spectacolul a fost asigurat de competitia Elitelor, unde am urmarit cei mai buni sportivi din lume, oferind cea mai buna performanta de care sunt capabili in goana pentru cel mai scurt timp. Ne-am bucurat cand am vazut ca dupa prima proba conduceau 2 romani, Cristian Mosoia si Viorel Palici. Am fost dezamagiti cand am vazut ca la proba de bicicleta nu mai erau in top 5 din prima tura. I-am incurajat, i-am motivat cum am stiut noi mai bine si ne-am bucurat din nou sa aflam ca la finalul competitiei dupa 5 ture de alergat, pedalat si ski, Viorel Palici a reusit sa incheie competitia in top 10 mondial ! El fiind totodata si campion national la aceasta disciplina.

Competitia a fost urmarita cu sufletul la gura de toti cei prezenti:

Ziua de duminica, avea sa fie ziua cea mare pentru amatori, adunand la start peste 100 de participanti. Inainte de start, eram entuziasmat si ma gandeam: “Haide sa vedem ce va fi !”. Inca din boxa de tranzitie unde eram pozitionati inainte de start, aveam alaturi de mine adversarii si ne masuram cu totii din priviri.

Sentimentul ca iau parte la o competitie de acest rang era cu adevarat inaltator. Bucuria era mare deja datorita faptului ca sunt acolo si ca am facut tot ce am putut ca sa ma pregatesc. Nu mai participasem niciodata la un campionat mondial, mai mult, nimeni din familia mea nu mai participase vreodata. Mai urmau doar 3 probe de parcurs.

Daca la competitiile de ciclism, cineva numara 3,2,1 – Start !, aici nu s-a auzit nimic decat “30 seconds before the start !” urmat de un glont tras in aer si peste 100 de oameni au pornit la goana.

Am inceput sa imi croiesc drum prin multime, iar dupa primul tur ma aflam in top 15 la general. O pozitie buna pentru cineva care nu e alergator. Am reusit sa pastrez ritmul si pozitia pana la finalul probei dupa care a urmat mult asteptata proba pentru mine: bicicleta !

Imediat ce m-am urcat pe bicicleta, mi-am dat seama ca nu imi intra pantofii in pedale. Incepeam sa fiu paranoic sa cred ca mi-au pus ceva, insa era doar zapada adunata pe placutele pantofilor. A durat vreo 500 de metri sa reusesc sa clipsez. Un lucru destul de dificil sa bati pantofii de pedale sa cada zapada cand in acesti 500m era una dintre cele mai dificile portiuni cu zapada afanata urmata de o urcare, unde abia in varf am clipsat cum trebuie. De aici am inceput sa recuperez, in timp ce dansam pe bicicleta, pentru ca asta faci atunci cand mergi pe zapada si nu poti controla prea mult bicicleta: dansezi cu ea. O lasi sa mearga unde vrea ea, o urmezi si foarte gentil ii dai directia. Sa lasam totusi salsa si sa revenim la winter triathlon 😀

Dupa proba de bicicleta am reusit sa recuperez atat de multe pozitii incat sa ajung in top 5 la general, insa a urmat proba de foc.

campionatul mondial de winter triathlon

Cu toate ca reusesc sa inchei primele 2 probe cu un avans de aproape 1 minut fata de viitorul castigator absolut la general, acest avans nu dureaza prea mult. Inca din prima tura de ski, incep cu o cazatura. (m-am emotionat din cauza suporterilor 😀 ). Mai departe incerc sa mentin un ritm sustinut si sa skiez cat pot de bine, insa simt ca parca imi pica bratele de fiecare data cand imping in bete, picioarele nu ma asculta, nu iese nimic. Ma taram, practic. Pe urcari nu reuseam decat sa pun 1 picior in fata celuilalt.

Sa ne amintim de vorbele lui Brancusi:

Nu e greu sa muncesti, greu e sa te pui in postura de a munci.

campionatul mondial de winter triathlon

Am vazut pe pielea mea in prima tura de ski cat de greu e sa te pui in postura de a “munci”. In tot acest timp pierdeam pozitie dupa pozitie. Urmatoarele 2 ture au mers din ce in ce mai bine si incepeam sa mai depasesc cate 1-2 participanti. Ma incalzisem, iar in ultima tura deja atacam interiorul curbei, adica nu exteriorul pentru a le face loc celor mai buni. Cand ma simteam si eu cat de cat competitiv pe skiuri, urma sa se incheie distractia. La un moment dat, pe cea mai abrupta coborare, vad 2 concurenti cazuti, unul in stanga, altul in dreapta, incerc sa ma strecor si in ultimul moment iau un bat peste picioare de la cel din dreapta, ma dezechilibrez si ies in decor, ca un actor intr-o piesa de teatru. Ma ridic repede si continui, e ultima tura si nu e timp de povesti.

Un sentiment interesant a fost cand am parcurs ultima curba si stiam ca urmeaza linia de finish. Dupa toate pozitiile pierdute nu mai stiam unde ma clasez. Vazusem in ultima tura 2 adversari intr-un loc unde se uneau trasele, insa nu stiam daca erau in fata sau in spatele meu.

Intru in ultimii 10 metri….

campionatul mondial de winter triathlon

…trec linia de finish si aud:

– “Sergiu Paraschivu, the Bronz medalist in his category!”.

 

– End of story –

7 Pasi Refacere: Cum ma refac dupa un concurs greu ?

Un pas din Ghidul cu 20 de Pasi pentru un biciclist amator, este raspunsul la intrebarea: Cum ma refac dupa un concurs greu ?

Astfel, primul lucru pe care il fac daca am ocazia este sa beau un shake de proteine imediat dupa. Acesta este primul pas pentru o refacere rapida a microfisurilor din muschi.

Al doilea pas, este sa fac un dus cald care are rolul sa favorizeze circulatia sanguina si deci aportul de sange proaspat si oxigenat in diferite parti ale corpului (muschii in special), care contribuie la refacerea tesuturilor. Uneori acest dus poate fi cald-rece-cald-rece, pentru a stimula si mai puternic circulatia. Mai exista si cazul bailor cu gheata, insa nu ma pronunt, nu am incercat. Insa rolul acestora este de a reduce inflamatiile musculare. Pe de alta parte, efectul negativ este ca circulatia nu este stimulata, iar rezidurile din muschi rezultate in urma efortului raman in muschi o perioada mai lunga de timp.

Al treilea pas ar fi despre o masa copioasa cu minim 3 feluri, bogata in proteine, fie ele animale sau vegetale, dar si carbohidrati. Trebuie sa refaci toate resursele consumate inclusiv vitamine, minerale.

Urmatoarea recomandare este purtarea echipamentului de compresie care favorizeaza eliminarea reziduurilor din muschi, a acidului lactic,etc. Nu recomand folosirea acestuia in timpul efortului datorita faptului ca masa musculara variaza si s-ar putea sa ai neplaceri, dar aici este un aspect legat de preferinte.

Pasul 5 pentru o recuperare optima este masajul, fie la un salon specializat, fie de unul singur. Am vazut efecte incredibile datorita masajului. (Claudiu poate spune)

Pasul 6 este antrenamentul bineinteles :)) Ai citit bine, antrenament pentru refacere, vorbim despre un rulaj usor de aproximativ o ora. Rolul este de a pune muschii in miscare odata cu sangele care elimina acidul lactic din muschi.

Iar la Pasul 7, unul din lucrurile pe care le mai fac este sa stau cu picioarele in sus pentru a accelera eliminarea “oboselii” din muschi, in urma antrenamentului.

Refacerea este foarte importanta in antrenamentul nostru, pentru ca fara o refacere completa, nu putem profita la maxim de antrenamentele grele. Practic ne taiem singuri craca de sub picioare, daca nu acordam atentie acestui aspect.

Mai sus ti-am prezentat doar 7 metode de refacere, insa am dedicat un intreg capitol in cartea “De la zero la campion”.

Stay tunned !

 

 

 

Videoclipul cu #200 la care am lucrat un an: 15 reguli ca sa pedalezi cu stil !

15 reguli ca sa pedalezi cu stil

2017 se incheie cu cel mai important videoclip la care am lucrat in tot acest an si se numeste: 15 reguli ca sa pedalezi cu stil !

Sunt super bucuros ca am reusit sa il duc la finalizare asa cum mi-am propus, nu a fost deloc usor si sunt total recunoscator tuturor oamenilor care apar in video, dar si celor care au contribuit in felul lor. Sunteti o multime si va multumesc frumos ! Chiar nu as fi reusit fara voi. Mi se pare si amuzant cand ma gandesc ca pe unii dintre voi nici nu va cunosc.

Nu imi vine sa cred cand ma gandesc ca este videoclipul cu numarul 200 !!! Wow !

Primul dintre ele a fost creat acum 6 ani. Am stiut de atunci, mi-am dat seama imediat ca imi place sa fac videoclipuri. Sunt fascinat de acest lucru.

Mai departe te las sa enjoy the video:

(scrie-mi intr-un comentariu gandurile tale)

 

 

 

 

Cartea “De la zero la campion” implineste 4 ani !

De la zero la campion

De curand s-au implinit 4 ani de cand am fost suficient de nebun sa cred ca pot scrie o carte din care biciclistii amatori pot invata lucruri utile, sa fie usor de aplicat, pe intelesul tuturor avand scopul ca tu sa iti cresti performantele.

Inca imi aduc aminte cum ma straduiam sa fie gata la timp pentru ca urma sa plec la Roma sa imi vizitez parintii de sarbatori. Nu pot sa uit sentimentul cand ma aflam in avion si ma gandeam: “Gata, am lansat-o !”. Era un vis implinit.

“De la zero la campion” era oficiala !

4 ani mai tarziu, cea mai mare satisfactie vine cand ma gandesc la toti oamenii pe care i-am intalnit in aceasta perioada, multumita cartii. Pur si simplu nu imi vine sa cred. Sper ca fiecare dintre voi, care m-ati cunoscut datorita acestei “ocazii”, aveti acelasi sentiment, pe care il am si eu acum, de profunda recunostinta.

Au fost greseli cand eu credeam ca totul este impecabil dupa 5-6 corecturi, am corectat din nou, am lansat, apoi am luat-o in freza de la unii dintre voi, am fost apreciat de altii, am primit mesaje si inca mai primesc confirmari ca am facut o treaba buna, oamenii invata din ea si le este util ce am scris. Cu unii dintre voi am sarbatorit impreuna, 1 decembrie, zile de nastere sau revelionul, am facut drumetii si am tras aer de munte adanc in piept, am inotat, am pedalat cot la cot, am invatat si eu de la voi, am trait experiente de neuitat in Giocampuri, am legat prietenii, am ras pana am ramas fara aer sau ne-am imbratisat strans.

Mi-a placut tot ce am facut in acesti ani, tot efortul, toate articolele, posturile despre carte, videoclipurile de prezentare. Habar nu aveam ce fac, dar puneam in practica tot ce imi trecea prin minte. M-am ocupat de tot, designul cartii e facut de mine, toata promovarea la fel. La un moment dat mi-am dat seama ca trebuie sa creez o pagina separat de facebook, pentru ca nu mai faceam diferenta intre cine sunt eu si cine e cartea in mediul online si asa a aparut pagina de facebook “De la zero la campion”, actuala Giolive , apreciata de peste 2000 de oameni si reinventata de 1 an, pentru ca am trecut la etapa urmatoare.

Au fost zile la rand cand stateam ore intregi in picioare sa vorbesc cu oamenii si sa le prezint ce am eu de spus in carte si in ce cred foarte tare. M-am bucurat sa va cunosc pe fiecare in parte in acest fel. Cred ca multi dintre voi ma cunoasteti de la Prima Evadare sau de la Maratonul Fagetului. Multumesc pe aceasta cale organizatorilor Daniel Sardan si Kertesz Levente si va invit la cele mai mari competitii din Romania: Prima Evadare si Maratonul Fagetului.

Pentru tiparirea cartii si mai mult decat atat, unui om care a crezut in mine de la inceput, vreau sa spun multumesc mult BNB prin Alin Neamtu, un suport incredibil in acesti 4 ani, fara de care multe nu ar fi fost posibile.

Desi anul trecut pe vremea aceasta epuizam stocul, de curand am primit cateva exemplare aflate in stocul magazinelor Diverta, astfel daca au trecut 4 ani si tu inca nu ai cea mai recenta carte despre ciclism din ultimii 19 ani, poti face o comanda foarte usor la linkul urmator:

http://goo.gl/forms/Tln4EcZ9nu

Mai bine decat mine, iti pot spune oamenii ce parere au despre cartea De la zero la campion:

Mai bine decat mine, iti vor spune ei ce cred despre carte mai jos.Poţi face o comandă aici: https://goo.gl/forms/QzcKW16fbMaZWdlK2

Posted by GioLive on 5 Ianuarie 2017

PS: Pana in 31 decembrie, iti ofer 20% reducere la achizitia cartii De la zero la campion !

Pentru orice intrebari ma poti contacta aici: Contact.