Rocca Lipova – Al doilea weekend de mtb.

Rocca Lipova

Sambata trecuta am participat pentru prima data la Rocca Lipova, o competitie aflata la a 4-a editie.

Am avut placerea sa ma intalnesc cu mare parte din colegii de echipa si sa facem impreuna un exercitiu de pregatire pentru urmatorul weekend cand vom debuta in prima etapa din Cupa Nationala de marathon, la Avrig.

Lipova ne-a asteptat cu un traseu de 42 de km, foarte lejer si prietenos cu biciclistii incepatori. La start s-au asezat aproape 300 de participanti, ceea ce confirma entuziasmul si nerabdarea de a concura.

Primavara asteptata de toti dintre noi, a venit in sfarsit !

Startul a fost pe sosea, iar dupa 1-2 km a venit prima urcare dupa care am ramas un grup de 3 oameni. Atunci s-a desprins usor-usor Florin Muresan, un tip pe care nu l-am mai intalnit si care nu stiam ce vrea sa faca. Sincer sa fiu am crezut ca e din Ungaria. Apoi am lasat ritmul un pic mai jos impreuna cu Zoran Zsivity si au inceput sa ne ajunga si cei din urma cu care am continuat.

Silviu Buzan si-a gasit la un moment dat ritmul si a plecat inainte, iar noi am ramas un grup de 3 impreuna cu Andrei Mititelul. Am ajuns impreuna la prima coborare mai de viteza, unde singurul lucru ce puteai sa il patesti era sa faci pana, iar ghinionul de Vineri 13, a intarziat pana Sambata asa ca am profitat de ocazie si am facut o pana 🙂 Acela a fost momentul cand s-au incheiat planurile de podium.

Am incercat totusi sa repar roata cat de repede am putut, insa nu mi-a prea iesit. Mai mult, in graba mea, mi-am dat de 2 ori degetul mare peste cap incercand sa dau jos cauciucul care nu era tubeless, dar totusi parca se lipise de janta.

Pe aceasta cale multumesc tuturor celor care au trecut pe langa mine si au fost dispusi sa ma ajute. A meritat sa fac o pana ca sa vad atatia oameni binevoitori. Cristi, a vrut chiar sa imi ofere bicicleta lui 😀 Cum sanse de podium nu mai erau, nici masuri disperate nu am mai luat.

Dupa aproximativ 5 minute in care am incercat sa umflu camera noua, mi-am dat seama ca pompa nu umfla si cauciucul e tot la fel. Am primit o noua pompa si a inceput sa se ridice roata de la sol 🙂 Intr-un final, cand pierdusem sirul minutelor, am rezolvat problema cu pricina si a inceput distractia.

In momentul acela din competitie, totul s-a transformat in antrenament pentru a avea totusi un moral ridicat. Din punct de vedere al competitiei nimeni nu ar mai fi fortat si ar fi fost nevoie de un efort putin inuman sa recuperez tot decalajul, cu atat mai mult ca traseul nu ma avantaja deloc.

Am recuperat pozitii, m-am simtit bine si m-am jucat pana la finish, unde un junior a tras cu dintii de pedale in ultimii 100 m ca sa castige sprintul. M-am bucurat pentru el !

Minusurile competitiei:

  • un traseu putin interesant, care la un moment dat te face sa realizezi ca trebuie sa te plictisesti de 2 ori, caci mai faci o tura. Ma intrebam, oare voi face din nou pana in acelasi loc ? Sunt convins ca zona are si poteci faine in jur, chiar munti la cativa km, nu doar drumuri pline de pietris pe care poti merge si cu masina.
  • zone cu marcaje lipsa, unde fara atentia cuiva ne rataceam 2 participanti printre care Zoran, care ocupase locul 3 la general.
  • categorii de varsta, care au fost publicate in clasament, insa … doar acolo, nu si pe podium. Atunci care mai e rostul lor ?
  • un program care nu a fost publicat, drept urmare nimeni nu stia 100% cand e startul. Dupa ce am aflat intr-un final, s-a mai amanat putin ca e in trend. 🙂

Mi-a placut in schimb foarte mult faptul ca au fost 2 optiuni de plata a inscrierii:

  • 50 de lei cu pachet complet
  • 20 de lei la fata locului doar pentru numar, un lucru nemaintalnit pana acum si pozitiv din punctul meu de vedere. In sensul ca tricouri de dormit sau de curatat lantul nu ne mai trebuie, iar bidoane si batoane are orice biciclist.

Bineinteles jos palaria pentru acesti oameni care au organizat acest eveniment de care s-au bucurat o multime de biciclisti in acest weekend.

Multumim organizatorilor, lui Radu Rusu pentru fotografii, participantilor pentru o zi frumoasa de primavara si echipei Carcover Racing Team ! 🙂

Ne vedem la Avrig sambata si duminica !

 

 

 

 

 

 

 

[Mindset change] – Cum discutam cu sponsorii ?

Cum discutam cu sponsorii

In articolul de astazi vreau sa acord atentie modului cum discutam cu sponsorii.

Pentru ca ciclismul in Romania sa inregistreze o crestere si o dezvoltare armonioasa de acum inainte, este nevoie sa atragem cat mai multi sponsori, cat mai multi parteneri si colaboratori alaturi de noi in acest drum.

Unul din visele mele este ca nivelul biciclistilor amatori sa fie cel putin la acelasi nivel ca si cel “de afara”, din celelalte tari din Europa la care ne gandim cu totii acum.

Un alt vis este ca in Romania sa fie mai multi biciclisti decat fotbalisti si tot mai multi oameni sa realizeze bucuria, beneficiile si frumusetea ciclismului.

Pentru toate acestea este nevoie de suport. Doar invatand sa obtinem acest suport putem indeplini cele de mai sus. Scriu acest articol deoarece consider ca este important ca fiecare biciclist cu aspiratii serioase e important sa stie cum discutam cu sponsorii. Multi dintre voi o faceti gresit dinainte ca macar sa incepeti discutia, pentru ca nu aveti gandirea potrivita.

Ceea ce urmeaza sa spun, nu este vreo smecherie sau un truc, sunt pur si simplu idei sanatoase care au ca scop bunastarea in orice domeniu. Nu imi apartin, le-am invatat din fiecare carte pe care am lecturat-o, din fiecare articol pe care l-am citit si din toate experientele mele.

  1. Primul lucru la care trebuie sa incepi sa te gandesti este sa oferi, in loc sa ceri. Aceasta idee schimba cu totul paradigma.
  2. Al doilea lucru este sa te gandesti, de ce ar alege cineva un parteneriat cu tine, decat cu altcineva. La urma urmei este vorba de teoria evolutionista a lui Darwin, care in limbaj simplu spune: Cel mai bun sa traiasca!
  3. Al treilea principiu si ultimul, l-am invatat in cele aproape 4 luni in America si suna in felul urmator:

Ofera-le ocazia sa spuna Da !

-DH.

Cu alte cuvinte, la ceremonia de premiere a celui mai bun vanzator din America in anul respectiv, in fata a mers un domn la care nu te-ai fi asteptat sa fie omul cu cele mai multe vanzari inregistrate. Era imbracat simplu, purta ochelari, iar la intrebarea “Care e secretul tau, cum faci sa vinzi atat de mult?” a raspuns:

  • Eu dau 100 de telefoane pe zi.

Aceasta se leaga cu punctul 3 de mai sus. In ultimii 10 ani, am vazut printre noi o multime de sportivi. Multi au renuntat, altii se plang ca au rezultate si nu ii vede nimeni si multi sunt prea ocupati sa spuna ca viata e grea si Jos PSD !

Cu cati parteneri au luat legatura ?

Ce ofera in afara de podiumuri ? In primul rand ofera ceva sau doar cer ?

La cati oameni le-au dat ocazia sa spuna Da ? 20 ? Ti se pare un numar suficient ? Recent am vorbit cu o prietena care activeaza in alt domeniu si mi-a comunicat ca a vorbit cu peste 100 de companii. Iar prietenul nostru, lider pe vanzari in America intr-un anumit an, efectua 100 de telefoane doar intr-o singura zi !

Apoi fa un schimb de roluri si pune-te in locul lor, tu te-ai alege ? Raspunde sincer. Si cel mai important de ce ? De ce Da, de ce Nu.

Ultimul sfat pe care nu l-am scris mai sus, este bineinteles sa crezi ca POTI, uneori dureaza zile, luni, chiar si 2 ani sa reusesti o colaborare. Sunt multe de spus, dar ma opresc aici. Sa iti foloseasca tot ce am scris mai sus si sa vedem cat mai multi ciclisti care se dezvolta. Doar asa putem reusi.

Mult succes si bunastare !

 

Sergiu.

2 lucruri care sunt sfante in sezonul rece pe bicicleta.

Este luna februarie acum cand scriu acest articol, iar ultimele 2 zile au fost cu antrenamente de 100 de km in fiecare zi, la temperaturi apropiate de 0 grade.

Ideea acestui articol cu 2 lucruri care sunt sfante in sezonul rece pe bicicleta, a inceput bineinteles, in timpul unui antrenament (in 4 ore ai timp sa te gandesti la multe 😀 ) si nu imi era greu sa observ care sunt aspectele care imi creeaza neplaceri la temperatura aceea si dupa 4 ore de pedalat.

Am gasit 2, iar acestea sunt bineinteles 2 piese din echipamentul de ciclism, care dupa parerea mea nu trebuie sa lipseasca din garderoba unui ciclist care are ambitii sa pedaleze in lunile de iarna, in Romania.

Astfel, 2 lucruri care sunt sfante in sezonul rece pe bicicleta sunt:

1. Manusile rezistente la -0 grade.

Manusi de iarna Salomon

Anul acesta ma bucur sa port aceasta pereche de Manusi Salomon in timpul  antrenamentelor mele. Este pentru prima data in ultimii 10 ani, cand dupa 4 ore de pedalat la 0 grade, mainile imi sunt inca calde.

2. Husele pentru pantofi

Huse pantofi iarna Force

Personal folosesc huse din neopren pentru pantofi si se dovedesc a fi foarte eficiente. In aceeasi idee, dupa 4 ore de pedalat la 0 grade, doar usor-usor ingheata varful degetelor. Insa am facut si antrenamente fara aceste huse, cu o zi inainte si a fost nevoie sa ma opresc de 2 ori, sa alerg ca sa imi simt din nou picioarele.

Asadar, cele 2 lucruri care sunt sfante in sezonul rece pe bicicleta sunt manusile de iarna si husele pentru pantofi, care au grija de extremitatile noastre si astfel ne putem totusi bucura de antrenamentele noastre, in loc sa strangem din dinti ca avem mainile si picioarele inghetate (partea1), urmand ca apoi cand ajungem acasa sa urlam de durere cand incep sa se incalzeasca (partea 2).

Daca ti-a fost util sfatul meu sau daca ai patit si tu sa nu iti mai simti mainile sau picioarele in timpul antrenamentelor pe timp de iarna, distribuie acest articol pentru biciclistii amatori care inca nu stiu care este echipamentul potrivit pentru sezonul rece.

Sa ne auzim la gura sobei !

 

Paralela : Povestea lupilor din YellowStone si ciclismul in viata noastra.

povestea lupilor si ciclismul

In urma cu ceva timp am citit o poveste despre o haita de lupi care a fost adusa in Parcul Yellowstone in anul 1995 pentru a reface ecosistemul.

Mi s-a parut fascinant ceea ce a urmat.

Lupii au avut un efect benefic asupra ecosistemului, deşi au reputaţia de „ucigaşi”. Prin faptul că ucid mai multe specii de animale pentru a supravieţui, lupii dau naştere altora.

Când au fost reintroduși lupii în parcul Yellowstone, exista doar o colonie de castori, potrivit specialistului în științele naturii, Doug Smith, responsabil cu proiectul de reintroducere a lupilor în Yellowstone. Astăzi, parcul găzduiește nouă colonii de castori, potrivit yellowstonepark.com.

Prezența lupilor a declanșat o „cascadă trofică” a cărei studiu a durat peste 20 de ani și încă uimește specialiștii.

Pentru a putea explica trebuie să ne întoarcem în timp, în anul 1930, când lupii din Yellowstone au fost eliminați. Deși elanii erau prada urșilor negri și grizzly, pume și coioți, lipsa lupilor a scăpat elanii de o mare teamă, iar aceștia au trăit bine, poate chiar prea bine. Elanii nu și-au mai mutat culcușul pe perioada iernii, așa că au folosit foarte multe resurse ale parcului Yellowstone: salcie și plopi. Acest lucru a fost greu pentru castori, care au nevoie de salcie pentru a supraviețui iarna.

În ziua de azi, standurile de salcie sunt mai mari pentru că prezența prădătorilor îi pune în mișcare pe elani, astfel aceștia n-au timp să consume o cantitate mare din aceste plante, iar castorii au avut o sursă de hrană pe perioada iernii.

Barajele castorilor au efecte multiple asupra fluxului hidrologic, iar salciile găzduiesc păsări cântătoare. „Am descoperit că ecosistemul este incredibil de complex”, afirmă zoologul Doug Smith.

Cercetătorii de la Universitatea Berkley au mai descoperit că această combinație între mai puțină zăpadă și mai mulți lupi a fost un beneficiu pentru necrofagi, atât mici, cât și mari, de la corbi până la urși grizzly.

Cercetătorii în științele naturii au avut ocazia rară, aproape unică să documenteze ce se întâmplă atunci când un ecosistem devine întreg din nou, când o specie cheie este reintrodusă în ecosistem, iar rezultatul a fost uimitor.

Am adus in vedere aceasta poveste deoarece consider ca un asftfel de efect il are ciclismul in viata mea. De cand am descoperit acest sport, a inceput o cascada de evenimente si intamplari care au modelat cu totul viata mea.

Daca inainte sa practic ciclismul ma jucam ore in sir pe calculator, am inceput apoi sa investesc timpul acela in antrenamente, care au rezultat in victorii la concursuri, in primele premii si mici satisfactii. Ciclismul m-a cladit o fire mai organizata decat inainte. Pentru a avea timp de antrenamente a trebuit sa fiu mai eficient la scoala. Am inceput sa imi setez obiective, mai intai sportive, apoi personale. Am inceput sa am viziuni legate de acest sport care s-au concretizat si au generat alte legaturi, intrebari, ganduri si visuri in mintea mea. Disciplina, seriozitate, munca, amanarea recompensei, optimism, recunostinta sunt doar alte trasaturi sau obiceiuri pe care le-am dobandit multumita sportului.

Pe langa toate acestea, am ajuns in locuri in care nu as fi ajuns altfel si am cunoscut o multime de oameni deosebiti pe care nu i-as fi intalnit altfel. Unii dintre ei ma citesc, altii ma incurajeaza, asa cum esti tu si iti multumesc ! 🙂

Sper ca te-a inspirat povestea lupilor si ciclismul in viata noastra.

7 Pasi Refacere: Cum ma refac dupa un concurs greu ?

Un pas din Ghidul cu 20 de Pasi pentru un biciclist amator, este raspunsul la intrebarea: Cum ma refac dupa un concurs greu ?

Astfel, primul lucru pe care il fac daca am ocazia este sa beau un shake de proteine imediat dupa. Acesta este primul pas pentru o refacere rapida a microfisurilor din muschi.

Al doilea pas, este sa fac un dus cald care are rolul sa favorizeze circulatia sanguina si deci aportul de sange proaspat si oxigenat in diferite parti ale corpului (muschii in special), care contribuie la refacerea tesuturilor. Uneori acest dus poate fi cald-rece-cald-rece, pentru a stimula si mai puternic circulatia. Mai exista si cazul bailor cu gheata, insa nu ma pronunt, nu am incercat. Insa rolul acestora este de a reduce inflamatiile musculare. Pe de alta parte, efectul negativ este ca circulatia nu este stimulata, iar rezidurile din muschi rezultate in urma efortului raman in muschi o perioada mai lunga de timp.

Al treilea pas ar fi despre o masa copioasa cu minim 3 feluri, bogata in proteine, fie ele animale sau vegetale, dar si carbohidrati. Trebuie sa refaci toate resursele consumate inclusiv vitamine, minerale.

Urmatoarea recomandare este purtarea echipamentului de compresie care favorizeaza eliminarea reziduurilor din muschi, a acidului lactic,etc. Nu recomand folosirea acestuia in timpul efortului datorita faptului ca masa musculara variaza si s-ar putea sa ai neplaceri, dar aici este un aspect legat de preferinte.

Pasul 5 pentru o recuperare optima este masajul, fie la un salon specializat, fie de unul singur. Am vazut efecte incredibile datorita masajului. (Claudiu poate spune)

Pasul 6 este antrenamentul bineinteles :)) Ai citit bine, antrenament pentru refacere, vorbim despre un rulaj usor de aproximativ o ora. Rolul este de a pune muschii in miscare odata cu sangele care elimina acidul lactic din muschi.

Iar la Pasul 7, unul din lucrurile pe care le mai fac este sa stau cu picioarele in sus pentru a accelera eliminarea “oboselii” din muschi, in urma antrenamentului.

Refacerea este foarte importanta in antrenamentul nostru, pentru ca fara o refacere completa, nu putem profita la maxim de antrenamentele grele. Practic ne taiem singuri craca de sub picioare, daca nu acordam atentie acestui aspect.

Mai sus ti-am prezentat doar 7 metode de refacere, insa am dedicat un intreg capitol in cartea “De la zero la campion”.

Stay tunned !

 

 

 

Videoclipul cu #200 la care am lucrat un an: 15 reguli ca sa pedalezi cu stil !

15 reguli ca sa pedalezi cu stil

2017 se incheie cu cel mai important videoclip la care am lucrat in tot acest an si se numeste: 15 reguli ca sa pedalezi cu stil !

Sunt super bucuros ca am reusit sa il duc la finalizare asa cum mi-am propus, nu a fost deloc usor si sunt total recunoscator tuturor oamenilor care apar in video, dar si celor care au contribuit in felul lor. Sunteti o multime si va multumesc frumos ! Chiar nu as fi reusit fara voi. Mi se pare si amuzant cand ma gandesc ca pe unii dintre voi nici nu va cunosc.

Nu imi vine sa cred cand ma gandesc ca este videoclipul cu numarul 200 !!! Wow !

Primul dintre ele a fost creat acum 6 ani. Am stiut de atunci, mi-am dat seama imediat ca imi place sa fac videoclipuri. Sunt fascinat de acest lucru.

Mai departe te las sa enjoy the video:

(scrie-mi intr-un comentariu gandurile tale)

 

 

 

 

Cartea “De la zero la campion” implineste 4 ani !

De la zero la campion

De curand s-au implinit 4 ani de cand am fost suficient de nebun sa cred ca pot scrie o carte din care biciclistii amatori pot invata lucruri utile, sa fie usor de aplicat, pe intelesul tuturor avand scopul ca tu sa iti cresti performantele.

Inca imi aduc aminte cum ma straduiam sa fie gata la timp pentru ca urma sa plec la Roma sa imi vizitez parintii de sarbatori. Nu pot sa uit sentimentul cand ma aflam in avion si ma gandeam: “Gata, am lansat-o !”. Era un vis implinit.

“De la zero la campion” era oficiala !

4 ani mai tarziu, cea mai mare satisfactie vine cand ma gandesc la toti oamenii pe care i-am intalnit in aceasta perioada, multumita cartii. Pur si simplu nu imi vine sa cred. Sper ca fiecare dintre voi, care m-ati cunoscut datorita acestei “ocazii”, aveti acelasi sentiment, pe care il am si eu acum, de profunda recunostinta.

Au fost greseli cand eu credeam ca totul este impecabil dupa 5-6 corecturi, am corectat din nou, am lansat, apoi am luat-o in freza de la unii dintre voi, am fost apreciat de altii, am primit mesaje si inca mai primesc confirmari ca am facut o treaba buna, oamenii invata din ea si le este util ce am scris. Cu unii dintre voi am sarbatorit impreuna, 1 decembrie, zile de nastere sau revelionul, am facut drumetii si am tras aer de munte adanc in piept, am inotat, am pedalat cot la cot, am invatat si eu de la voi, am trait experiente de neuitat in Giocampuri, am legat prietenii, am ras pana am ramas fara aer sau ne-am imbratisat strans.

Mi-a placut tot ce am facut in acesti ani, tot efortul, toate articolele, posturile despre carte, videoclipurile de prezentare. Habar nu aveam ce fac, dar puneam in practica tot ce imi trecea prin minte. M-am ocupat de tot, designul cartii e facut de mine, toata promovarea la fel. La un moment dat mi-am dat seama ca trebuie sa creez o pagina separat de facebook, pentru ca nu mai faceam diferenta intre cine sunt eu si cine e cartea in mediul online si asa a aparut pagina de facebook “De la zero la campion”, actuala Giolive , apreciata de peste 2000 de oameni si reinventata de 1 an, pentru ca am trecut la etapa urmatoare.

Au fost zile la rand cand stateam ore intregi in picioare sa vorbesc cu oamenii si sa le prezint ce am eu de spus in carte si in ce cred foarte tare. M-am bucurat sa va cunosc pe fiecare in parte in acest fel. Cred ca multi dintre voi ma cunoasteti de la Prima Evadare sau de la Maratonul Fagetului. Multumesc pe aceasta cale organizatorilor Daniel Sardan si Kertesz Levente si va invit la cele mai mari competitii din Romania: Prima Evadare si Maratonul Fagetului.

Pentru tiparirea cartii si mai mult decat atat, unui om care a crezut in mine de la inceput, vreau sa spun multumesc mult BNB prin Alin Neamtu, un suport incredibil in acesti 4 ani, fara de care multe nu ar fi fost posibile.

Desi anul trecut pe vremea aceasta epuizam stocul, de curand am primit cateva exemplare aflate in stocul magazinelor Diverta, astfel daca au trecut 4 ani si tu inca nu ai cea mai recenta carte despre ciclism din ultimii 19 ani, poti face o comanda foarte usor la linkul urmator:

http://goo.gl/forms/Tln4EcZ9nu

Mai bine decat mine, iti pot spune oamenii ce parere au despre cartea De la zero la campion:

Mai bine decat mine, iti vor spune ei ce cred despre carte mai jos.Poţi face o comandă aici: https://goo.gl/forms/QzcKW16fbMaZWdlK2

Posted by GioLive on 5 Ianuarie 2017

PS: Pana in 31 decembrie, iti ofer 20% reducere la achizitia cartii De la zero la campion !

Pentru orice intrebari ma poti contacta aici: Contact.

Cel mai lung sezon dintotdeauna si 6 discipline in 2017 !

Sezonul 2017 a fost … Foaiaiaiaiaiii ! 😀

In primul rand, a fost primul sezon din viata mea in care m-am antrenat full-time, ca la carte. Pana acum in fiecare an o parte din timp il ocupa scoala care nu imi permitea sa acord atentie antrenamentului asa cum as fi vrut. In anul 2 de facultate am vrut sa renunt la scoala din acest motiv. Era prea mare lupta in capul meu ca nu dau 100% nici la scoala si nici in sport. In cele din urma am incheiat cei 4 ani de inginerie si ma bucur ca am ales aceasta varianta. O valoare importanta pentru mine este sa duc lucrurile incepute pana la final.

Pe de alta parte, planul meu de antrenament pentru primul varf de forma din 2017 arata in felul urmator:

sezon

  • adica din 180 de zile de antrenament pana la primul varf de forma, am ratat doar 7 zile.

Daca pana acum recordul de competitii a fost in 2014, cand am participat la 30 de competitii, in 2017 am luat startul la 34 de “intreceri” 🙂 O treaba deloc usoara, echivalentul a 4 luni cu 2 competitii in fiecare weekend, dar in aceeasi masura o experienta inedita, absolut de fiecare data cand auzeam 5,4,3,2,1 aveam o stare de Carpe Diem si eram recunoscator ca sunt acolo. Printre toate aceste competitii s-au numarat 6 discipline sportive:

  1. Mountainbike
  2. Ciclism de sosea
  3. Duathlon
  4. Enduro
  5. Ciclocross
  6. Triathlon

Am o mare bucurie cad ma uit in urma la anul 2017, am savurat fiecare competitie si sunt bucuros ca am ajuns din nou la concursuri cu traditie, cum ar fi Baia Mare unde in 2011 reuseam un loc 2 la general fiind junior. Pe langa rezultat, zona este superba, traseul te duce prin statiunea izvoare unde anul acesta am nimerit o ceata care a dat o nota si mai interesanta concursului. Ultimii 20 de km din cei 80 de traseu au fost cireasa de pe tort, cu sectiuni bogate in single-trail. Apoi Geiger marathon, unde am optat in premiera pentru varianta lunga, era planificat acum 2 ani, insa am avut o accidentare care nu mi-a permis sa ma pregatesc corespunzator. Geiger este un concurs la care am participat prima data in 2009.

Apoi Medias Maraton, chiar daca s-a aflat la prima editie, pentru mine a fost a 3-a sau a 4-a in imprejurimile orasului si mi-a placut sa revad zonele, de data aceasta in conditii mult mai bune, care iti ofereau “loc” sa savurezi traseul.

Liman Bike Race care este primul concurs la care am participat oficial si pe care l-am incheiat. Cred ca nu am lipsit in niciun an, iar organizatorii ne primesc cu aceeasi bunatate si caldura cu care ne-au obisnuit de 8 ani la rand. Un concurs mic, organizat din suflet, de oameni deosebiti, iar toate acestea se simt. Veniti sa ii cunoasteti si ne vedem la Liman si in 2018 !

A fost in sfarsit un an in care m-am simtit capabil la cel mai important concurs de o zi, de sosea din tara, e vorba de Cupa Max Ausnit unde pentru prima data din cele 4 participari am obtinut podium si am fost multumit de forma si cum au decurs lucrurile, usor surprins spre final de adversari care stiau exact cat mai este pana la finish. Asa e cand te prezinti fara temele facute, la o competitie de sosea. Nu te iarta nimeni, n-au mama, n-au tata soselarii. 😀

O alta surpriza la care nu ma asteptam a fost sa ajung in postura de a adjudeca  a 3-a victorie in clasamentul general la Cozia Mtb, care a fost cel mai greu concurs de 50 de km din cate am participat pana acum.

Mi-a placut contratimpul de pe muntele mic, unde am castigat tricoul cu buline, competitiile de la Timisoara, unde chiar si la campie, organizatorii au reusit sa ne incante cu traseele pregatite.

Un loc “aparte” ca sa spun asa, a avut si Transilvania Bike Trails, prima editie  pentru mine, unde am experimentat ce inseamna sa parcurgi 80 de km in cea mai slabita forma in care m-am prezentat la start vreodata, datorita unei toxiinfectii alimentare. Cu toate acestea am incheiat competitia pe un onorabil loc 150.

Sa nu uitam de concursul de suflet pentru ca este la 1 km de locul in care scriu acum acest articol, Metal Enduro, concursul la care am dat o mica mana de ajutor in organizare, alaturi de aceeasi oameni care ne-au oferit ocazia sa gustam din mtb la Banat Marathon. Dupa ce a inceput o serie de 8 editii BMM, a introdus o noua disciplina in Romania (enduro), Bike attack a venit anul acesta cu un nou plus experientei de bike si voi reda cu exact cuvintele lui Catalin:

“Ce poate să fie mai fain decât o zi de dat pe poteci și mers la limită? Bineînțeles că două zile de dat pe poteci și mers la limită!” 😀

Fara sa laud aceasta competitie gratuit, chiar a fost o placere sa fim seara la un party asa de multi biciclisti din toate colturile tarii. La un singur eveniment am mai trait sentimentul acesta, la Moon Time Bike, care s-a intamplat in aceeasi zi.

As putea sa iti povestesc despre fiecare competitie, insa nu avem destul vin si nici foc de tabara.

Una peste alta, pana in acest moment, statisticile mele arata un total de exact 160 de concursuri la care am participat in ultimii 9 ani. Doamne ajuta, ca a fost totul bine ! 🙂

Uite si alte statistici in 2017:

  • cea mai grea competitie: Duathlon Baru Mare (primul duathlon)
  • cel mai lung concurs de mtb: Geiger Mtb – 82 km cu 3200 m
  • cel mai dificil concurs de mtb distanta medie (50 km) : Cozia mtb – 52 km cu 2300m
  • cea mai faina competitie: Metal Enduro (2 zile)
  • surpriza anului pentru mine: din Gica’ contra, am ajuns la CX Cup.
  • cel mai fain traseu: Pff aici e greu, alege tu te rog intre:

Medias Bike Maraton

Mtb Baia Mare

Geiger Maraton

– Imprezzio Marathon

  • km parcursi : aproximativ 8000 cu 117.000m.

Cum arata sezonul 2017 in imagini ?

Multumesc celor care au facut posibil acest sezon:

  • Cannondale Romania pentru suportul din acest an.
  • Salomon Romania pentru că alergatul e mai plăcut în pantofii voştri !
  • Isostar Romania pentru o colaborare care a durat 7 ani. Multumesc !
  • Garmin pentru toate datele despre antrenamente de pe 810 !
  • Adidas pentru ochelarii inteligenti.
  • Carcover Racing Team pentru un nou inceput !
  • Celor 3 adversari si prieteni cu care m-am intalnit cel mai des si nu m-au lasat sa ma distrez de unul singur: Mititelu Andrei, Paul Muntean si Roli Schmidt. A fost o placere sa concurez cu voi !
  • Tuturor acelora dintre voi care au contribuit in vreun fel la buna desfasurare a acestui sezon pentru mine, stiti voi si eu care sunteti, va multumesc ! 😀
  • Nu in ultimul rand, iti multumesc tie pentru că ai fost alaturi de mine acest sezon ! Apreciez !

Sa ne revedem sanatosi in 2018 !

 

 

Articol respiratie.

respiratie

In articolul de astazi nu vreau sa iti prezint zeci de beneficii ale respiratiei si nici sa iti amintesc sa respiri de minim de 2 ori pe zi.

Nu iti voi prezenta nici 5 pagini despre acest subiect pe care le gasesti pe orice site sau despre modul cum respiratia iti activeaza chakrele (desi asta ar putea fi adevarat si util) ci vreau sa iti spun strict 2 lucruri care eu cred ca sunt importante si pe care le-am aplicat.

  • Respiratia abdominala.

Poate ai mai auzit, daca nu, atunci cauti pe net si citesti cele 5 pagini plictisitoate de care iti spuneam mai sus. Intre timp eu iti spun pe scurt cum respiri abdominal.

SImplu: pui o mana pe piept si una pe buric.

Cand respiri in mod normal ar trebui sa se miste mana de sus, care sta pe piept. Ei, in acest moment incearca sa te concentrezi si sa respiri astfel incat sa se miste mana de jos, de pe buric. La inceput pare ciudat, ca si cum ai manca cu stanga, dar pe urma devii din ce in ce mai bun la acest mod de a respira care nu iti este deloc familiar.

La ce ajuta asta ? Sunt cateva surse ( vezi cele 5 pagini ) care spun ca este o respiratie completa, insa pe mine m-a ajutat atunci cand am avut crampe la stomac. Concentrandu-ma si respirand abdominal cumva am detensionat zona ( asa imi explic eu ) si durerile din timpul efortului au inceput sa treaca.

Un alt efect advers pe care l-am observat atunci cand respir in acest mod pe bicicleta, este ca incepe sa scada usor pulsul.

  • Fie respiratie abdominala, fie normala – rezulta o crestere a puterii.

Stiam conceptul, insa a trebuit sa dau un scurt search pe google pentru a putea sa iti explic concret ce se intampla in timpul procesului. Astfel, de unde rezulta putere datorita respiratiei ?

Cand facem efort si respiram, oxigenul ajunge in plamani, dupa care in sange si intr-un final ajunge la muschi. Un muschi oxigenat mai bine, ofera performante mai bune.

Care este motivul pentru care Lance Armstrong facea transfuzii de sange ? Raspuns: Pentru a avea sange oxigenat, proaspat si cu valori nutritionale mai bune, globule rosii mai multe, etc.

Ok, dar nu ti-am spus nimic nou sub soare pana aici.

Ce mi se pare interesant, este ca iti poti imbunatati performantele pe bicicleta daca respiri putin mai adanc de cateva ori, poate uneori inaintea unei urcari. Pentru ca astfel vei ridica putin nivelul oxigenului din sange ceea ce rezulta -> in performante mai bune: tolerarea acidului lactic mai bine multumita sangelui oxigenat.

Probabil ca daca vom discuta cu cercetatorii britanici, ei vor spune ca aparatele de masura au inregistrat si usoare valori mai mari ale Watt-ilor de care suntem capabili in urma unei respiratii mai adanci.

Pe data viitoare,

 

Road to NapoCup Ciclocross: Ziua 20 – Ultima zi !



Am intarziat putin cu ziua 20, doar de 2 zile am ajuns acasa.

In 2 decembrie s-a incheiat Cupa Nationala de CX.

Sa fiu sincer, eram putin temator in ceea ce priveste rezultatul pe care il voi avea in urma antrenamentului de 20 de zile pentru ultima etapa de ciclocros de la Cluj, pentru ca de obicei antrenamentul este ceva mai lung, ceea ce am facut eu a fost o resuscitare in speranta ca voi trezi abilitatile pe care le-am dezvoltat pe parcursul intregului sezon.

Am fost foarte bucuros sa descopar in timpul cursei ca rezultatele se vad, am simtit imediat ca respiratia si muschii imi permit sa performez la un nivel peste adversari. E drept ca un mic avantaj l-am avut si din partea pedalelor Crank Brothers care s-au descurcat ceva mai bine decat orice alt tip, insa nu a fost semnificativ. Zapada si noroiul au fost lipicioase pentru toti.

Am pornit undeva din mijlocul plutonului, dupa Elite si U23 si in primele 2 viraje ma simteam ca in videoclipurile alea din America de Black Friday, cand se deschid usile si toti dau buzna inauntru. Aglomeratie mare incat abia imi gaseam si eu loc sa virez in curba. Dupa ce ne-am mai distribuit, am putut sa depasesc mai bine si sa recuperez din pozitii.

Unul din momentele mele favorite a fost inainte de curba de mai sus, unde pe linia dreapta aveam 4 rideri in fata ( Robike, Elisei,Paul si George cred ) pe o sectiune nu foarte generoasa cu spatiul si mi-am dat seama ca daca vreau sa ajung primul in curba, trebuie sa trec de toti 4. Zis si facut ! 😀

Au urmat sectiuni interesante, traseul te tinea in priza la fiecare secunda.

Daca e sa aleg un cuvant care sa defineasca acest concurs, acela ar fi: ‘Off-camber’. Daca retin bine, 5 astfel de portiuni au fost pe traseu, 2 dintre ele m-au speriat de-a dreptul, caci nu vedeam cum as putea trece macar pe langa bicicleta, pentru ca era foarte alunecos. Fricile au fost doborate si am gasit la fata locului solutia si am reusit sa ma descurc foarte bine, cu doar o cazatura mica in cele 5 ture.

Un factor atractiv al cursei erau portiunile in care nu puteai controla prea mult bicicleta, in special in ultimele 2 ture in care mi-am dat seama ca nu mai am frane. Dar cine avea nevoie de frane ? 😀

A fost o cursa in care am recuperat constant pozitii. Amuzant este ca in imaginea de mai jos conduceam cursa amatorilor fara sa stiu acest lucru:

ziua 20

Era ultima tura, insa urma sa pierd pozitia pe urmatorul off-camber, unde Andrei Mititelul si noul meu coleg de echipa in acelasi timp, a alergat mai bine si s-a distantat putin, suficient cat sa castige competitia.

Asa cum am mai spus, a fost o competitie care m-a lasat cu un zambet larg pe fata la final, pentru ca a fost peste asteptarile mele.

Ce concluzii trag ?

  1. Ca antrenamentul din ultimele 20 de zile a dat rezultate
  2. Ca sunt si mai fidel pedalelor Crank Brothers
  3. Ca ciclocrossul este o disciplina chiar faina, cu toate ca la inceput meniul urmator: frig, ploaie, noroi, zapada,etc nu era prea sexi pentru gusturile mele.

Va multumesc celor care m-ati urmarit, sper ca ati descoperit lucruri utile pentru voi in aceasta serie de articole. Am prezentat doar 20 de zile, pe cand in Giocoach invatam sa ne antrenam timp de 9 luni impreuna.

Ma bucur sa pun umarul alaturi de echipa Carcover Racing Team, careia ii multumesc pentru suport. Tocmai am ajuns la formatul final al echipei si va urma un sezon frumos. Sanatosi sa fim !

Mai jos poti vedea cum a fost la Cluj: (un videoclip cu de toate)