Cupa Max Ausnit 2022: o competitie cu multi prieteni.

In acest articol vreau sa iti prezint experienta de la Cupa Max Ausnit 2022 – cea mai importanta competitie de sosea de 1 zi din Romania.

Particip de 9 ani la aceasta competitie, desi cele de sosea nu sunt printre preferintele mele. De aceasta data am parcurs cel mai lung traseu din toate concursurile la care am luat startul: 133 de km, in conditiile in care cea mai lunga distanta pe care am parcurs-o vreodata a fost 150 km.

Prima data la Cupa Max Ausnit am fost in 2013, cand am participat cu MTB si cauciucuri slick:

A fost tare distractiv sa fii cot la cot cu altii pe cursiere. Ca si cum ai porni cu un handicap si totusi te descurci si faci fata.

Apoi in 2017 am obtinut cea mai buna clasare pentru mine: locul 3 la categoria de varsta.

Acesta a fost un scurt istoric, dar hai sa revenim la editia din 2022.

Pentru prima data la o competitie startul se anunta pentru ora 8:00 datorita vremii caniculare din aceasta perioada, insa aveam sa descoperim ca adevaratul pericol a fost de fapt codul rosu de furtuni.

Odata porniti in competitie, primul pericol real sunt cazaturile la tot pasul. Este aproape inevitabil cand pui sute de ciclisti la un loc cu la viteza, sa ia viraje, sa coboare, sa ocoleasca masini si alte obstacole, sa nu se intample cazaturi.

Am invatat cate ceva din editiile trecute asa ca am stat cat de in fata am putut, iar in spate auzeam din cand in cand tot felul de zgomote, iar ulterior din povesti am auzit ca erau de fapt tot felul de cazaturi.

Asa de in fata am ajuns, incat la un moment dat inainte de prima urcare importanta, pe la km 20 m-am trezit in fruntea plutonului si am profitat de ocazie sa ii urez bafta colegului meu Malnassi Attila. I-am predat “stafeta” si ulterior am aflat ca a incheiat pe 3 competitia, intrucat in fata erau 2 evadati deja.

De aici a inceput show-ul.

Prima urcare, multe baterii pline si toti trag de parca s-ar sfarsi pamantul. Mentin un ritm bun, dar pierd contactul cu primii. Usor dezamagit continui cu urmatorul grup care s-a regrupat imediat dupa urcare si continuam. Nu dureaza mult si in fata vedem din nou plutonul fruntas unde erau majoritatea riderilor din echipele importante de ciclism (Novak, Steaua, CS Otopeni si alti rideri Elite).
Ma bucur de revenire, ma alimentez bine si imi promit sa nu ii mai pierd din vedere. Raman aici timp de 30 de km pana pe cea mai grea urcare din traseu care se incheia cu 22% panta unde ma descurc binisor. Recuperez pozitii si ajung in varf unde constat rapid ca primii rideri nu au stat mult la discutii si au accelerat si la vale.

Ne formam si noi un grup de 6-7 cu Otniel Sighiartau, Gaita Madalin, Stancioi Alex si mai cativa, un total de 7-8. Coboram cu bine, dupa care ajungem pe usoara coborare de la Liman, unde eram langa Madalin si voiam sa il intreb daca isi aduce aminte de Liman Bike Race. Exact pe acea portiune se dadea startul.

Cat de misto, in timpul unei curse de sosea sa ajungi pe traseul unei competitii de MTB ? 😀

Dar nu apuc sa il intreb caci ma uit la ceas si arata 47-48 km/h. O viteza nebuna si o trena criminala dusa de Otniel. Cred ca s-a suparat pe mine de cand i-am suflat in ceafa la Nationalele de XCO in ultimul tur 😀

Totul in limite rezonabile, pana cand ne trezim cu o masina de asistenta intre noi, pe curbe. Viteza era mare, ritmul nebun, iar dupa ce a plecat masina deja era un spatiu intre noi si ceilalti. Celalalt sportiv cu care eram forteaza tare si reuseste sa ii prinda din urma, iar eu nu mai fac fata la 49km/h si ma vad nevoit sa renunt la a prinde grupul. 2-3 curbe mai tarziu se vede in fata si grupul elitelor. Asadar, aveam in campul vizual 2 grupuri si nu mai puteam face nimic.

Dupa o bucata de timp incepe urmatoarea urcare si vad din spate ca apare Bidilici de la Steaua. Zic “wow, asa bine am mers?!” Apare si urmatorul grup pe care ii recunosc dupa tricouri pe unii dintre ei. Observ si 2 tricouri de Novak adica inca suntem in carti bune. Mergem impreuna pana dupa km 100 si vad din nou cifre mari pe ceas, pe care le gestionez de data asta.

Intr-una dintre curbe, vad unul din baietii de la Novak ca il atentioneaza pe alt rider impingandu-l usor cu mana, nu apuca sa isi puna mana inapoi pe ghidon si in viraj este jos chiar in fata mea. Franez cum pot cu ambele roti, il evit si continuam. Ceea ce am vazut a fost doar o demonstratie de instant Karma.

De aici inainte oboseala incepe sa isi spuna cuvantul si ritmul la fel. De mai multe ori ma gandesc sa renunt si la acest grup caci nu mai suport, nu este nici un moment de respiro: tare la deal, tare pe plat, tare la vale, tare si in punctele de alimentare, unde i-au din mers un bidon de apa il torn in bidonul meu si cand ma uit in fata iarasi sunt in urma. Pierd si acest grup, intr-un fel imi pare rau, in alt fel ma bucur ca in sfarsit respir un pic. Langa mine alt rider care are aceeasi soarta si mergem impreuna o bucata buna mirandu-ne cat timp trece fara sa vina nimeni din spate.

Pana la un moment dat cand apare Emil Chepetan cu Radu Sarca, fata de pe locul 2 si inca un tip de la Tura de Noapte. Mergem impreuna o bucata pana la ultimele urcari unde iarasi ne fractionam si acestia putini care eram.

Ajung singur la finish si ma bucur ca am parte doar o data pe an de genul acesta de competitii.

Inchei cei 133 de km si cea mai lunga competitie la care am participat in 3 ore si 38 de minute, cu o medie de 36 km/h. Daca tot suntem la cifre, ca o mica comparatie:

  • 2021: 115 km cu 34 km/h medie, locul 10 la categorie
  • 2022: 133 km cu 36 km/h medie, locul 6 la categorie.

Ceva progrese putem spune 😀 Ultima data cand am scos asa medie de 36, a fost in 2017 cand am ajuns pe podium.

Rezultatele complete se pot urmari aici: Rezultate Cupa Max Ausnit 2022

A fost atat de greu si de istovitor, incat la final am ajuns cu totii in sant 😀 , dovada mai jos:

In aceasta imagine poti observa si noua mea casca Abus Airbreaker, pe care o voi prezenta in curand pe canalul de youtube Giolive.

Una peste alta, inca o experienta frumoasa pe 2 roti alaturi de prieteni. Cu toate ca lipsa antrenamentului nu o poti masca. Cu 2000 de km nu poti face mare branza, dar te poti distra cel putin :D.

M-am bucurat sa ma intalnesc cu fiecare dintre voi:

Cristi David – proaspat tatic de 2 copii, ultima data cand ne-am vazut, primul dintre ei Eric nu lega cuvintele, acum vad din poze ca a participat la prima competitie de ciclism…

Tania si sotul ei (domn manager) 😀 – care ne invita la Gugulan Mtb Race in septembrie. Save the date !

David Doroga – un junior de la Medias, care s-a antrenat foarte bine cu garminul 810 de la mine incat este intr-o forma foarte buna. Daca nu avea probleme, cred ca iesea in fata mea.

Colegul de echipa Cipi Mada – care a venit de la Oradea special pentru competitie. Tot la colegi ii amintesc pe Vlad Naca si Malnassi Attila – bravo taticule pentru o cursa solo de 50 de km pana la finish si un loc 3.

Razvan Drutau, la fel de la Oradea. Chiar, voi de ce nu v-ati vorbit intre voi ? 😀 Razvan acum aproape o luna a venit special la Resita doar ca sa facem 2 ture prin munti. I-a placut mult.

Danut Ion – un prieten pe care m-am bucurat sa il revad.

Dan Barbinta – un vechi mtb rider de la Zalau. Good to see you again, mate ! 🙂

Andrew Sobenikov – castigatorul neoficial de anul trecut al competitiei Max Ausnit si un vechi camarad la Mtb cu care imparteam podiumul.

Emil Chepetan cu care m-am intalnit direct in cursa 😀 Ma intreaba “Tu mai traiesti ?”. Am vrut sa ii spun ca am inviat, dar dupa 100 km cred ca a mai ramas doar spiritul din mine 😀

Clubul Velocitas & CO : aici intra multi multi oameni:

  • Muntean Paul – felicitari pentru rezultatul foarte bun !
  • Georgian Grec
  • Valentina Paval
  • Carmel – multumesc pentru incurajari pe 22%
  • Ficle
  • El chapo – Ovidiu Danciut
  • Tibi Nagy
  • Joy Noelle care a castigat din greseala. Ea n-a vrut, dar ce sa faci cand esti bun si esti in concediu de la triathlon. 🙂

Mihai Alexandru, impreuna cu care am reprezentat Resita :D.

Aceasta este cea mai frumoasa victorie, acesti oameni! Restul sunt cifre si can-can.

Felicitari pentru inca o editie Cupa Max Ausnit! Timp de 1 an de odihnim si poate ne vedem anul viitor.

De la foarte bine in sus va doresc si va multumesc ca ma cititi !

PS: Ultima data am fost in Retezat cu cortul, vezi aici cum a fost:
https://giolive.ro/2022/07/25/petrecere-pe-retezat-si-5-lectii-de-tinut-minte/

Sau poate vrei sa vezi cum a fost la Campionatul National de XCO 2022:

https://giolive.ro/2022/07/10/cum-a-fost-la-campionatul-national-de-xco-crosscountry/

Petrecere pe Retezat si 5 lectii de tinut minte

Tocmai m-am intors dupa 2 zile in Retezat unde s-au adunat asa multe chestii faine incat am zis sa le adun intr-un articol. O experienta cu tot felul de momente, unele pe viata si pe moarte, altele cu prieteni dragi intalniti pe cel mai inalt varf, cu povesti despre stele si galaxii acolo unde se vad cel mai bine (la 2000m altitudine).

Incepem mai intai cu titlul acesta de clickbait pe care ti-l explic acum, ca sa putem merge mai departe.

Petrecerea de obicei este cu prieteni si multa lume. Ei bine, la fel a fost si pe Retezat: cu prieteni intalniti in munti, unii vechi, altii noi precum si multi alti oameni care se bucurau de maxim jumatatea temperaturii din orase, pe langa varfuri, momente, rasarit si apus la inaltime. Hai se vezi !

Ideea acestui weekend a pornit cu gandul “Hai sa mergem cu cortul undeva”. Alina nu a mai fost cu cortul si acesta a fost un declansator in plus si impinsi la munte de vestile cu 40 de grade. Asa ne-am trezit vineri cu bagajele facute si in drum spre un varf taiat. (retezat adica)

Am mai facut cateva drumetii in Retezat pana acum sau spre varf chiar daca nu am ajuns mereu. Astfel am invatat ca uneori e bine sa spui NU. Cand vremea nu e buna, bate vantul puternic, cand ai plecat tarziu, cand e de ajuns si o drumetie doar pana la Stevia, etc.

Pe varful Retezat am mai fost o singura data, iar apoi am mai facut o expeditie geniala de 2 zile care a cuprins majoritatea varfurilor din parc. Vezi aici cum a fost:

De cabana Gentiana tot auzisem, insa nu am pornit niciodata din acea directie.

Stiam 3 drumuri de acces spre lacul Bucura, astfel aveam de ales cum sa ajung cu cortul sus si aveam asa:

  1. Prin Rausor

Ceea ce insemna o urcare abrupta cu rucsac si cort in spate, dupa care era nevoie sa continui spre Custura Bucurei si sa coboram pana la destinatia finala de campare Lacul Bucura. Adica o drumeti lunga, grea din prima zi. Am zis nu.

2. Pe la Gura Apei

Am mai fost pe aici in videoclipul de mai sus si stiam ca necesita o masina de offroad sau cel putin una cu garda sus la sol. Nu ma incadram, deci am eliminat si optiunea asta. Desi strict urcarea pe bocanc ar fi fost cea mai buna optiune, doar 2 ore pana la Lacul Bucura, dar si mai bine de 1 ora de drum offroad.

3. Pe la Cabana Gentiana

Traseul nou despre care nu stiam nimic. Am povestit putin cu o zi inainte cu Dan Lupsa si mi-a confirmat ca este ok de urcat, dar ca va fi o drumetie de aproximativ 6 ore cu rucsac de cort.

Astfel, in prima zi de sambata am urcat pana la Bucura, am pus cortul si a 2-a zi urma sa atingem varful Retezat si sa ne intoarcem la masina pe traseul spre cabana Pietrele. Masina am reusit sa o parchez in ultima pacare la iesirea din Carnic.

Am pornit cu entuziasm, fresh cu bateriile incarcate de energie, iar o adevarata experienta ne astepta inainte. Inca de pe drum ma gandeam, oare cu cine ma voi intalni de data asta. Mereu ma intalnesc cu cineva si asta imi place grozav de mult. Am o bucurie foarte mare cand intalnesc oameni unde nu te astepti. Oamenii sunt unul din cele mai frumoase lucruri cu care ramanem in viata odata cu trecerea timpului.

Sa o luam pas cu pas.

Ca si pe urcare, de altfel. Tin sa iti spun ca la fiecare pas era ceva de vazut.
Primul pas a fost la Cascada Lolaia, o bijuterie:

Dupa care am continuat asa:

si apoi asa : (Stii piesa aia :”Asa…si-asa” ?! 😛 )

Ti-am spus ca la fiecare pas era ceva de admirat, da ?
Cum ar fi aceasta padure rupta din basme.

O bucata buna am fost asezonati de raul care curgea in partea stanga si care ne incanta din cand in cand cu mici cascade si zone de admirat.

Urcare s-a inasprit si am ajuns la cabana Gentiana dupa 3 ore. Aici i-am cunoscut pe primii calatori, de la Cluj care nu stiau exact unde e Resita desi au trecut prin ea spre cascada Bigar, au vazut locomotivele si au mancat la OMV 😀 Ce mi-a placut cel mai mult la ei este ca faceau drumetia impreuna cu parintii. Un cuplu si parintii fetei. Ce frumos ! Mereu mi-au placut activitatile in familie, dar asta e wow. Sa mergi cu mama pe Peleaga.

How cool ? Sper sa inspire pe cineva acest articol si sa faca acest lucru. Daca crezi ca i se potriveste cuiva, povesteste-i despre el sau trimite-i articolul.

Dupa ce le-am aratat si alte lucruri frumoase de vazut in Banat pe langa modesta cascada Bigar, cum ar fi ochiul Bei, Cascada Beusnita, precum si tunelele de pe Cheile Nerei sau Cascada Burăul Mare intre Moldova Noua si Padina Matei, plus o multime de altele, dar nu aveam timpul necesar asa ca ne-am salutat cu Szia ! si am continuat drumul pana in Curmatura Bucurei cu opririle aferente pe drum pentru alimentare, iar de aici am coborat spre locul de campare dupa ce am luat pranzul cu priveliste aici:

Ma asteptam sa fie plin ochi de corturi, dar am mai gasit un loc. Langa noi vecinii, un tatic cu 2 copii gemeni din a 2-a casatorie, din Timisoara, ce tocmai au incheiat socotelile cu clasa 0 si erau in vacanta. Pentru ei excursia consta in urcarea pana la Lacul Bucura, campat o noapte si coborat inapoi. Fara varf, fara ambitii si e foarte bine asa. Aici una dintre lectiile pe care urmeaza sa ti le prezint.

Plimbandu-ma printre corturi, observ un tip tolanit pe izolir cu ochelari, care ma trezesc ca ma intreaba:
“Tu stii sa si mergi ?” :))))

Si iata primul prieten cu care aveam sa ma intalnesc pe Retezat.

Catalin Oancea, alaturi de nepotul sau Ames (venit in vacanta din America). O placere sa ne revedem si sa stam la povesti pana seara tarziu, timp in care am admirat calea lactee, stele cazatoare, printre discutii despre santiere, concursuri, povesti din America spuse jumate-n romana, jumate-n engleza.

Am povestit putin si cu domnii de la Salvamont, carora le-am transmis salutarile de la Dan Lupsa, iar in timp ce povesteam cu ei, trece si Mircea Harapu cu care ma bucur tare mult sa ne revedem. Aflu ca si el are in plan varfuri cu rucsac cu cort in spate. Asadar 3 biciclisti reuniti la 2000m altitudine.

De la Catalin mi-am luat ramas bun cu gandul ca ei pleaca devreme sa prinda rasaritul pe Retezat. Noi am ajuns mult mai tarziu, iar cand am ajuns in varf, ce sa vezi. Tipul de pe izolir ma saluta din nou 😀 Nu pornisera nici ei asa devreme, nici tare nu s-au grabit de la besici, asa ca ne-am sincronizat si in varf. Nu ne-am intalnit niciodata de 2 ori in 24 de ore si ne-am intalnit in ditamai parcul national 😀 Tare, nu ?

Ne-am luat ramas bun, de la ei, de la varf si am inceput coborarea spre vale, spre casa si inapoi spre temperaturi de 40 de grade 😀

Aici urma sa avem de-a face cu portiuni foarte periculoase unde daca un picior nu il puneai unde trebuie, riscul era sa pici in vale, ceea ce nu ar fi fost tare interesant. Din fericire am trecut cu bine si am continuat o coborare luuuunga pe bolovani imensi unde ne concentram la fiecare pas:

  • daca se misca sau nu piatra
  • sa nu alunece piciorul
  • sa nu pici intre lespezi
  • e sau nu prea greu pentru ea?

Din fericire am trecut cu bine de toate si toti bolovanii. Dupa cateva pauza de masa si afine proaspete de pe marginea potecii, am reusit sa ajungem spre finalul coborarii care deja incepuse sa fie dureroasa cu un rucsac de 60L in spate pentru muschi, genunchi, ligamente, besici, tendoane, umeri, solduri, etc.

La un moment dat in timp ce urcam spre Varful Retezat ne-am intalnit cu 2 tipi care alergau la vale (se pregateau pentru competitii de alergare), iar unul dintre ei avea tricou cu Alergand la Padure (concursul de alergat de la Resita) si am inceput sa vorbim pe seama asta si mi-am dat seama ca este Resitean si el, fara sa ne cunoastem. Dupa ce am facut cunostinta, el ma recunoscuse de pe podiumul “Resita Stairs Challenge” din urma cu 2 ani. Ne-am salutat si am continuat fiecare aventura lui.

Ultimii 2 km au fost cei mai grei pentru Alina. Nefiind obisnuita cu astfel de activitati atat de lungi, genunchii si-au spus cuvantul si mi-am amintit de situatiile in care eram in locul ei si ajungeam schiop acasa la randul meu. Asa ca m-am trezit cu 2 rucsaci in brate, dar important este ca am ajuns amandoi cu bine la final.

Pe parcursul aventurii noastre, am avut diferite momente in care faceam diferite legaturi intre situatia din fata mea si alte situatii in viata. Astfel, am incropit 5 lectii:

  1. Varful pare imposibil de la departare, pana cand incepi sa urci – Un vis pare imposibil cand te gandesti la el, pana cand te apuci de treaba.
  2. Cand esti pe urcare, nu stii cat mai e, cat mai dureaza – Cand lucrezi la un vis, nu stii cat mai e pana la final, cat mai dureaza. Iti ramane doar sa continui sa pui caramizi in fiecare zi, la fiecare pas.
  3. Satisfactia nu este in atingerea varfului, ci in parcursul pana acolo cu toate trairile de care ai parte, in oamenii pe care ii intalnesti pe drum cu povestile lor si in recunostinta ca ai ocazia sa fii acolo. Varful…cui ii mai pasa de el cand primesti atat de multe pana acolo ? El este doar motivul. Victoria prin urmare este doar motivul pregatirii, bucuria este si in alta parte, nu doar in reusita. (Bucuria copiilor de 6 ani era pura mereu,nonstop, nici nu le pasa lor de varf, iar a taticului era ca petrece timp cu ei in sfarsit mai mult de doar 2 ore pe zi seara)
  4. Odata pornit pe munte, esti responsabil de cei pe care i-ai luat cu tine. Indiferent ca iti place sau nu, e datoria ta sa te asiguri ca ajungeti in siguranta inapoi.
  5. Succesul este de fapt suma mai multor pasi mici facuti bine. Asa ca prezinta-te in fiecare zi in activitatea necesara indeplinirii visului tau.

In final iti multumesc ca m-ai urmarit pana acum, iar daca planuiesti sa mergi in Retezat sper ca te ajuta informatiile din acest articol.

Cum a fost la Campionatul National de XCO (CrossCountry)

Campionatul National de XCO este una din cele mai importante competitii din sezon.

Daca in alti ani stiam de cu 1 an inainte cand va fi si unde, anul acesta am aflat cu totii doar cu 3 saptamani inainte ca va fi cu 1 luna mai devreme decat ne asteptam. Nu a fost acest aspect o problema asa de mare pentru noi in liga a 2-a, insa a scurtat perioada de pregatire pe care o aveam la dispozitie.

Odata ce am aflat data competitiei, am inceput un program specific de pregatire care avea rolul de a ma pune intr-o forma cat mai buna pana la startul competitiei de ciclism. Am si prezentat aceste zile de antrenament pe pagina de facebook Giolive unde am povestit in fiecare videoclip ce am facut si ce aspecte importante am intalnit.

Vezi aici seria de videoclipuri: https://www.facebook.com/GioLiveee/videos

Dar haide sa lasam antrenamentul deoparte si sa vorbim despre Cluj, deoarece despre antrenament povestim pe larg luni de zile in programul complet de antrenament pentru ciclistii amatori.

In caz ca nu am mentionat inca, de data aceasta Campionatul National de XCO s-a organizat pe meleagurile Clujene in acest an. Organizatori fiind Federatia de ciclism,Transilvania MTB impreuna cu Vlad Sabau care a fost de fapt omul de la platane din spatele atator denumiri de institutii si branduri.

Scurt a fost timpul de organizare si pentru el, iar ceea ce a iesit a fost cu fainosag.

Am pornit la Cluj de sambata dimineata cu 1 zi inainte de concurs cu planul de a face recunoasterea traseului. Inca de cand am ajuns pe strazile din Cluj, am inceput sa revad prieteni biciclisti, ceea ce m-a incantat foarte foarte tare. Parca aveam fluturi in stomac.

Primii au fost direct Vicele (asa cum ii spun eu in continuare) : Catalin Sprinceana si Luiza.

Apoi au urmat baietii de la Merida cu regina dupa ei (Doina Titei), Marius Pescaru omul din spatele unuia dintre cei mai talentati rideri romani. De aici incolo deja salutam pe oricine vedeam pe bicicleta, asa de bucuros eram ca ma aflu acolo 🙂

Dupa o masa bogata in carbohidrati la Roata Fagetului, m-am urcat pe bicicleta si am dat o tura pe traseu impreuna cu Killer si Otniel. Vezi aici si tu cum s-a prezentat traseul de la Nationale:

Traseul unul frumos si pe gustul meu: adica cu multe urcari. In plus, avea ingrediente de toate felurile: bolovani de coborat sau de ocolit. Traseul avea si busteni de sarit, vreo 3 la numar, pante abrupte de coborat si, dupa cum am spus, urcari de toate felurile lungi, scurte, pe iarba, in curba, pe radacini, grele, abrupte. Am spus deja abrupte ? Mi-au placut toate !

Din unele puncte de vedere un traseu nu chiar simplu. Am avut prieteni care s-au inscris si nu au mai participat.

Din alte puncte de vedere (al meu), un traseu pe care l-am putut face la prima vedere, ceea ce nu s-a mai intamplat la XCO. Mereu trebuia sa analizezi portiuni, sa incerci de mai multe ori.

Una peste alta, un traseu foarte frumos dupa mine cu diferite elemente distractive pe care le-am savurat si un traseu de mountainbike care a necesitat o munca mare pentru cei care au lucrat la pregatirea lui.

Dupa o seara la povesti cu familia Farkas din Cluj pe care m-am bucurat foarte tare sa ii vad din nou (si cat au crescut unii) a venit ziua competitiei.

Multumit de pregatirea pe care am facut-o si fara asteptari, doar cu bucuria in suflet ca ma aflu din nou la start. De mentionat ca a fost pentru prima data cand am inceput sezonul competitional direct cu cea mai importanta competitie.

Cel mai amuzant moment a fost strigarea la start, cand am constatat ca sunt in ultima linie. M-am gandit ca e datorita faptului ca nu am “puncte” sau ceva, insa mi-a trecut cand l-am vazut langa mine pe actualul campion national la amatori. Atunci am constatat ca este pur si simplu o aiureala a arbitrilor.

Cum sa pui in ultima linie cel mai bun sportiv din competitie ?
La Killer ma refer. Omul acesta tocmai castigase si competitia de vineri, fiind campion national amatori la XCC.

Astfel mi-am dat repede seama ca va fi doar o cursa distractiva.

Primele 2 ture au fost doar de depasire a concurentilor care in mod normal ar fi trebuit sa fie in spate. Urmatoarele 3 ture am reusit sa ajung pana langa locul 4, pe cea mai grea urcare din traseu, cu locul 6 in spatele meu si cu muschii intinsi bine.

Am avut un moment de lipsa de concentrare si relaxare dupa urcare, timp in care am pierdut pozitia 5 dupa care restul traseului a fost mai mult la vale fara alte zone unde pot face diferenta.

Astfel, am incheiat competitia pe locul 6 la putin peste 1 minut de podium. Foarte multumit de forma sportiva raportat la km parcursi pana acum, comparativ cu ceilalti rideri alaturi de care am concurat cot la cot, lucru care ma incanta si inteleg ca nu am pierdut atat de mult datorita pauzei din pandemie.

In functie de calendar, ne vedem la urmatoarele competitii.

Chiar, tu stii care sunt urmatoarele competitii de MTB si cand se organizeaza ?

Comanda calendarul cu ciclisti romani de TOP si vei primi in fiecare luna pe email toate competitiile de MTB care se organizeaza in Romania impreuna cu toate informatiile de care ai nevoie. 😉

Ne vedem la start !

Cum faci tubeless la bicicleta (7 pasi)

In acest articol imi propun sa iti prezint cei 7 pasi pe care ar fi bine sa ii urmezi indeaproape si cu rabdare, atunci cand vrei sa faci tubeless la bicicleta.

De curand am pus la punct cea mai buna metoda de a face acest lucru, dupa zeci de incercari. Practic ideea articolului este sa te scuteasca de multi multi nervi. Imagineaza-ti urmatorul scenariu: Maine ai competitie, iar cu o seara inainte tu incerci sa faci tubeless si iti dai seama ca nu ai cum sa urci cauciucul pe janta. Ce faci ?

Apoi, stii toate acele momente cand te chinui sa reusesti ceva, ca sa constati in cazul de fata, ca dupa ce ai pus totul la loc dupa 1-2 ore de munca cand te dor si mainile, sa observi ca roata ta scapa presiune si nu sta umflata ?

Motivul pentru care iti recomandam sa treci pe tubeless adica sa renunti la camera, este ca vei scadea dramatic sansele de a face pana la orice spin, cui sau ciob. Totodata frecventa penelor va scadea foarte mult. Probabil ca la obiectele mai mari vei pierde aer, insa poti rezolva in 10 secunde problema cu un snur.


Solutia la aceste probleme si multe altele, se gaseste in cel putin unul din detaliile urmatorilor 7 pasi:1

Pasul 1Alege o solutie potrivita pentru tubeless

Am facut tubeless in aproape toate modurile, cu tot felul de solutii, mai lichide sau mai vascoase, pe la service sau chiar in camera, cu pompa, capsule CO2 sau compresor. (Uneori niciuna din acestea nu functioneaza :O )

Dupa ce am folosit cu succes camere cu lichid Stan’s no tubes, am vrut sa scad greutatea bicicletei si am optat pentru tubeless.

Una din primele solutii pe care am folosit-o a fost Slime. Am ales-o deoarece stiam ca este mai vascoasa si reusea sa inchida gauri mai mari decat reusea solutia Stan’s no tubes. Insa, dezavantajul este ca daca este vascoasa, atunci ajunge mai greu exact acolo unde ai tu nevoie. Which sucks! Si atunci ce faci ?

O diluezi.

Aveai impresia ca am un mini laborator de chimie in jurul meu. Am facut si acest lucru, iar dupa ce m-am umplut de solutie verde antipana, am reusit sa o montez si sa o fac sa functioneze. Multi ani de zile am folosit Slime cu succes. Partea proasta era atunci cand intampinam acele probleme de care vorbeam mai sus:

  • scapa aer pe la ventil
  • scapa aer pe langa janta
  • scapa aer prin fondul de janta usor gaurit (iti dai seama ca asta e buba, decat mult mult mai tarziu)

Iar solutie mea Slime, nu ajungea nicicum in aceste locuri, decat dupa mult timp.(zile)

Din cand in cand castigam la cate un concurs de biciclete cate un flacon de solutie autovulcanizanta Fakir si vedeam ca se comporta bine. In special in combinatia cu maxalami sau snur (cum se mai spune). Chiar la Carpathian Mtb Epic am taiat cauciucul in janta la o coborare, am bagat repede snur si am continuat inca 3 zile fara probleme.

Ulterior am auzit de la ceva prieteni de la Enduro ca solutia antipana de la MucOff ar fi meseriasa. Mi-am cumparat un flacon si l-am bagat in roti. Aveam sa am cea mai proasta experienta tubeless de cand cochetez cu idee. Luni de zile mai tarziu cauciucul meu trebuia umflat zilnic pentru ca nu reusea sa inchida scaparile de aer in conditiile in care cauciucul si janta erau tubeless ready (TR).

Am zis gata si am ales Fakir Protectie Antipana.

Pasul 2 – Aplica banda tubeless pe janta

Odata achizitionat kitul tubeless de la Fakir, incepi procedura si dupa ce dai jos cauciucul vechi, cureti bine de tot cercul rotii. Dai jos si fond de janta daca ai. Poti folosi solutii degresante pentru o curatare mai buna. Dupa ce ai facut acest lucru, poti incepe sa aplici banda din kit direct pe cercul curat si fara impuritati, incepanda din zona valvei. Acoperi si gaura de la valva si continui sa inconjori cercul.

Eu am aplicat banda de 2 ori pe cerc, pentru siguranta. Am avut 2 experiente neplacute cu fond de janta gaurit din cauza gaurilor de la spite si nu mai vreau. Asa ca am aplicat strat dublu.

Pasul 3 – Ventilul Tubeless

Iei ventilul, dai jos piulita de pe el, vezi aproximativ pe unde este gaura valvei de la roata si penetrezi cum s-ar spune banda tubeless 🙂 presand valva si ulterior aplici piulita care vine impreuna cu ventilul pentru a stange valva cat mai bine pe cerc. Ideea este sa fie cat de fixa se poate, sa nu se miste atunci cand umfli sau misti de ea. Daca este fixa, atunci lichidul care ajunge in jurul ei, poate sigila usor scaparile de aer.

Pasul 4 – Scoate miezul ventilului

Un detaliu care a facut diferenta uneori intre a reusi sa umflu roata sau nu. Decisiv detaliu, as spune.

Scoate miezul ventilului pentru ca ulterior dupa ce pui solutia antipana, inchizi cauciucul si incepi sa umfli sa poata intra mai mult aer deodata pe ventil (exact ceea ce iti doresti). Imagineaza-ti ca tu va trebui sa bagi instant in cauciucul 5-6 bari. Daca nu scoti miezul din imaginea de mai sus, s-ar putea sa nu reusesti sa umfli cauciucul de la bicicleta.

Pasul 5 – Monteaza cauciucul.

Odata montat ventilul cu miezul scos, urmatorul pas este sa pui cauciucul pe janta bicicletei, pe ambele parti. Lasa in schimb pe una dintre parti, o zona de cauciuc nemontata pe janta, exact ca in imagine pe unde vei adauga solutia tubeless. Poti adauga solutie si pe valva, insa recomand sa o pastrezi curata daca ai aceasta ocazie.

Cauciucul pe care l-am ales eu este modelul Continental Cross King Protection Tubeless Ready 29×2.2

Pana acum se comporta foarte bine, aderenta este cea mai buna. Chiar din primele zile cu ele am reusit sa depasesc recorduri de inclinatie la pante ajungand la procente de peste 40%.

Pasul 6 – Adauga 60-120 ml solutie Fakir

Producatorul Fakir Protectie Antipana recomanda sa adaugi intre 60 si 100 ml de solutie pentru XC si Marathon, iar 120 ml pentru Enduro.

Alegerea cantitatii iti apartine, in functie de nevoile pe care le ai si stilul in care te dai cu bikeul. Daca iti place sa te dai tare la vale cu bicicleta, atunci e mai bine sa optezi pentru mai multa solutie.

Eu folosesc aproximativ 100 ml in cauciucurile mele.

si ajungem la ultimul pas:

Pasul 7 – Umflarea cauciucului

Proba de foc.

Uneori am reusit acest pas si cu pompa normala de mana. Alteori cu pompa mare, cu un dispozitiv improvizat sau direct la service unde au compresor. Insa si acolo s-ar putea sa ai surprize si sa descoperi ca ei pot umfla doar valve auto, iar aici iti vine in ajutor adaptorul pentru valva presta-auto care vine in kitul tubeless de la Fakir.

Cat de usor se umfla cauciucul depinde de:

  • forma jantei
  • daca janta rotii este tubeless ready sau nu
  • daca cauciucul este tubeless ready sau nu

In functie de aceste 3 criterii este mai mult sau mai putin spatiu intre janta si cauciuc, adica loc pe unde sa iasa aerul care ar trebui sa ramana in cauciuc.

Eu avand roti de carbon, spatiul este foarte mare, de aici si dificultatea de a urca cauciucul sus pe janta.

Si iata-ne ajunsi la finalul procesului de a scapa de pene la bicicleta.

In cazul in care nu intentionezi sa treci pe tubeless si sa scapi de griji, iti recomand mai jos Cum sa repari corect o pana la bicicleta:

In concluzie, sper ca ti-am raspuns la cateva intrebari pe care le aveai despre Cum faci tubeless la bicicleta ta.

Pe data viitoare cu alte sfaturi utile,

PS: Daca ai un prieten care s-a saturat de facut pene la bicicleta, fa-i un bine si trimite-i acest articol.

S.

Cube Reaction Race 2020

Cube reaction Race 2020

In acest articol ne propunem sa iti prezentam Bicicleta Cube Reaction Race 2020.

Este o bicicleta foarte bine gândită, cu o transmisie 1×12 de la SRAM pusă pe un cadru ușor și bine finisat care impreuna fac urcările simple și plăcute.

  • Geometria bicicletei este specifică XC-ului. Roțile de 29”, cu anvelope de 2.25 și cu tija de 27.5 ajută bicicleta la scăderea greutății.
  • Discul de 180mm din față iși face foarte bine treaba pe coborâri. Furca RockShox Judy este bună, deoarece este pe aer și are o cursă de 100mm.
  • Transmisia este perfectă pentru că poți urca pante cu o înclinație mare și poți sprinta usor, deoarece pinionul de 10, cu foaia de 32 te vor lăsa tot timpul să faci ceea ce îți propui.

Pe parcursul timpului, bicicleta mea a suferit mai multe modificări. Am înlocuit schimbătorul SRAM GX cu unul Shimano SLX, din cauza unui bolt. Inclusiv am fost nevoit să schimb și maneta de schimbător. (Schimbătoarele din acea generație au probleme cu boltul->se uzează atunci când ajunge noroi și apă lael. Prin urmarea acestei uzări, nu o să-ți mai schimbe bine vitezele).

Cum mi-am dat seama că acel bolt este problema? Am sesizat că problema este dată de bolt, deoarece am întrebat prietenii care se dau pe bicicletă și au transmisii de la SRAM. Între timp l-am căutat pe internet: “SRAM GX BOLT” și am găsit foarte multe modele, disponibile prin alte țări. De abia acuma au apărut în România, dar sunt pe stocul furnizorului și durează mai bine de o săptămâna-două livrarea. Curios, fiind mi-am scos lanțul și am verificat încă o dată jocurile. Am fost foarte atent la bolt și mi-am dat seama că are jocuri. După foarte multe căutări pentru acel bolt, am ajuns să-mi achiziționez un schimbător Shimano SLX, împreună cu manetele, deoarece Sram nu este compatibil cu Shimano pentru că au trageri diferite și o manetă de frână. De a lungul timpului, am mai căutat bolturi și din fericire am găsit și în România. L-am comandat de îndată cum l-am văzut pe stock (livrare 7-14 zile) și încă îl aștept(au trecut 23 de zile)

Apoi i-am schimbat maneta de frână, deoarece a avut filetul de la aerisire stricat de către un prieten 🙂 Ocazie cu care iti recomand sa apelezi mereu la mecanici.

  • Ghidonul de 780mm, cu pipa de 70mm face bicicleta mai agresivă și mai confortabilă.
  • Pedalele SPD sunt foarte bune. Modelul este M520, de la SHIMANO.

Argumente PRO:

  • Greutatea bicicletei-> 12,7 kg
  • Anvelopele Schwalbe tough tom 29 x 2.25
  • șaua foarte confortabilă (cea din fabrica)

Argumente contra:

  • Tija-> Din păcate de doar 27,5. Se poate strâmba/îndoi dacă ești mai greu și înalt
  • Schimbătorul Sram GX datorita problemei cu boltul.

Tinand cont de aspectele prezentate in acest articol, iti recomandam bicicleta Cube Reaction Race 2020 tinand cont de argumentele pe care le-am gasit noi.

Speram sa faci o alegere care sa se potriveasca nevoilor si gusturilor tale.

Am realizat un videoclip in care vorbim despre cele 3 intrebari pe care trebuie sa ti le adresezi atunci cand iti alegi o bicicleta. Vezi care sunt:

Cum cari sculele cu tine pe bicicleta ?

In articolul de astazi vrem sa iti prezentam cateva modalități de a purta unelte în ture pe bicicleta. Motivul pentru care ne-am gandit sa iti oferim aceste optiuni este pentru ca sunt mai multe variante si fiecare au diferite avantaje sau dezavantaje.

Astfel vrem sa te ajutam sa alegi cea mai buna varianta pentru tine.

Optiunile de a transporta unelte, nutritie sau alte accesorii sunt urmatoarele :

Buzunarele tricoului

Pentru cea mai mare parte a sportivilor care participa la competitii, buzunarele tricoului de ciclism indeplinesc cu brio aceasta sarcina a transportului de diferite lucruri printre care:

  • telefonul (la antrenamente, in competitii mai rar)
  • setul de imbusuri
  • pompa (desi mai indicat este sa fie in suport prins pe cadru in loc de al doilea bidon)
  • snur tubeless (care poate fi bagat si in ghidon)
  • camera (usor neplacut, dar mai bine cu ea decat fara)
  • batoane – geluri sau shoturi
  • foita de ploaie
  • maneci incalzitoare

Bineinteles niciodata nu pot fi toate aceste elemente impreuna in cele 3 buzunare ale tricoului de bicicleta. In functie de nevoi alegem diferite elemente.

Avantajul este ca nu mai ai nevoie de alte modalitati de transport sau depozitare, prin urmare costul este zero.
Dezavantajul este ca vei simti mereu in spate aceasta greutate, iar uneori la sarituri poate fi incomod sau neplacut.

Ghiozdanul

Metoda clasică este ghiozdanul, cea mai acesibilă și prima folosită de o mare parte dintre noi. Avantajul principal este volumul foarte mare, dar eu aș spune că, în unele cazuri, ghiozdanul este inadecvat pentru unele tipuri de oameni.

Dezavantaj: Datorită suprafaței mare de contact cu spatele, acesta provoacă inconfort și multă transpirație. Totodata este bine sa stii ca există și ghiozdane de mărimi reduse.

Sticla cu unelte

O metodă mai puțin folosită este sticla cu unelte. Da, chiar există sticle speciale pentru a depozita unlete. Dezavantajele acestui sistem sunt evidente: pierderea unei sticle cu apă de pe bicicleta și un spațiul redus de depozitarea, in sensul ca nu poti adauga prea multe lucruri acolo. Față de restul variantelor care depozită unelte pe bicicletă, sticla arată destul de bine și e sigură, nefăcând zgomot.

Avantaj principal: Nu cari nimic in spate.

Borseta

Este una dintre cele mai nou intalnite optiuni.

Borseta este modul meu preferat de a transporta pe bicicleta atat nutritie cat și unelte. Am deja 1 an experiență cu acest sistem și îl pot recomanda tuturor tipurilor de rideri. Singurul dezavantaj este marimea inferioara ghiozdanului, dar totusi suficient de incapatoare. Față de precedentul este mult mai comfortabila, datorită suprafeței de contact foarte scăzute cu spatele. (Avantaj)

Borsetele de biciletă.

Sunt acelea care se prind direct pe bicicleta.

Nu sunt cel mai mare fan al acestor ghiozdănele de bicicletă, ele prezintă o multitudine de mărimi, de la cele pentru touring, la cele care intră sub șa. Problema principală este că unele se mai desfac și se mișcă, făcând zgomot. Avantajul este că nu trebuie să cari niciun ghiozdan dupa tine sau alte variante:

 prețcomfortmarimefiabilitate
Buzunare tricou0/53/53/54/5
Ghiozdan3/51/55/55/5
Borseta2/54/54/54/5
B. de bicicletă4/55/53/53/5
Sticla de unelte5/55/52/52/5

In concluzie, in functie de nevoile pe care le ai la tura vei alege intre aceste optiuni.

La competitiile de ciclism vrei sa fi cat de compact se poate astfel buzunarele tricoului de ciclism impreuna cu sticla de unelte pot fi o combinatie castigatoare, la ture cu bicicleta esti mai relaxat si poti adauga o borseta sau ghiozdan.
Speram ca ti-am fost de ajutor cu acest articol in gasirea solutii perfecte pentru tine.

Articol redactat de Sramec Iosif si Sergiu Paraschivu.

Cum spalam bicicleta ?

În acest articol vă voi spune cât de importantă este spălarea bicicletei și vă voi arăta cum se face

De ce este important sa îți speli bicicleta?

Modul în care îți speli bicicleta este  foarte important, deoarece poți preveni de exemplu aparitia ruginei in diferite locuri si afectarea pieselor, cum ar fi furca bicicletei, blocarea unor rulmenți sau chiar defectarea transmisiei.

Cum îmi spăl bicicleta?

  1. Spălarea bicicletei se face într-un loc cu acces la apă și săpun.
  2. Pentru prima dată, ne asigurăm că bicicleta stă fixă sau sprijinită de ceva.
  3. Când suntem convinși că bicicleta este fixă, ne apucăm să o clătim cu apă, de la distanță în cazul în care jetul de apa este prea puternic sau de aproape atunci când jetul nu este puternic.
  4. După ce am clătit bicicleta, folosim soluția făcută din apă cu săpun.
  5. Stropim cu soluție toată bicicleta, iar apoi luăm furtunul în mână și dăm cu peria pe bicicleta prin toate locurile. Recomandarea este sa ai o perie diferita pe care sa o folosesti doar la transmisie. Altfel risti sa imprastii uleiul de pe transmisie pe toata bicicleta.
  6. Pentru transmisie poti folosi detergent sau solutii speciale de degresare. Alegerea iti apartine.
  7. După ce am terminat și acest proces, clătim cu apa curata bicicleta și o ștergem cu o cârpă uscata.

De ce e important sa șterg bicicleta la final ?

Ștergerea bicicletei se face pentru a înlătura mizeria să se mai pună pe bicicleta pentru câteva minute sau ore. In cazul in care nu stergem bicicleta, aceasta absoarbe praful mult mai repede.

Vezi aici un videoclip in care iti prezentam etapele de pana acum:

(CLICK PE FOTO)

La ce sa fii atent cand speli bicicleta ?

1.Cel mai important aspect este sa te asiguri ca nu folosesti apa cu presiune.

De ce ?

Deoarece apa cu presiune patrunde in diferite locuri ale bicicletei care includ rulmenti si ramane acolo, iar in timp dezvolta rugina, ceea ce duce la griparea acelor piese. Moment in care bicicleta nu mai functioneaza optim.

Aceste locuri pot fi:

  • butucul pedalier
  • butucii rotilor
  • headsetul (gatul furcii)
  • butucul casetei
  • camasile schimbatoarelor
  • etc.

2. Ai grija ce solutii folosesti

“Daca n-ar fi, nu s-ar povesti”. Stii cum e vorba, da ?

Nu de putine ori am vazut cadre decolorate sau diferite piese de la bicicleta decolorate cum ar fi jantele (in special cele de carbon), datorita solutiilor de spalare foarte puternice. Nu exagera prea mult cu ele. Si in prezent inca folosesc doar dero si apa la spalarea intregii biciclete.

3. Ai grija ca apa provenita din spalarea transmisiei sa nu ajunga pe discuri

Datorita faptului ca aceste parti ale bicicletei sunt foarte apropiate in special la roata din spate, este mare riscul ca reziduurile rezultate in urma spalarii transmisiei sa ajunga pe disc. Ceea ce poate compromite comportarea normala a discului in momentul franarii.

In cazul in care se intampla acest lucru, se curata rapid discul.

Daca nu functioneaza, se foloseste solutie de degresare pentru discuri.

In cazul in care franarea inca nu este buna, e nevoie de demontarea si curatarea placutelor de frana.

Cat de des sa speli bicicleta ?

Adevarul este ca nu e necesar sa speli atat de des bicicleta daca mentii curate piesele importante, adica elementele transmisiei si a furcii.

Astfel o minima mentenanta a bicicletei poate consta in:

  • la 1-3 ture cureti lantul si il ungi
  • la 1-3 ture cureti bratele furcii si aplici spray dedicat pentru furca (Brunox)
  • In functie de cat de des folosesti bicicleta, in functie de cat de noroioase sunt traseele pe care te dai, poti spala bicicleta o data pe saptamana sau chiar mai rar. Acest lucru il vei decide tu, dar punctele de mai sus raman valabile indiferent de spalarea bicicletei.

Vezi aici cum poti pregati rapid bicicleta in 4 minute:

Articol si video realizate de Gabriel Sramec.

Garmin 810 – o legendă de 10 ani.

Daca și tu te numeri printre fanii brandului Garmin, la fel ca și mine, atunci probabil ai avut acest model.

Garmin are cele mai bune ciclocomputere de pe piața, iar acest articol vine sa confirme această afirmație.

In continuare vei citi un review cu Garmin 810, care este un produs care funcționează foarte bine și după aproape 10 ani.

Testul a început în anul 2013 când am hotărât că am nevoie de un ceas cu gps pentru bicicleta mea. Știam mereu că Garmin este in TOP când vine vorba de aceste produse, însă nici nu visam la el. Mă orientam către opțiuni mai ieftine cum ar fi Suunto, Polar, Sigma, etc.

După un timp am reușit o colaborare cu Garmin România, iar de atunci folosesc numai aceste produse și sunt foarte mulțumit.

Începând cu 2013 am folosit Garmin 810 la antrenamente, competiții, cantonamente, tabere și alte sporturi. ( Triathlon)

Majoritatea antrenamentelor le-am efectuat cu acest ciclocomputer și accesoriile sale. Este imperios necesar ca orice sportiv să folosească o centură de puls și un senzor de cadență pentru a putea efectua antrenamente Smart.

După 6 ani de folosire și zeci de mii de km, am primit noul model de la Garmin 830. Mult îmbunătățit și cu funcții noi. Garminul 810 a ajuns la prietenul meu David Doroga care l-am folosit timp de 2 ani cu succes.

Vezi ce spune David Doroga:

“Garminul l-am achiziționat de la tine in septembrie 2019 vrând sa ma apuc de ciclism și voiam sa am un gps după care sa îmi pot face antrenamentele asa ca am zis de ce nu,mai ales cum ne cunoșteam chiar mi-l doream.L-am primit l-am deschis și mi-a plăcut din prima felling-ul de cum stătea și cum arăta .Am început sa il folosesc la antrenamente și la concursuri și totul era perfect mergea foarte bine.L-am folosit timp de 2 ani in care am avut cu el momente mai neplăcute si plăcute.Un lucru care îmi plăcea foarte mult era ca avea touch care mi se pare o opțiune foarte faină pe lângă butoane,dar câteodată când ploua foarte tare nu era chiar cea mai buna opțiune,putând să dai ușor un discard ride sau sa nu meargă bine touch-ul,dar pe ploi mai ușoare totul mergea bine.

Un alt lucru care nu mi-a plăcut era ca bateria nu ținea foarte mult(cam in jur de 7 ore de antrenament)dar ținând cont ca a fost folosit ceva timp de amândoi eu zic ca era chiar ok.Un lucru care mi-a mai plăcut era ca era destul de mare si vedeai toate datele bine pe el. Nu am avut niciodată nicio problema la conexiuni cu el sau sa mi se blocheze nici la antrenamente, nici la concursuri. Totul mergea foarte bine. După 2 ani de folosință i l -am dat unui coleg care si el l-a folosit si încă il are deci pot spune ca a rezistat foarte bine in timp🙂. Chiar dacă ecranul avea câteva zgârieturi mai vizibile ele nu au avut niciun efect și încă merge perfect.Experiența a fost una foarte plăcută și pot spune ca am adunat cu el peste 17000 de km in mai puțin de 2 ani. Mereu m-a ajutat sa-mi fac antrenamentele asa cum trebuie☺️.”

Așadar, dacă vrei să:

  • Îți înregistrezi turele pe bicicleta, cele de alergat, înot sau drumeție pentru a ști la finalul anului cât de sportiv ai fost
  • efectuezi antrenamente Smart și să ajungi in cea mai bună formă sportiva
  • Să nu te rătăcești prin locuri noi
  • Te țină bateria

Noi îți recomandăm să alegi Garmin.

810 are deja 10 ani, astfel te poți orienta spre ultimele modele Garmin 830 sau mai noi. Eu deja folosesc acest model, iar David urmeaza sa il achizitioneze in curand.

Vezi cum arata modelul Garmin 830 aici: shorturl.at/irtMV

Mult succes in antrenamente!

Ce inseamna XCO, XCM, XCC, XCE ?

Pentru ca intalnesc tot mai des intrebarea ce inseamna XCO sau XCM ? Ori care e diferenta intre ele, precum si ce alte denumiri pe care nu le intelegem mai vehiculeaza prin limbajul sportivilor ciclisti, am hotarat sa prezint intr-un articol ce semnifica fiecare si sa ridicam putin ceata.

Cu care vrei sa incepem ?

Cel mai des ai auzit de XCO probabil. Este si singura proba olimpica dintre toate.

XCO sau Cross Country Olimpic, probabil te intrebi la a 2-a denumire unde este X-ul, nu ? Si eu ! 🙂

Lasand gluma deoparte, aceasta disciplina se desfasoara pe un circuit cu o lungime intre 4-10 km şi cu o durata pana in 2 ore. De obicei dificultatea traseului este peste media maratoanelor (despre care vorbim la punctul urmator).

Pe parcursul celor 4-5 km se intalnesc tot felul de portiuni tehnice atat pe urcare cat mai ales pe coborare, care pun serios la incercare abilitatile sportivilor. Deseori este nevoie sa vezi aceste portiuni inainte de start, altfel ai foarte mici sanse sa parcurgi eficient si in siguranta traseul.

De mentionat ca in cadrul Cupelor Mondiale sau al Campionatului Mondial, dificultatea acestor trasee poate intrece nivelul de Enduro (vorbim si de el mai tarziu) pe care il cunoastem noi in Romania.

Din acest motiv sportivii ajung in zona traseului cu cateva zile inaintea startului si fac mai multe ture pe traseu pentru a observa portiunile dificile si a incerca diferite abordari pana cand ajung la cea mai buna si rapida varianta.

Recomandarea mea este sa nu parcurgi un traseu de tip XCO fara sa il vezi inainte.

XCM sau Maratoanele, cum suntem noi obisnuiti sa le spunem sunt cursele lungi care pot ajunge la peste 100 de km. De exemplu traseul campionatului mondial de maraton depaseste 100 de km de fiecare data, iar diferenta de nivel este considerabila >3000m.

Este cea mai populară cursă practicată de cicliştii amatori.

Dificultatea traseului este medie si peste medie.

Ca idee, un traseu de maraton il poti parcurge la prima vedere. Insa daca ai posibilitatea iti va prinde foarte bine sa il poti vedea dinainte. In functie de ambitiile pe care le ai vei alege sa vezi un traseu dinainte sau nu.

DE CE ?

Oamenii care tind la podium vor dori  sa stie fiecare bucatica din traseu pentru a isi face cea mai buna strategie:

  • sa aiba o idee despre cum se simt pe parcursul traseului
  • sa stie cat de tare vor pleca
  • sa stie unde sunt cele mai bune locuri de alimentare si mai ales ce tip de alimente consuma in diferite portiuni ale traseului. 👉Vezi 3 pe care eu le folosesc cel mai des.
  • unde pot ataca sa faca diferenta
  • pur si simplu sa stie ce urmeaza in timpul cursei dupa un anumit numar de km, dar poti face asta si cu Garmin 830.  👉 Vezi aici cum: 10 lucruri pe care le iubesc la Garmin 830

XCC (Cross Country Short Circuit) – este o cursă pe un circuit scurt de maxim 2 km şi cu o durată de maxim 60 de minute, pe care se fac mai multe ture.

Ritmul este cel mai intens din ce ai vazut. Finishul este mereu la sprint.

Distanta intre primii rideri pe toata durata cursei este foarte mica.

XCE (Cross Country Eliminator) – cursă cu startul în blocuri de câte 4 sau 6 ciclişti, pe un traseu scurt, de maxim 1000 m, parcurs o singură dată. Cursa se desfăşoară în sistem de manşe cu calificare în etapa următoare. Traseul poate fi spectaculos, cu obstacole artificiale.

XCP (Point-to-point Cross Country) – este o cursă ce are startul şi finish-ul în două puncte diferite, cu start în grup, cu o lungime mai mică decât cea de maraton, fiind asimilată ca regulament cu cele de XCO

XCT (Cross Country Time Trial) – cursă de contratimp care se desfasoara pe traseu de dificultate similara XCO

4X (Four Cross) este o probă de coborâre ce se desfăşoară pe un traseu tehnic în coborâre în manşe de câte 4 concurenţi, cu o durată de maxim 60 de secunde.

Enduro si-a facut debutul in Romania la Resita in 2013 prin Metal Enduro. Este o proba de ciclism cu dificultate mare. Aceasta se desfăşoară pe un traseu  compus din mai multe speciale (probe) si zone de tranziţie (în general urcări).

Concurenţii trebuie să parcurgă tot traseul, dar vor fi cronometraţi doar pe bucăţile de coborare, pe care le vor parcurge cu start individual. Este disciplina de MTB cu cea mai mare creştere în popularitate din ultimii ani.

DH – Downhill este disciplina cea mai dificila pe bicicleta. Ocupa rangul cel mai de sus in clasamentul disciplinelor datorita riscurilor.  Traseele implica cel mai mare nivel de dificultate al obstacolelor. Probele se desfasoara doar la vale si sunt cronometrate.

Trial-ul este o disciplina cu mult stil si cu biciclete şi tehnici specifice. Trial-ul implică parcurgerea unui traseu cu obstacole de mari dimensiuni, prin sărituri şi treceri ce implică tehică şi echilibru. Probabil este asimilat de unii ca MTB insa este foarte diferit, iar circuitul este dedicat acestei probe.

Pump Track – se desfasoara pe un traseu special amenajat cu multe damburi, rampe si alte elemente de sarit, balanta si echilibru unde ai nevoie sa te folosesti din plin de cinecitatea bicicletei tale. Astfel incat sa consumi cat mai putina energie, iar viteza sa fie optima.

MTB-O (Mountain Bike Orienteering) sunt competitii de orientare turistica pe bicicleta ce implică parcurgerea unui traseu între diferite locatii pe care le gasesti cu ajutorul coordonatelor sau a hartilor. Abilitatile de orientare sunt cele la care se face cel mai puternic apel.

Cum ti se pare acum subiectul ? Esti mai stapan pe aceste abrevieri si prescurtari ?

Daca mai ai intrebari, lasa-le te rog mai jos.

Drumetie pe Cheile Carasului

Experienta in Banatul Montan: Drumetie pe Cheile Carasului.

Odata cu vremea frumoasa de primavara putem incepe activitatile in aer liber.

In acest sens, una din primele activitati la care te poti gandi in Banatul Montan, este o drumetie pe Cheile Carasului care iti va incanta mintea, ochii si sufletul.

Drumetia este una de nivel mediu care poate fi facuta de aproape oricine. Singurul inconvenient la care trebuie avuta FOARTE MARE grija este latimea potecii, care pe alocuri devine foarte ingusta si este nevoie doar de un pas gresit pentru un eveniment neplacut. Acest lucru nu trebuie sa ne sperie, deoarece cu atentie se poate parcurge 100% fara probleme. Recomandarea este sa nu alergati pe poteca.

Punctul de plecare propus este viaductul peste raul Caras din Carasova, ce face legatura intre Resita – Anina, iar in parcarea „Perla Carasului” aveti posibilitatea sa va lasati masina. De pe pod se coboara la nivelul apei si se urmeaza traseul cu marcaj albastru din aval spre amonte.

Lungimea traseului este de 6 km dus si inca 6 intors.

Durata de parcurs este incepand de la 3 ore in functie de ritmul fiecaruia.

Recomandam un ritm lejer care sa va permita sa savurati privelistile si iesirea la aer liber.

 

 

Merita sa parcurgeti drumul pana in capat la cazanele mici unde veti fi foarte placut surprinsi de peisajul feric.

Pentru a ajunge pana la cazanele mici, mentineti poteca principala, iar cand ajungeti la puntea de lemn, nu o treceti ci continuati pe malul drept pe poteca pana cand ajungeti in aceasta zona:

De aici mai continuati doar atat cat doriti.

Intoarcerea o puteti face pe acelasi drum sau puteti traversa punctea de lemn dupa care sa continuati pe poteca si pe marcaj turistic inapoi pe malul stang. Pe aici veti putea ajunge la vechea Cetate a Carasului (un alt obiectiv turistic)

Iata asadar cum puteti petrece o deosebita activitate pe Cheile Carasului.

O drumetie placuta !